Angela Elena Soare — La mulți ani, Școala mea dragă! Să fii mereu adăpost pentru copiii tăi, să aduni profesori buni în Cancelarie, să faci fericiți părinți și copii, mulți ani de acum înainte!

0
316

”Cu 50 de ani în urmă, pe vre­mea aceas­ta, o che­ie aștep­ta, cumin­te, pe o masă, pen­tru a des­chi­de o ușă. Încă se mai mătu­ra pra­ful, încă se mai șter­geau gea­muri… La des­chi­de­re, pe data de 15 sep­tem­brie 1970, ușa ace­ea m‑a absor­bit pen­tru toa­tă via­ța: ca ele­vă — 8 ani — și apoi ca pro­fe­sor (deja de 20 de ani). Când cobor, pe holuri, spre can­ce­la­rie, mai am ten­din­ța să dau ‘bună ziua’, buni­lor mei din tre­cut, zâm­bin­du-le în eter­ni­ta­te.

Eco­uri din tre­cut îmi tră­dea­ză, încă, sufle­tul de copil, cu bucu­rii sau spai­me, nepă­să­toa­re la adul­tul care le per­ce­pe. Mă bân­tu­ie, încă, spai­ma de mate­ma­tici, bucu­ria lim­bii engle­ze, gus­tul splen­did de men­to­sa­ne sau corco­du­șe verzi, obo­sea­la și feri­ci­rea ore­lor de sport, vra­ja ore­lor de isto­rie. Uram și iubeam în frac­țiuni de secun­dă, cu pati­mă, visam până la epu­i­za­re rolu­ri­le din cărți, mă jucam pro­vo­când uni­ver­sul.

Cu 50 de ani în urmă, Școa­la Gim­na­zi­a­lă ‚Sfân­tul Andrei’, adi­că ‚Școa­la 2’, era foar­te… alt­fel. Gene­ra­ția mea (1975 – 1983), a stu­di­at în cabi­ne­te de Chi­mie și Fizi­că (per­fect uti­la­te cu tot nece­sa­rul de epru­be­te, tru­se de gre­u­tăți, sub­stan­țe în sti­clu­țe maro, mari și mici – încă o aud pe dna prof. Bădo­iu reco­man­dân­du-ne să nu gus­tăm aci­dul clor­hi­dric și să clătim bine chiu­ve­te­le după folo­si­re!), în cabi­ne­tul de Bio­lo­gie, la par­ter (vitri­ne pli­ne de expo­na­te în for­mol, micro­scoa­pe pro­prii, lame­le pre­gă­ti­te pen­tru ora de stu­diu a frun­zei, pro­iec­tor, sche­le­tul în mări­me natu­ra­lă, din care dl. prof. Anto­ne­scu tot sco­tea bucăți de corp uman din plas­tic, spre groa­za noas­tră!), în ate­li­e­re­le de fete și băieți (Edu­ca­ție teh­no­lo­gi­că) – fete­le coseau la mași­ni­le de cusut sau făceau dul­ciuri (dul­cea­ță de gutui sau salam de bis­cu­iți), băie­ții lucrau tra­fo­raj – cea mai impre­so­nan­tă lucra­re a fost carul tras de doi cai, făcut de Mari­us Vereș!

Doam­na noas­tră de Muzi­că, îna­l­tă și foar­te fru­moa­să, (dna prof. Fera­ru Tere­za) — făcea nave­ta Bucu­rești – Man­ga­lia, cinci zile pe săp­tămâ­nă. Dom­nul prof. Zamos­tea­nu mă aler­ga pe tere­nul de sport, pre­vi­zionând deja: „Alear­gă, fetițo, ca să poți să te legi la pan­tofi, când vei avea anii mei!”. Repe­tam exer­ci­ți­ul la sal­tea, aca­să, pe pla­pu­ma din lână mai groa­să – cred că aș putea recon­sti­tui com­ple­xul de miș­cări și acum.

Ore­le de Isto­rie ale d‑nei pro­fe­soa­re Jaja Cle­men­ti­na, ore­le de Româ­nă ale d‑nei prof. Anto­ne­scu Maria și ore­le de Mate­ma­ti­că ale d‑nei prof. Ani­ca Popa Ana – cele mai pli­ne de emo­ții în uni­ver­sul meu de copil – mă atră­geau și cu bucu­rii, dar și cu spai­me adânci, cu con­e­xiuni direc­te spre tema de casă, repe­ta­rea mate­ri­ei, aten­ția din tim­pul orei…, cam toa­tă teo­ria pe care, ca adult, o pre­dic și eu ele­vi­lor mei, la fel de atrași spre joa­că și alte pro­ble­me ca și mine, la acei ani.

Dacă ar fi să iau totul de la capăt, sigur m‑aș auto­blo­ca în momen­tul Engle­ză. Doam­na prof. Dobres­cu Euge­nia, per­so­na­jul meu de poves­te, m‑ar face, din nou, feri­ci­tă până la capă­tul lumii, cu râsul ei vesel, cu ști­in­ța ei, cu sacri­fi­ci­ul per­so­nal pen­tru noi, ele­vii ei. I‑am ado­rat mănu­și­le cu care scria (avea aler­gie la cre­tă), ochii albaș­tri, peru­ci­le, cân­te­ce­le, iro­ni­i­le fine, vese­lia per­ma­nen­tă, cuvân­tul ‚jupâ­ne’, adre­sat celor leneși, sti­lo­ul cu care tre­cea note­le mari. Am rămas, din ace­le zile, cu obi­ce­iul de a citi cu voce tare (ca să mă aud), de a nota cuvin­te­le noi în car­ne­țe­le și de a face kara­o­ke.

La mulți ani, Școa­la mea dra­gă! Să fii mereu adă­post pen­tru copi­ii tăi, indi­fe­rent de locul lor de baș­ti­nă, să aduni pro­fe­sori buni în Can­ce­la­rie, să ai par­te de dotă­ri­le care azi îți lip­sesc, să faci feri­ciți părinți și copii, mulți ani de acum îna­in­te!

La mulți ani, pro­fe­so­ri­lor mei! Sunt foar­te feri­ci­tă să vă mai am lân­gă mine! Vă iubesc mult, pe toți, pen­tru că fie­ca­re mi-ați dăru­it câte ceva, ști­ut sau nești­ut, daruri cu care am ple­cat pe dru­mul lung al vie­ții!

La mulți ani cole­gi­lor mei, căro­ra le doresc sănă­ta­te și pute­re de adap­ta­re în vre­muri gre­le! La mulți ani, ele­vi­lor mei! Să fiți sănă­toși și înțe­lepți! La mulți ani, părin­ți­lor șco­lii noas­tre, inimi cal­de, pe care îi dorim, în con­ti­nu­a­re, ală­tu­ri de noi!

Prof. Ange­la Ele­na Soa­re, final de august 2020, Man­ga­lia.

(VIDEO, aici: facebook.com/asoare).

Ange­la Ele­na Soare: ”Va mul­tu­mesc pen­tru sen­si­bi­li­ta­tea si dra­gos­tea dum­ne­a­voas­tra. Nu intot­dea­u­na mi-am dorit ca pos­ta­ri­le mele sa devi­na publi­ce, dar, mai cura­jos decat mine, ati devi­at sen­sul de cir­cu­la­tie al cuvin­te­lor si le-ati lan­sat catre un public mult mai mare, pen­tru care nu sunt nici­o­da­ta pre­ga­ti­ta. De ani de zile va simt aproa­pe de ceea ce sunt eu ca pro­fe­sor in lumea aceas­ta! Va mul­tu­mesc pen­tru spri­jin, pen­tru deli­ca­te­te si pen­tru incu­ra­jari! Pen­tru toti cei care iubesc scoa­la noas­tra, un scurt moment de amin­ti­re, din arhi­va pro­prie”. 

MN: Vă invi­tăm să citiți și cele­lal­te arti­co­le cu și des­pre doam­na pro­fe­soa­ră Ange­la Ele­na Soa­re, publi­ca­te cu drag AICI, în pagi­ni­le zia­ru­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 31.08.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply