Municipiul MANGALIA, 25 de ani, în 25 de episoade – Legendele Callatisului (1)

0
1181

Municipiul MANGALIA, 25 de ani, în 25 de episoade

Într-o rubrică aniversară, dedicată celor 25 de ani de la înființarea municipiului Mangalia, alegând aleatoriu cele mai semnificative 25 de momente importante din viața orașului–cetate, aș începe cu…

– Legendele Callatisului –

Se povestește că oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce a apărut la porunca dată de celebrul oracol de la Delphi. Templul situat pe versanții Muntelui Parnas, Grecia, considerat centrul lumii, a fost închinat zeului Apollo. Oracolul din Delphi avea rolul de a face profeții prin intermediul Pitiei, preoteasa zeului Apollo. Însuși Zeus îi dăduse puterea specială a profeției.

Legenda duce timpul şi mai departe. O regină a amazoanelor, poate Alcmena, mama lui Heracles, zămislit cu marele Zeus, travestit, pentru a o cuceri, în soţul acesteia, Amfitrion, ascunzându-se de răzbunarea Herei, soţia înşelată a lui Zeus, să se fi refugiat pe malul unei ape negre şi de acolo să urmărească cum fiul ei, supunându-se oracolului de la Delphi, a îndeplinit cele 12 porunci?

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Într-o altă variantă, Penthesileea, regina Amazoanelor, a pus să se clădească oraşul după ce Hercule şi Teseu au intrat pe furiş în împărăţie şi s-au luptat cu Hipolita şi Menalita.

Dincolo de toate aceste povești, oraşul Callatis, sau vechea Callatidă, a rămas consemnat în lucrările unor scriitori antici, printre care Ptolemeu, Strabo, Memnon, Ovidius, Plinius cel Bătrân.11

Cea mai veche cinstire a lui Zeus la Callatis, lăsată pe un fragment ceramic dintr-un vas, datează de la sfârşitul secolului al V-lea, începutul secolului al lV-lea a.Chr., acesta apărând sub forma de Soter – salvator sau mântuitor. Badiskos oferea Zeului trac Soter vasul ca semn că acesta fusese declarat salvatorul cetăţii. Istoricii presupun că la Callatis exista chiar un templu închinat acestui zeu.15

Callatis – singura colonie dorică de pe ţărmul Pontului Euxin

Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, întemeind aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezări trace, grecii acostaţi aici vor construi cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis.

“Dintre toate coloniile greceşti din Dobrogea, Callatis a avut cel mai interesant trecut. A fost întemeiată pe la 570 a.Ch. de colonişti din Heracleea Pontică – pe ţărmul nordic al Asiei Mici, unde e azi oraşul Eregli – ea însăşi colonie a Megarei.

Limanul Mangalia, la gura căruia  s-au aşezat callatienii, purta numele  getic Cerbatis; aceştia l-au schimbat în Callatis, în amintirea râului Calis din patria lor de origine, dând acest nume şi oraşului.

Callatienii munceau direct pământul din jurul cetăţii şi făcuseră din el unul din cele  mai căutate grânare ale Dobrogei. De aceea emblema oraşului era spicul de grâu. In scurt timp, Callatis depăşeşte pe rând celelalte cetăţi greceşti pontice, progresând  din punct de vedere economic, politic şi cultural. În anul 313 a.Ch. ea ajunge în fruntea cetăţilor din Dobrogea. Sunt bine cunoscute monedele de bronz emise la Callatis care înfăţişau pe o faţă pe Demetra, zeiţa agriculturii din antichitatea greacă, iar pe cealaltă o cunună de spice de grâu. Sub romani ajunge din nou la o situaţie înfloritoare din punct de vedere economic şi cultural. Invaziile barbare care urmară o slăbiră din nou: o cucerire slavă sau avară, urmată de incendiu o distruse definitiv.”[1]

Geograful Scymnos de Chios datează naşterea oraşului la anul 507 a.Chr., pe timpul regelui Macedoniei Amyntas l, care a domnit între anii 540-498 a.Chr.[2]

Herakles din Callatis este zeul declarat fondator al cetăţii.

Personalităţile cetăţii antice

Cei mai importanţi învățați din Callatis au fost Demetrios (sec. III a.Ch.), istoric şi geograf, autor al masivei opere „Despre Asia şi Europa”, „o înaltă autoritate în materie de geografie şi istorie a regiunilor pontice”,[3] Istros Callatianul (sec. III a.Ch.), literat şi critic literar, posibil autorul lucrării „Despre tragedie”; Satiros Peripateticul (sec. III a.Ch.), tot literat, creator al genului biografic, căruia i se datorează „Viaţa lui Euripide”; Heracleides supranumit Lembos (sec. II a.Ch.) gramatic, biograf şi istoric, înalt funcţionar în Egiptul lagid, a scris o viaţă a lui Arhimede, din nefericire dispărută, la fel ca şi operele celorlalţi cărturari.[4]

Pe la anii 216-200 a.Ch. Demetrios Callatianul scria „Despre Asia şi Europa”, în 20 de volume, lucrare monumentală, folosită de istoricii şi geografii vremii ca sursă de documentare. Printre cei care s-au inspirat din studiile lui Demetrios Callatianul s-a numărat şi vestitul polyhistor Herodot, care a putut descrie astfel drumul lui Darius al lui Hispaspe. Şi Skymnos din Chios s-a folosit de scrierile lui Demetrios, arătând că sciţii se întindeau în Dobrogea, în secolul ll a.Chr. până la râul Zyras, astăzi Batova, sau Valea fără Iarnă, dincolo de care erau krobyzii traci.[5]

Diogene Laertiu (sec.al lll-lea d.Hr.) scria: ”Au fost douăzeci de bărbaţi vestiţi cu numele de Demetrios… al şaselea, Demetrios din Callatis care a scris o lucrare de geografie despre Asia şi Europa în 20 de cărţi. Opera acestuia este bazată pe cercetări personale şi a fost considerată una dintre cele mai bune descrieri geografice şi etnografice ale ţinuturilor din jurul Pontului, fiind sursă de documentare pentru istoricii şi geografii timpului.[6]

Tot Laertiu scria despre Heraclid, filosof originar şi cel din Callatis (170-146 î.Hr.) „care a trăit în Egipt, la curtea regelui Ptolomeu şi a scris Succesiunea (în timp a filosofilor) în 6 cărţi şi Raţionamentul lembeutic”.

Lui Publius Vinicius, guvernator cu putere consulară, patron declarat binefăcătorul callatienilor, i se închină la anul 131 a.Chr. un monument. El avea şi rangul de stratagos, putând ţine locul de general de armată, ceea ce demonstrează că cetatea callatiană era provincie senatorială, iar cetatea aparţinea de Macedonia.

Apollonios este primul director de şcoală din ţara noastră, fiind ales gerusiarches, preşedinte al Gerusiei, un fel de fundaţie de astăzi. El lansează o manifestare specială celebrată numai cu bătrânii Callatisului, având ca motiv cultul împăraţilor. Acest cult al împăraţilor se celebra la Callatis şi înainte de Apollonios. Dar sărbătoarea de cinstire a împăraţilor nu era singura preocupare a Gerusiei. Ea avea multe atribute social-religioase, printre care întreținerea unui local propriu în care să fie expusă stela din marmoră cu laudele pentru Apollonios.

Gymnasiul oraşului servea ca punct central al adunării şi al serbărilor. O dată pe an, la serbare, participau deopotrivă femeile şi copiii, dar şi sclavii, aceasta fiind considerată sărbătoare naţională. Cheltuielile erau suportate de magistratul bogat, din averea lui.

În acest gymnasiu s-a format geograful Demetrios.

Viaţa economică a cetăţii

Anul 46 d.Ch. găseşte Dobrogea sub administraţia directă a Imperiului Roman. Transformarea se făcuse treptat şi în mod paşnic, respectându-se dorinţele populaţiei locale. Dobrogea devine unul din principalii furnizori de grâu pentru imperiu.[7]

Callatis şi-a păstrat statutul de centru comercial internaţional pe toată perioada ocupaţiei romane. Populaţia Callatisului era de 10.000 – 15.000 locuitori.

Organizat, ca toate celelalte colonii greceşti ca un oraş-stat, cu organizare şi conducere proprie, puterea în cetate aparţinea cetăţenilor calllatieni liberi, cu drepturi depline. Organul suprem de conducere era Adunarea poporului, pe lângă care funcţiona un corp consultativ, denumit sfat. Cetăţenii Callatisului sunt recunoscuţi ca având averi mari, procurate din exploatarea solului, activitatea comercială şi cea meşteşugărească.

Arrian atestă că la Callatis se afla o  „staţie” pentru corăbii

Calatos (Callatis) a fost unul dintre episcopatele aflate sub orânduiala mitropoliei de Tomis.[8] Aici a fost construit un palat de mari proporţii prevăzut cu o sală de cult  relativ amplă, descoperire numită de arheologi patriciană. Ea demonstrează că şi Callatis a fost reşedinţă episcopală, supunându-se episcopus metropolitanus de la Tomis. În lista episcopilor şi a mitropoliţilor din Dobrogea  se află şi doi episcopi de Callatis: Ştefan (secolul Vl p.Chr..) şi Petre (?) (secolul Vl p.Chr.)[9]

Ştefan de Callatis, probabil contemporan cu Paternus, scitul de Tomis,  este al şaptelea între douăzeci de ierarhi ce semnează o epistolă pe adresa Papei Hormisdas la Roma.[10]

De la mijlocul secolului al lV-lea a.Chr., Callatis bate primele sale monede, drahme de argint, cu greutatea între 5-6 grame. Ele imită în mare măsură reprezentările de pe monedele macedoniene din timpul domniei lui Alexandru cel Mare.

La Mangalia a fost găsită o inscripţie conţinând Tratatul de pace încheiat între Roma şi Callatis. Este cel mai vechi document în limba latină cunoscut în răsăritul Europei. Este un tratat de alianţă şi asistenţă mutuală cu Roma. Tratatul datează din jurul anului 72 a.Chr.

În sec. l d.Hr., cetatea Callatis a ajutat cu bani Roma.[11]


Legenda:
[1]Vulpe, Radu, Callatis-povestea unei cetăţi elene din Dobrogea, Analele Dobrogei, 12, 1931, p. 31.
[2]Ionescu-Dobrogeanu, M.Dobrogea  în pragul veacului XX, Bucureşti, 1904, p.464.
[3] Pippidi, D.M., Berciu, D, Geţi şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană. Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1965, p.244
[4] Rădulescu, Adrian, Bitoleanu, Ion, Istoria dintre Dunăre şi Marea Neagră. Dobrogea, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1980, p. 54.
[5]Brătescu, Constantin, Populaţia Dobrogei, în Dobrogea, Cincizeci de ani de viaţă românească, Editura Cultura naţională, 1928, p.203
[6]Diodor, apud Vasile Pârvan, Gerusia din Callatis, Bucureşti, Academia Română, Librăriile SOCEC, 1920, p.59
[7]Vasile Pârvan, Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării, p.88
[8]Lungu, Virgil, Creştinismul în contextul vest pontic, Editura T.C.SEN, Sibiu, 2000, p.81
[9]Em.Popescu, Christianitas, p. 214, apud Virgil  Lungu, Creştinismul în contextul vest pontic, Editura T.C.SEN, Sibiu, 2000, p.82
[10]Silvestri, Artur, Arhetipul călugărilor sciţi. Eseuri despre Bizanţul paralel. Bucureşti, Carpathia Press, 2003, p.23
[11] Suceveanu, Alexandru, Viaţa economică în Dobrogea romană, secolele l-lll e.n., Bucureşti, Editura Academiei,1977, p.155.

(Text prelucrat și adnotat de autori, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).

MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat aici, la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.


Mangalia News, Sâmbătă, 25.01.2020.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply