ZIUA VICTORIEI! ‘Un ochi rîde, altul plînge…’ — Florin Iordănoaia

0
206

Flo­rin Ior­da­noa­ia — Ziua Vic­to­ri­ei! ‘Un ochi rîde, altul plîn­ge…’

Chiar şi în con­di­ţi­i­le actu­a­le, de pan­de­mie, ar fi tre­bu­it să ne bucu­răm sin­cer de „9 Mai, Ziua Vic­to­ri­ei”, „Ziua Euro­pei”, „Ziua Euro­pei Uni­te”… şi Paci­fis­te.

Euro­pa a fost dis­tru­să, trau­ma­ti­za­tă şi a fost pe aproa­pe de a fi desfi­inţa­tă, de un dement, Hitler, care cul­mea iro­ni­ei, a ajuns la pute­re prin vot demo­cra­tic. Dar Euro­pa a scă­pat, atunci! Cu mari sacri­fi­cii uma­ne şi mate­ri­a­le!

Am citit cu atenţie mesa­je­le pos­ta­te pe pagi­na Ama­sa­dei Rusi­ei la Bucu­reşti şi, în loc să mă bucur că e vor­ba de o mare săr­bă­toa­re euro­pea­nă, m‑am întris­tat!

Tre­bu­ia să ne bucu­răm împre­u­nă, că au tre­cut 75 de ani de la cea mai mare tra­ge­die a ome­ni­rii. Să ne bucu­răm că Euro­pa a rezis­tat şi s‑a refă­cut, că un număr mare de ţări sînt împre­u­nă şi doresc să con­stru­ias­că o soci­e­ta­te şi o lume mai bună! Tre­bu­ia …

La fel, nu tre­bu­ie să uităm de cri­me, holo­ca­ust şi sufe­rinţe­le celor care şi-au pier­dut fami­li­i­le, părinţii, fra­ţii, suro­ri­le, copii, ago­ni­sea­la, sănă­ta­tea şi mai ales via­ţa. Fie­ca­re ţară impli­ca­tă a plătit scump aceas­tă aven­tu­ră tra­gi­că a con­ti­nen­tu­lui, indi­fe­rent că a fost de o par­te sau alta a bari­ca­dei!

Nu tre­bu­ie să uităm sacri­fi­ci­i­le celor care au murit pe front, care şi-au dat via­ţa pen­tru liber­ta­te şi pen­tru pace! Indi­fe­rent cine con­du­ce, vre­mel­nic, o ţară sau alta, tre­bu­ie să recu­noa­ş­tem că sacri­fi­ci­i­le cele mai mari au apa­rţi­nut URSS, popoa­re­lor mem­bre şi Arma­tei Roşii. Noi cei­la­lţi, sîn­tem pe lis­ta sufe­rinţei, dar mai în spa­te. Aces­ta e ade­vă­rul!

Acum se cau­tă vino­va­ţii pen­tru declanşa­rea aces­tui răz­boi. Nu e întîm­plă­tor! Une­le situ­a­ţii, în mai mul­te ţări, au rămas nere­zol­va­te! Răz­bo­i­ul şi pacea de după, le-au aco­pe­rit cum­va, dar lumea s‑a schim­bat, iar ade­vă­rul şi drep­ta­tea ies la supra­fa­ţă! Aşa este nor­mal!

Din­tre cei vino­va­ţi, nu ştiu cîţi mai tră­iesc! Unii au plătit, alţii pro­ba­bil că au scă­pat nepe­dep­si­ţi. Sigur însă, că mai tră­iesc cîţi­va vete­rani de răz­boi, care au ajuns la vîr­ste ono­ra­bi­le şi noi ar tre­bui să ne bucu­răm, că ei au tră­it atît şi au văzut că lup­ta şi sufe­rinţe­le lor, nu au fost în zadar! Că noi tră­im într‑o lume libe­ră, mai bună!

Dar ce zice un vete­ran de răz­boi, cînd vede acum o Euro­pă dez­bi­na­tă, cu con­du­că­tori şi popoa­re care nu se mai înţe­leg, care nu se mai res­pec­tă şi care de fapt, nu mai săr­bă­to­resc sacri­fi­ci­ul lor? Sau mimea­ză că săr­bă­to­resc …

Cred că aceas­ta ar tre­bui să fie cea mai mare săr­bă­toa­re a Euro­pei, care să ne apro­pie, pe noi cei care sîn­tem nepoţii şi stră­ne­poţii celor care au lup­tat pe front. Şi mai ales, gene­ra­ţi­i­le vii­toa­re!

Desi­gur, că unii au fost vino­va­ţi de declanşa­rea răz­bo­i­u­lui, că alţii au pro­fi­tat, că şi unii şi alţii au făcut greşeli, că s‑au facut mari nedrep­tă­ţi! lar după răz­boi, Euro­pa a fost divi­za­tă şi a exis­tat un răz­boi rece, la fel de abe­rant!

Iar acum ce facem, ajun­gem la un nou Răz­boi Rece? De ce? Pen­tru că nu găsim căi­le de înţe­le­ge­re, de recon­ci­li­e­re, de a recu­noa­ş­te că buni­cii şi stră­bu­ni­cii noş­tri au greşit, că au tră­it într‑o lume dez­bi­na­tă, laco­mă, rea, o lume a urii, fri­cii şi a into­le­ranţei!

Sîn­tem în seco­lul XXI, în care ar tre­bui să fim dife­ri­ţi faţă de îna­in­ta­şii noş­tri, să fim mai buni decît ei, de fapt, să fim mult mai buni! Dar nu se întîm­plă aşa.

După anul de gra­ţie 1989, în care Euro­pa de Est s‑a eli­be­rat de dic­ta­tu­ri­le unor lideri pre­tins „comu­ni­şti” (cul­mea cu aju­to­rul lui M.S. Gor­ba­ciov), am aştep­tat ca lumea noas­tră, să se schim­be, să deve­nim mai buni, să tră­im mai bine, să fie lini­ş­te şi pace între noi. Dar nu e!

În ulti­mii ani, totul s‑a schim­bat din rău, în şi mai rău! Cine este vino­vat? E uşor să ară­tăm cu dege­tul într‑o dire­cţie sau alta, dar e foar­te greu să recu­noa­ş­tem ade­vă­rul!

Se pare că iară­şi ne întoar­cem la vor­ba ace­ea că „ade­vă­rul are carac­ter de cla­să!”, adi­că apa­rţi­ne doar celor puter­nici. Cînd sînt puter­nici!

Pen­tru ce? Pen­tru cine? Pen­tru un con­du­că­tor dintr‑o ţară sau pen­tru altul, din altă ţară?

Din oro­ri­le celui de-al Doi­lea Răz­boi Mondi­al, cel mai impor­tant, tre­bu­ie să învă­ţăm să ne ferim să ajun­gem la unul nou!

Pen­tru asta avem nevo­ie de tole­ranţă, bun simţ şi res­pect reci­proc!

Cin­ste ero­i­lor care s‑au jert­fit, să ne bucu­răm că tră­im în liber­ta­te şi să fie pace!

Flo­rin Ior­dă­noa­ia, 9 Mai 2020.


Man­ga­lia News, 09.05.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele