Cea mai veche navă din România este docul plutitor de 8.000 tf, din Șantierul Naval Constanța. Constructorul său este concernul industrial german „Gutehoffnungshütte“ din Lübeck (oraș-port la Marea Baltică).
Docul a fost adus în portul Constanța, în august 1938. Acel moment a fost crucial pentru transformarea atelierului de reparații nave, existent la acea vreme în portul românesc de la Marea Neagră, într-un veritabil șantier naval.
Potrivit fișei tehnice docul are lungimea de 138 de metri, lățimea de 31 138 de metri și înălțimea de construcție de 12 metri. Foile de tablă din oțel, din care a fost confecționat corpul său, sunt asamblate cu nituri. Este prevăzut cu două macarale de 6 tone forță, un cabestan și instalație de balastare – debalastare. Toate echipamentele originale funcționează și astăzi.
În fiecare an, pe el au fost andocate între 18 și 24 nave. Poate ridica simultan două, trei nave de mici dimensiuni, cu o greutate totală de 8.000 tone forță. Pe el pot urca nave cu o capacitate de până la 18.000 tdw, pentru operațiuni de corp, de sablare-vopsitorie și lucrări mecanice la linia axială și cârmă. La rândul său, docul de 8.000 tone forță a fost andocat de patru ori pentru măsurători la corp, la punte și pentru reclasificare.
«Echipajul» său este format dintr-un șef de atelier, un maistru, un șef de echipă, șase electricieni, cinci mecanici, doi tâmplari, un lăcătuș și un sudor.
De-a lungul timpului, docul a servit nu doar pentru lucrările de reparații navale, ci și în construcțiile noi. Începând din 1965 și până în 1974, de pe doc au fost lansate la apă: șalande de 200 metri cubi, pontoane dormitor și de acostare, complete de șlepuri pentru navigația pe Nil, derocatoare de 300 metri cubi și șalupe remorcher de 650 cai putere.
În cei 86 de ani de existență, pe docul plutitor de 8.000 tone forță au fost reparate peste 1.800 de nave.
Ion TIȚA-CĂLIN, 15 aprilie 2024.
