STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm!

14
100114

STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm!

Cuget Liber: Dicționarele enciclopedic, explicativ al limbii române și cel de neologisme îl omit. Un geometru l-ar defini astfel: „corp stelar, cu 4 picioare, parțial simetrice, având centrul în centrul de greutate al tetrapodului echifacial“. Un constructor ar spune despre el că este „cărămida lucrărilor hidrotehnice“, iar un poet ar folosi, poate, următoarea metaforă spre a-l defini: „Steaua care îmblânzește valul“.

Subiectul incredibilei omisiuni a dicționarelor este stabilopodul, o invenție românească realizată în 1963 și care a marcat destinul orașului – port Constanța.

Regretatul inginer Laurențiu Țoringhibel, fost director al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice (ICH), îmi povestise că istoria acestei creații tehnice este legată de vizita în 1962, în port și la Șantierul Naval Constanța, a fostului lider comunist al României, Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a hotărât să se extindă portul și șantierul naval. La acea vreme, portul se întindea până la SNC, care la rându-i se limita la perimetrul ocupat în prezent de atelierele de mecanică reparații, tâmplărie și lăcătușerie. Digul de nord se sfârșea la Cuibul Reginei și Farul Carol.

Cei desemnați să ducă la bun sfârșit această misiune au făcut deplasări de documentare la șantierele navale Gdinia și Gdansk (Polonia), la Moscova, Odessa și Leningrad. În final, din documentația vremii s-a ales o soluție franceză.

Mai bun decât tetrapodul francez 

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod. Era un trunchi de con fără picioarele pe care le are stabilopodul românesc. Până atunci, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul vechi erau reprezentate de blocurile paralelipipedice sau cubice. Pentru extinderea portului existau două variante: să se cumpere patentul francez sau să se creeze un produs românesc. S-a ales cea de-a doua soluție.

Astfel, inginerii Mircea Lateș și Mircea Ulubeanu au proiectat stabilopodul, care s-a dovedit a fi mai bun decât tetrapodul francez, pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 – 8, relatează Cristian Chesler, directorul general al ICH Construcții Grup SA Constanța.

Forma deosebită a stabilopodului are două funcții deosebite: pe de o parte, permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive, iar pe de altă parte, stabilopozii se îmbină mai bine între ei decât tetrapozii și nu permit mantalei de protecție a digului să alunece în mare.

Desigur, costul unui stabilopod este superior celui al unui bloc de beton, dar și efectul în apărarea digurilor este mai mare. Iar în timp, o manta de stabilopozi asigură o protecție mai bună și mai ieftină decât una din blocuri de beton, afirmă specialiștii.

Brevet de invenție, în 1976 

Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe. În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”, care a intrat în proprietatea ICH.

„Stabilopodul se deosebește de elementele de construcție similare nu doar prin forma deosebită, ci și prin materialele și tehnologia folosită la fabricarea sa”, relatează Cristian Chesler. Astfel se explică durată de viață mult mai mare a construcțiilor hidrotehnice din stabilopozi. […]

În zilele noastre, această ingenioasă invenție este ignorată de autoritățile române, de administratorii porturilor și apelor. În ultimele decenii, la construcțiile hidrotehnice s-a permis utilizarea unor elemente constructive inferioare, din toate punctele de vedere, stabilopodului. Păcat, mare păcat! (sursa: cugetiliber.ro, 27.02.2019. Autor: Ion TIŢA-CĂLIN.

Citiți și Povestea-inginerului-mircea-ulubeanu-specialistul-roman-inventat-stabilopozii

UPDATE: Vă invităm să citiți neapărat și articolul – comentariu al cititorului nostru, domnul Marius G. Mihalache: Dacă, în plimbările pe diguri zăriți cumva încrustat în betonul stabilopozilor altceva decât o inimioară, vă rog, fiți indulgenți, mai ales dacă vedeți un an și o cruce…


Mangalia News, 28.02.2019.



piese-auto-mangalia.ro



14 COMENTARII

  1. E o furaciune pur romaneasca. Stabilopodul romanesc este o de fapt o modificare a unei invetii franceze din 1950 numita tetrapod. Romanii nu au vrut sa plateasca taxa de patent si au modificat obiectul astfel incat sa-l poate patenta sub alta denumire. Nu va mai mandriti cu minciuni si furaciuni. O sa adaug si eu o bila in capul Scarii Infinitului a lui Brancusi si zic ca e 100% creatia mea. V-ar sari urechile de nervi daca as aparea la stiri cu asa ceva.

    • ma Dixi,dar cand ne fura altii inventiile si le publica ca pe niste inventii revolutionare personale …ce spui?
      Cibernetica sau teoria consonantista a lui Stefan Odobleja,scaunul catapulta din jeturi,parasuta,insulina,plus N alte inventii…Sonicitatea a lui Gou Constantinescu…etc.

    • De asa destepti ducem lipsa ….de ce francezii n au sarit la beregata patentului romanesc????pt ca este diferit…du te in Franta si lauda i pe ei….au revoir!

    • – dacă NU producea EFECTE TEHNICE NET SUPERIOARE (calitativ/cantitativ) EFECTELOR TEHNICE produse de INVENȚIA PIONIER (tetrapodul ! …) … STABILOPODULUI nu i se ELIBERA respectiv BREVETUL de INVENȚIE ! …
      – BREVETUL STABILOPODULUI a fost CONFIRMAT prin HOTĂRÎRE JUDECĂTOREASCĂ (pt că PROPRIETARII TETRAPODULUI au deschis PROCES INTERNAȚIONAL de PROPRIETATE INDUSTRIALĂ) ! …
      – AVOCAȚII OSIM care s-au PRRZENTAT la PROCES, au DEMONSTAT EXISTENȚA EFECTELOR TEHNICE SPECTACULOASE datorate NOII FORME GEOMETRICE prin care CREȘTEA atât REZISTENȚA INTRICĂRII STABILOPOZILOR cât și DURATA de VIAȚĂ a ÎNDIGUIRII ! …
      – O INSTANȚĂ SPECIALIZATĂ în PROPRIETATE INTELECTUALĂ a DAT CÂSTIG de CAUZĂ STABILOPODULUI ROMÂNESC recunoscând BREVETUL OSIM ! …
      – DIXON, unde este FURĂCIUNEA (în IGNORANȚA TA) ! …
      – DIXON, ți-a răspuns un SPECIALIST PROPRIETATE INDUSTRIALĂ …

    • Bai frate, ca inginer de construcții hidrotehnice și ca fost angajat al ICH Constanța, o să-ți spun doar atât: ești un idiot!

      Tu ești precum tâmpiții de la Apple, care se judeca acum câțiva ani cu Samsung pentru că aveau și ăia telefoane dreptunghiulare cu buton Home, rotund!

      Toate automobilele au patru roți, imbecilule și toate avioanele au tren de aterizare cu trei puncte de sprijin (cu câteva notabile excepții), dar nimeni nu spune că frații Wright sau Vuia au fost jefuiți de nu știu ce patent și oricum, contează mult și ce îmbunătățiri aduci unui sistem existent!

      Vrei să spui că invenția ABS-ului (Anti Blocking System), sistem ce se folosește astăzi atât pe avioane cât și pe automobile și care îmbunătățește semnificativ securitatea transportului auto și aerian, este tot o furăciune doar pentru că se aplica la roți și trenuri de aterizare care au fost inventate de alții?

      Nu poți compara arta și tehnologia, anumite structuri și caracteristici sunt similare din motive pur funcționale, nu poți face elemente cu forma sferică, pentru protecția țărmului, trebuie să aibă niște “ramuri” ca să se agațe unul de altul și să se “împletească” pentru a rezista forței valurilor!

      Oricum l-ar fi făcut, un alt habarnist ca tine ar fi venit și ar fi spus că e copiat, asa că dispari în peștera și sub bolovanul de unde ai ieșit și nu mai vorbi despre lucruri pe care nu le înțelegi.

  2. As sugera un tribut adus celor care si-au lasat degetele, picioarele, chiar viata uneori, construind acesti colosi de beton. Cel putin pana in 1990 stabilopozii au fost facuti exclusiv de armata, respectiv … de soldati. De catre tineri cu varsta intre 18 si 20 de ani, fara salariu! si in niste conditii extreme. Pe santierul de la Agigea, care se afla in rada portului, la tarmul marii deci, se lucra in doua schimburi de 12 ore, in foc continuu, iar echipele de soldati erau ajutate de doi macaragii si de doi maistri civili, supervizati de un maistru militar. In general acestia se aflau in stare avansata de ebrietate. Planul de realizat in fiecare schimb de catre un soldat era de cel putin un stabilopod (matrita de ridicat, turnare beton si vibrare beton), dar si una sau doua alte matrite de asamblat. Accidentele se intamplau in general din cauza echipamentului de protectie lipsa, iar cele mai grave accidente din cauza capacelor de otel care inchideau picioarele matritei stabilopodului. Acestea trebuiau a fi prinse cu 6 menghine de otel … care … erau furate in permanenta, ele fiind foarte utile localnicilor pe post de menghina in propriile ateliere din gospodarie. Ce? Zambeste cineva?… In cel mai fericit caz acele capace erau prinse cu 2-3 menghine. La turnarea betonului, aproximativ 20 de tone de beton (majoritatea stabilopozilor turnati acolo erau de peste 20 de tone), capacele de 150kg zburau ca niste farfurii de portelan pe zeci de metrii distanta. Daca aveai noroc ramaneai doar fara picioare. Alte accidente se intamplau din cauza lipsei unei platforme asigurate atunci cand se turna betonul, operatiune care se facea manual, caci bena de beton adusa de macara era luata adesea de vantul foarte puternic … cu tot cu respectivul soldat. Cam de pe la 3 metrii inaltime. Degetele dispareau in general la asamblarea matritelor. Practic stateai catarat cu un picior pe matrita metalica deosebit de alunecoasa, cu un picior apasai cu toata forta pe o “gura de lup” de vreo 10kg prinsa de o muchie de vreo 6cm, cu o mana introduceai un surub prin doua gauri care niciodata nu se potriveau, decat daca te foloseai de un deget de la cealalta mana cu care manevrai o cheie fixa. Adesea gura de lup scapa de sub picior si desigur astfel se reteza si degetul. Noaptea desigur … era noapte. Intuneric bezna. Iar iernile … foarte vanturoase, ca sa zic asa. Nu ma mira ca astazi nu se mai construiesc … nu cred ca este vorba de ignoranta autoritatilor, ci despre faptul ca aceasta munca este foarte grea, periculoasa, iar cu civili … de buna voie … ar cam trebui un salariu mare si o asigurare de viata motivanta, daca exista asa ceva.
    In ciuda incontestabilelor calitati ale stabilopodului … existau totusi motive suficiente pentru care am fi preferat sa nu-l inventeze nimeni. Sau macar sa nu fie construit in astfel de conditii. Daca cumva in plimbarile pe dig zariti uneori incrustat in betonul stabilopozilor … altceva decat o inimioara … va rog, fiti indulgenti … mai ales daca este scris un an si o cruce.

    • Perfect adevarat! Plutonul nostru care contribuía la,, ridicarea economiei naționale, și înaintarea României spre comunism”în 1987,portul Agigea sud, turnam chesoane, alta opera pionier, care a lăsat destui fără picioare, în apropierea zonei stabilopozi. Coșmar!

      • Geo … Da!… eu din ’87 pana in ’88. Am trecut si pe la chesoane, si prin portul Constanta la calea de rulare a macaralelor si pe la oarece decolmatari ale Canalului Dunare Marea Neagra. Duminica ne relaxam la curatenie prin statiuni, se vopseau cu var copacii si bordurile, se strangeau frunzele, se maturau strazile, se asfaltau etc. Sigur ca statiunile de pe litoral, si nu doar, primeau turistii intr-o curatenie ce nu mai poate fi remarcata acum. Asa este … a fost un cosmar de neuitat. Chiar si acele baraci cu etaj din centrul comunei Agigea, cele de carton si cu majoritatea ferestrelor sparte, cu o curte inconjurata de un gard de plasa foarte inalt si ornat cu sarma ghimpata… cum le-am putea uita? Dormitoarele noastre. In curtea “unitatii”, care practic era un tarc care continea acea baraca, in care nu stiu daca ar fi intrat 4 masini Dacia lipite una de alta, locuiau 120 de soldati. Cred ca toata constructia, cu acea curte cu tot, se intandea pe vreo 120 de metrii patrati. La apeluri nu te puteai misca, stateam striviti intre gard si peretele baracii, iar capitanul facea apelul de la fereastra unei camere. Era o “bucurie” sa parasesti unitatea, doar ca se iesea cam greu pe mica poarta, fiindca intoarcerea pe loc era extrem de dificila. Inaltimea unei camere de dormit era de aproximativ 4 metrii si jumatate si continea 8 paturi (4 suprapuse). Camera era insa impartita in alte doua camere de un perete, de carton-pfl si el mucegait ca si restul baracii. Iarna, fiindca pe ferestrele fara geamuri intra ninsoarea pana sub paturi (oho… si ce ierni erau pe atunci)… ca sa pastram ceva caldura… dormeam cate doi intr-un pat. Mancarea era o porcarie si insuficienta. Cu toate acestea closetele erau in permanenta infundate. Un closet pe etaj la circa 60 de soldati. Sa nu uitam ca se facea si instructie militara (plus plantoane si paza), strecurata intre turele de 12 cu 12 ore de pe santier, ture care se schimbau in fiecare saptamana, o saptamana se muncea ziua, una noaptea. Armamentul din dotare continea “minunatele” carabine cu baioneta fixa, lunga si foarte ascutita, model Mosin Nagant (M91) … fiindca au fost introduse in 1891… erau din primul razboi mondial. Desigur la inghesuitul sus-numit apel ne mai taiam si fetele sau palmele. Aceasta pusca-carabina era vestita chiar pentru faptul ca materialul din care este facuta baioneta provoaca rani care se vindeca foarte greu. In fapt este o sula de vreo 30-40cm lungime cu trei caneluri semirotunde al carei varf este ascutit precum un ac. Dispensar? Ha-ha…
        Da, Domnule Geo Trifescu, fost camarad… a fost un cosmar. Eram doar niste copii. Copiii “parintilor” nostri. Comandantii nostri…. supremi. Niste adulti.
        Nu, nu ne-au maturizat acele experiente, nu ne-am transformat peste noapte in adulti, am inteles in profunzime doar CE si CUM este un adult. Uneori ma gandesc ca daca am lasa lumea asta pe mana copiilor, a tinerilor, ea, lumea, ar fi tare frumoasa, colorata, vesela, iar noi adultii… mai buni. Sunt sigur ca stabilopozii si chesoanele si camerele astea de beton sau carton in care inca locuim inconjurati de sarme ascutite … ar fi fost altfel inventate, imaginate, de catre ei. Astfel incat sa nu ne ranim intre noi. Pe mine deja ma face sa zambesc acest gand…

        • Hmm, facand parte din generatia care nu a apucat … ce sa zic, ma mir ca nu se mai gasea cate unul care sa ia cateva incarcatoare si sa “rezolve” cat mai multi comandanti din esalonul superior, dupa care sa intoarca teava pustii catre propria dantura. E greu sa imi inchipui situatia de fapt dar eu asa as fi facut. Viata se merita doar in anumite conditiuni si nu e nicidecum asa pretioasa cum se spune, parerea mea.

          • Complicat Laurentiu… este un subiect sensibil si se indeparteaza de la articolul prezentat aici (detin inca doi stabilopozi de beton in miniatura, si imi sunt dragi…). Pe scurt insa… se intamplau si astfel de cazuri, cand acei copii, tineri, cadeau psihic. Slava Domnului, aproape nimeni nu avea acces la armament. Am avut un bun camarad care a incercat sa isi ia viata si care din fericire a fost salvat in ultima clipa. Sinuciderea in cadrul armatei era considerata tradare de tara, dezertare, deci daca o ratai te astepta tribunalul militar si inchisoarea militara, adesea transformata in munca mult mai dura, in general in industria miniera. Uneori rezultau chiar repercusiuni asupra familiei, dincolo de tragedia in sine. Nu prea iti venea deci sa o faci… constient zic. Evenimentele acestea erau insa adesea ascunse sau rezolvate intern… iar cel in cauza considerat “UN NEBUN” ce urma a fi reintegrat, reeducat, tratat.

            In fapt, era doar o munca fortata spre binele tarii. Si fie vorba, tara noastra avea nevoie si pe atunci de multe lucruri dificil de realizat. A fost o “solutie” “isteata”, munca acea fortata. Se intampla si in zilele noastre acest fenomen, dar pe spatele migratiei in general, migratie care este acceptata tacit in functie de nevoile partilor…a granitelor.

            Iti inteleg impulsul, caci l-am simtit si eu in anumite momente dificile, mai ales dupa o bataie primita in wc-ul arestului unui corp de garda, un arest desemnat pentru 30 de zile / combinat cu garda efectiva, instructie ziua si carcera+munca noaptea, toate in acelasi timp, fiindca… cerusem permisiunea sa ma consulte medicul unitatii (Topraisar), caci aveam patru operatii proaspete pe abdomen (una din ele de aprozimativ 30cm) si in timpul muncii suferisem o ruptura de muschi abdominali. Medicul militar mi-a tras doar un sut cu cizma in tibie si m-a transportat direct in acel arest. Arest efectuat cam prin luna a 3-a de armata, inainte de Agigea si stabilopozi…si toata nebunia ce a urmat, caci am terminat armata in pragul revolutiei din ’89.
            Totusi… exista o vorba, “Ce se naste din pisica soareci mananca…”, deci, din actul violent, ce s-ar naste? Nimic bun cred. Doar o alta violenta. Nu aceasta este solutia problemelor. A vietii.
            Te inteleg si fiindca cu cat varsta este mai sus, mai inaintata, – cazul meu cred – vezi totul mai per ansamblu, lucru bun, pana in momentul in care conform legilor fizicii… pierzi totul din vedere. Cand esti tanar, vezi totul mult mai clar, mai focusat, dar pe distanta mica.

            “Viața este starea caracteristică organismelor ce au ca trăsături specifice autodezvoltarea, autoconservarea și autoreproducerea, sau, la organismele superioare, cu posibilitatea de a urmări un țel.”…zic ele dictionarele. CINEVA insa a introdus si conceptul de SACRIFICIU si AUTO-SACRIFICIU, dincolo de cel… firesc, sa-i zicem… uman. “Sacrificiul sau jertfa umană este fapta de a omorî unul sau mai mulți oameni, ca parte a unui ritual religios… “, explica tot ele dictionarele. Doar scopul jertfelor a variat cu trecerea timpului. este clar insa ca nu este si nu poate fi metoda prin care vom putea atinge un tel superior ca organisme, fiinte. Scop necesar vietii… totusi.

            Laurentiu, din punctul meu de vedere (putin cetos) viata este frumoasa, cu toate bunele si relele ei. Trebuie sa o respectam. Si pe a noastra si pe a celorlalti. Suntem o specie daunatoare, asa-i, ne supraevaluam cam nejustificat, dar… avem constiinta totusi si nu doar instinct de supravietuire, cel putin atunci atunci cand mediul este potrivit si nu potrivnic. Chiar daca este doar o pura si amuzanta intamplare ce se intampla pe un pietroi care inca se invarte in Universul stiut… sau in varful unui stabilopod / cheson… viata merita traita. Fiindca exista.

            „Trebuie sa invatam sa gandim impotriva indoielilor si certitudinilor noastre, impotriva umorilor atotstiutoare, trebuie, mai ales, faurindu-ne o alta moarte, o moarte incompatibila cu hoitul, sa acceptam ceea ce nu poate fi dovedit, ideea ca ceva exista… Nimicul era desigur mai comod. Ce greu e sa te mistui in Fiinta!“- Emil Cioran

            Toate bune! Sanatate!
            Pentru MangaliaNews asemenea!

  3. Perfect adevarat! Plutonul nostru care contribuía la,, ridicarea economiei naționale, și înaintarea României spre comunism”în 1987,portul Agigea sud, turnam chesoane, alta opera pionier, care a lăsat destui fără picioare, în apropierea zonei stabilopozi. Coșmar!

Leave a Reply