STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm!

4
28820

STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm!

CUGET LIBER: Dicționarele enciclopedic, explicativ al limbii române și cel de neologisme îl omit. Un geometru l-ar defini astfel: „corp stelar, cu 4 picioare, parțial simetrice, având centrul în centrul de greutate al tetrapodului echifacial“. Un constructor ar spune despre el că este „cărămida lucrărilor hidrotehnice“, iar un poet ar folosi, poate, următoarea metaforă spre a-l defini: „steaua care îmblânzește valul“.

Subiectul incredibilei omisiuni a dicționarelor este stabilopodul, o invenție românească realizată în 1963 și care a marcat destinul orașului – port Constanța.

Regretatul inginer Laurențiu Țoringhibel, fost director al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice (ICH), îmi povestise că istoria acestei creații tehnice este legată de vizita în 1962, în port și la Șantierul Naval Constanța, a fostului lider comunist al României, Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a hotărât să se extindă portul și șantierul naval. La acea vreme, portul se întindea până la SNC, care la rându-i se limita la perimetrul ocupat în prezent de atelierele de mecanică reparații, tâmplărie și lăcătușerie. Digul de nord se sfârșea la Cuibul Reginei și Farul Carol.

Cei desemnați să ducă la bun sfârșit această misiune au făcut deplasări de documentare la șantierele navale Gdinia și Gdansk (Polonia), la Moscova, Odessa și Leningrad. În final, din documentația vremii s-a ales o soluție franceză.

Mai bun decât tetrapodul francez 

La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod. Era un trunchi de con fără picioarele pe care le are stabilopodul românesc. Până atunci, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul vechi erau reprezentate de blocurile paralelipipedice sau cubice. Pentru extinderea portului existau două variante: să se cumpere patentul francez sau să se creeze un produs românesc. S-a ales cea de-a doua soluție.

Astfel, inginerii Mircea Lateș și Mircea Ulubeanu au proiectat stabilopodul, care s-a dovedit a fi mai bun decât tetrapodul francez, pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 – 8, relatează Cristian Chesler, directorul general al ICH Construcții Grup SA Constanța.

Forma deosebită a stabilopodului are două funcții deosebite: pe de o parte, permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive, iar pe de altă parte, stabilopozii se îmbină mai bine între ei decât tetrapozii și nu permit mantalei de protecție a digului să alunece în mare.

Desigur, costul unui stabilopod este superior celui al unui bloc de beton, dar și efectul în apărarea digurilor este mai mare. Iar în timp, o manta de stabilopozi asigură o protecție mai bună și mai ieftină decât una din blocuri de beton, afirmă specialiștii.

Brevet de invenție, în 1976 

Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe. În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”, care a intrat în proprietatea ICH.

„Stabilopodul se deosebește de elementele de construcție similare nu doar prin forma deosebită, ci și prin materialele și tehnologia folosită la fabricarea sa”, relatează Cristian Chesler. Astfel se explică durată de viață mult mai mare a construcțiilor hidrotehnice din stabilopozi.

Nimeni nu a contabilizat câți stabilopozi au fost construiți din 1963 și până în prezent, dar se știe că extinderile succesive care au transformat Constanța în cel mai mare port de la Marea Neagră, construcția portului Midia și a porturilor de la Dunăre, protecția portului Tomis și a plajelor, precum și regularizarea cursurilor unor râuri au la bază invenția românească.

„În perioada 1990 – 1991, stabilopodul a trecut granițele țării, fiind folosit la construcția unor porturi din Maroc, pe ale căror șantiere lucrau specialiști români”, povestește Cristian Chesler. Astăzi, tiparul stabilopodului este protejat ca model și desen industrial.

XXX

În zilele noastre, această ingenioasă invenție este ignorată de autoritățile române, de administratorii porturilor și apelor. În ultimele decenii, la construcțiile hidrotehnice s-a permis utilizarea unor elemente constructive inferioare, din toate punctele de vedere, stabilopodului. Păcat, mare păcat!

cugetiliber.ro, 27.02.2019. Autor: Ion TIŢA-CĂLIN.

Citiți și povestea-inginerului-mircea-ulubeanu-specialistul-roman-inventat-stabilopozii


4 COMENTARII

  1. E o furaciune pur romaneasca. Stabilopodul romanesc este o de fapt o modificare a unei invetii franceze din 1950 numita tetrapod. Romanii nu au vrut sa plateasca taxa de patent si au modificat obiectul astfel incat sa-l poate patenta sub alta denumire. Nu va mai mandriti cu minciuni si furaciuni. O sa adaug si eu o bila in capul Scarii Infinitului a lui Brancusi si zic ca e 100% creatia mea. V-ar sari urechile de nervi daca as aparea la stiri cu asa ceva.

  2. As sugera un tribut adus celor care si-au lasat degetele, picioarele, chiar viata uneori, construind acesti colosi de beton. Cel putin pana in 1990 stabilopozii au fost facuti exclusiv de armata, respectiv … de soldati. De catre tineri cu varsta intre 18 si 20 de ani, fara salariu! si in niste conditii extreme. Pe santierul de la Agigea, care se afla in rada portului, la tarmul marii deci, se lucra in doua schimburi de 12 ore, in foc continuu, iar echipele de soldati erau ajutate de doi macaragii si de doi maistri civili, supervizati de un maistru militar. In general acestia se aflau in stare avansata de ebrietate. Planul de realizat in fiecare schimb de catre un soldat era de cel putin un stabilopod (matrita de ridicat, turnare beton si vibrare beton), dar si una sau doua alte matrite de asamblat. Accidentele se intamplau in general din cauza echipamentului de protectie lipsa, iar cele mai grave accidente din cauza capacelor de otel care inchideau picioarele matritei stabilopodului. Acestea trebuiau a fi prinse cu 6 menghine de otel … care … erau furate in permanenta, ele fiind foarte utile localnicilor pe post de menghina in propriile ateliere din gospodarie. Ce? Zambeste cineva?… In cel mai fericit caz acele capace erau prinse cu 2-3 menghine. La turnarea betonului, aproximativ 20 de tone de beton (majoritatea stabilopozilor turnati acolo erau de peste 20 de tone), capacele de 150kg zburau ca niste farfurii de portelan pe zeci de metrii distanta. Daca aveai noroc ramaneai doar fara picioare. Alte accidente se intamplau din cauza lipsei unei platforme asigurate atunci cand se turna betonul, operatiune care se facea manual, caci bena de beton adusa de macara era luata adesea de vantul foarte puternic … cu tot cu respectivul soldat. Cam de pe la 3 metrii inaltime. Degetele dispareau in general la asamblarea matritelor. Practic stateai catarat cu un picior pe matrita metalica deosebit de alunecoasa, cu un picior apasai cu toata forta pe o “gura de lup” de vreo 10kg prinsa de o muchie de vreo 6cm, cu o mana introduceai un surub prin doua gauri care niciodata nu se potriveau, decat daca te foloseai de un deget de la cealalta mana cu care manevrai o cheie fixa. Adesea gura de lup scapa de sub picior si desigur astfel se reteza si degetul. Noaptea desigur … era noapte. Intuneric bezna. Iar iernile … foarte vanturoase, ca sa zic asa. Nu ma mira ca astazi nu se mai construiesc … nu cred ca este vorba de ignoranta autoritatilor, ci despre faptul ca aceasta munca este foarte grea, periculoasa, iar cu civili … de buna voie … ar cam trebui un salariu mare si o asigurare de viata motivanta, daca exista asa ceva.
    In ciuda incontestabilelor calitati ale stabilopodului … existau totusi motive suficiente pentru care am fi preferat sa nu-l inventeze nimeni. Sau macar sa nu fie construit in astfel de conditii. Daca cumva in plimbarile pe dig zariti uneori incrustat in betonul stabilopozilor … altceva decat o inimioara … va rog, fiti indulgenti … mai ales daca este scris un an si o cruce.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele