Marin Tănase: SANTIERUL NAVAL MANGALIA în anii marilor realizări – episodul 5 [galerie FOTO]

0
3501

1dm-urile-la-dana-zero

[Fragmente din “CREȘTEREA SI DESCREȘTEREA ȘANTIERULUI NAVAL MANGALIA (UM 02029)”, documentar aflat in lucru].

DRAGOARELE MARITIME

In perioada 1985-1989, in ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA (UM 02029), s-au construit patru Dragoare Maritime. Acestea fac parte din clasa “MUSCA” a navelor de lupta și au fost construite dupa un proiect realizat de ICEPRONAV GALATI.

Dragoarele Maritime au avut ca misiune deminarea căilor navigabile. Ele sunt nave de luptă mai mici decât Corvetele si Puitoarele de Mine. Ȋn timp ce  misiunea Puitorului de Mine “Viceamiral CONSTANTIN BĂLESCU”, PM 274, construit in SN Mangalia, in anul 1981, era aceea de a transporta si lansa in apa mine marine, sarcinile DM-urile sunt depistarea si distrugerea minelor din apa mării. Cele 4 Dragoare Maritime si Puitorul de Mine PM 274 fac parte din Divizionul 146 Nave Minare-Deminare, care are sediul in Portul Constanta, la Dana Zero (“0”).

minamecanica

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Mină mecanică de contact cu antene tip M.M.M.C.A.-1

dm-24

Dragorul Maritim “Lt. REMUS LEPRI”, numar de bordaj 24, a fost livrat Marinei Militare Române la data de 30.05.1986 si a intrat in serviciu la data de 01.07.1986.

Caracteristici principale:

  • Lungime L=60,8 m;
  • lațime l=9,54 m;
  • pescaj T=2,7 m;
  • deplasament maxim Dmax.=800 tdw;
  • tability, Motoare Principale=2 motoare ALCO V12 Diesel, construite la UM REȘITA;
  • viteza tabil V=17 Nd;
  • energia electrică este tab de 3 Diesel Generatoare, motoare MB 836.

Aparatura de comunicații si radiolocație:

  • 2 Stații Radio pe US;
  • 2 Stații Radio pe UUS;
  • 2 Stații de Radiolocație de Navigație;
  • 1 Stație de Radiolocație de Artilerie MR 104.

Armament Artilerie:

  • 2 tunuri AK 230, calibrul 30 mm;
  • 4 mitraliere MR 4N, cal. 14,5 mm;
  • 2 AA STRELLA 2 M tip FASTA 4;

Arme sub apa, ASA:

  • 4 tipuri de drăgi marine: 2 de contact si 2 prin influența;
  • 2 rampe RL 1000 de lansare a bombelor antisubmarine.

[Remus Lepri s-a nascut in anul 1886, la Bucuresti. Tatal său, Giaccomo Lepri, inginer Italian, s-a stabilit in România, la Turnu Severin, unde s-a căsătorit cu o românca pe nume Aneta, cu care a avut 2 copii: Remus si Romulus. In timpul Primului Război Mondial, Lt. Remus Lepri, specialist in mine, a executat, impreună cu marinarii din subordine, numeroase baraje de mine. A murit, impreuna cu 4 marinari, intr-o padure din apropierea Dunarii, langa Oltenita, in timp ce controla legăturile dintre minele amplasate ca un baraj la Mecica, pentru a ȋmpiedica navele inamice sa distruga podul de la Flămânda. In timpul verificarilor, o mina a explodat, provocand prin simpatie explozia intregului baraj format din 50 de mine.

Dupa război, uneia dintre cele 4 Canoniere dragă-mine, cumparate de Statul Român din Franta, in anul 1920, I s-a dat numele “Locotenent LEPRI REMUS”.

dragoare-maritime

(In anul 1920, Regele Ferdinand I al României a semnat Decretul nr.7740, prin care se infiinta “o Diviziune de canoniere draga-mine”, in subordinea Diviziei de Mare care avea sediul la Constanta. Cele 4 Canoniere, construite in Santierul Naval Arsenal de Lorient, in perioada 1916-1919 au fost:  “Lt.Cdor EUGEN STIHI”(ex.: “FRENCH FRIPONNE”), “Locotenent LEPRI REMUS” (ex: “CHIFFONNE”), “Căpitan DUMITRESCU CONSTANTIN” (ex. “IMPATIENTE”) si “Sublocotenent GHICULESCU IOAN” (ex.: “MIGNONE”). In anul 1940 nava “Locotenent REMUS LEPRI” s-a scufundat lânga Portul Sulina. In 1944, Canoniera “Căpitan DUMITRESCU CONSTANTIN” a fost sechestrata de sovietici, alaturi de alte nave militare, ca prada de război si nu a mai fost returnata României. Navele “Slt. GHICULESCU IOAN” si “Lt.Cdor EUGEN STIHI”, sechestrate si ele de sovietici, au fost restituite României, in data de 12 octombrie 1945. Dintre toate cele 4 Canoniere, azi, mai este in stare de plutire doar “Cpt. Cdor. EUGEN STIHI”, aflata in administrarea Primariei Mangalia. Reprezentanții Ligii Navale speră ca aceasta navă, fiind cea mai veche din Flota Marinei Militare Române, să fie transformată ȋn piesă de muzeu)].

eugenstihi

Lansarea la apă a Canonierei “EUGEN STIHI”, dupa lucrările de reparații executate in SNM.

Dragorul Maritim “Lt. LUPU DINESCU”, numar tactic sau nr. de bordaj 25, construit in SNM, in anul 1988, a fost proiectat de ICEPRONAV GALATI ca Pescuitor de Torpile. La intrarea in serviciu, nava a fost clasificata Dragor Maritim.   DM 25, in comparație cu celelalte 3 Dragoare Maritime, are in borduri câte un culoar de furtună, pentru torpile. Acest lucru a dus la modificarea compartimentajului de pe puntea principală. Nava are la bord instalatii de ridicare a torpilelor si de revitalizare a lor. Dimensiunile principale si armamentul sunt identice cu cele de la DM 24.

ltlupudinescu

Dragorul Maritim “Lt. DIMITRIE NICOLESCU”, DM 29, a fost livrat Marinei Militare la data de 27.12.1988 si a intrat in serviciu la 03.06.1989.

dm-29-2

Dragorul Maritim “Slt. ALEXANDRU AXENTE”, DM 30, a fost livrat Marinei Militare la data de 02.12.1989 si a intrat in serviciu la 10.12.1989.

30

Proiectul realizat de ICEPRONAV a cuprins si 12 dragoare radiodirijate, de dimensiuni mai mici (L≈ 28 m; l≈ 4,5 m), numite Ambarcatiuni Complementare Prova (sau “Pui”), câte 3 pentru fiecare Dragor Maritim (navă pilot sau navă “Mamă”).

Un complet, compus din 3 “Pui” teleghidati de pe nava “Mamă”, forma Sistemul de Dragaj “TRIDENT”, care era destinat  pentru activitati de dragaj acustic si dragaj magnetic. “Puii” puteau lucra simultan sau independent unul față de celalalt, intr-un anumit sector marin, sub supravegherea si teledirijarea navei “Mamă”, de la distantă. Au fost planificate 12 Ambarcatiuni Complementare Prova, dar, din motive financiare, s-au realizat doar 3, care au fost repartizate la Dragorul Maritim DM 29. “Puii”aveau misiunea de a descoperi minele, iar Dragorul Maritim, care naviga in urma lor, le distrugea.

machete-079

Sistemul “TRIDENT” avea un echipament de comandă automată format din doua părti: o componentă de supraveghere si teledirijare se afla pe nava “Mamă” si o alta componentă de supraveghere si telecomanda se afla pe fiecare Ambarcatiune Complementara Prova. Aceste componente formau Sistemul “SPIRAD”. “Puii” puteau naviga cu sau fără oameni la bord.

completul-trident

tridenti-retrasi-spre-casare

Ambarcatiunile Complementare Prova acostate la cheiul de vest, in Portul Militar Mangalia.

Ambarcatiunile Complementare Prova au fost scoase din servicii in anul 2009 si au fost dezmembrate in 2011, impreuna cu alte nave, printre care si Puitorul de Mine PM 271.

Pe fiecare dintre ele, se afla un sistem de dragaj acustic, care avea in componență un “Vibrator Dragaj Acustic”, amplasat in prova, si un sistem de dragaj electromagnetic.

Coca unui “Pui” era construită din tablă de OL gros. 5 mm, sudate; aceasta coca “imbrăca” un Corp Rezistent, din OL gros. 25 mm, tratat termic si detensionat. Corpul Rezistent era format dintr-un cilindru central, care avea ca terminatii, la pupa si prova, cate un corp de formă conică. Toate agregatele Compartimentului Masini si ale Uzinei se gaseau in Corpul Rezistent. In jurul cilindrului central, s-au incastrat doi solenoizi, din sârma de cupru, ȋn straturi succesive de nestrapol si pânză din fibră de sticlă. Solenoizii, care creau câmpurile electromagnetice pentru dragaj, nu erau acoperiți de tabla cocăi navei. Ei erau protejați impotriva loviturilor, ce puteau apărea in timpul manevrelor de acostare, de dulapi din lemn prinsi pe toata zona imersa, cu prezoane sudate de Corpul Rezistent si piulite. Intre cei doi solenoizi, pe o lungime de cca 3 m, in zona Cuplului Maestru al navei, erau sudate, de Corpul Rezistent, chilele de ruliu.

 

[Ȋn anul 1959, Divizionul 596 Dragoare de Baza (ȋnfiintat in 1951) se transforma in Divizionul 146 Dragoare de Bază.

In anul 1970, Fortele Navale Maritime Române dispuneau de 4 Dragoare de Baza (DB-uri) si 6 Dragoare de Rada (DR-uri).

In 1990 Flota Maritima era formata din:

  • 4 Dragoare de Baza: DB 13, “DESROBIREA”; DB 14, “DESCĂTUSAREA”; DB 15, “DEMOCRAȚIA”; DB 16, “DREPTATEA”;
  • 6 Dragoare de Rada: DR 4; DR 5; DR 6; DR 7; DR 8; DR 9, care formau Divizionul 19 DR Mangalia (UM 02063);
  • 4 Dragoare Maritime: DM 24; DM 25; DM 29; DM 30.

Ȋn acel an, 1990, Dragoarelor de Bază, construite in SANTIERUL NAVAL GALATI, in 1955, doua unitati, si in 1956, alte doua, dupa planuri germane (lucrarile incepusera in anul 1943, dar s-au ȋntrerupt datorita războiului), li s-au schimbat numele, astfel:

  • DB 13 devenea “Viceamiral MIHAIL GAVRILESCU”;
  • DB 14 – “Viceamiral IOAN BĂLĂNESCU”;
  • DB 15 – “Viceamiral EMIL GRECESCU”;
  • DB 16 – “Viceamiral IOAN GEORGESCU”.

In perioada 1999-2001 Dragoarele de Radă si Dragoarele de Bază au fost scoase din servicii si dezmembrate.].

La 1 iulie 1988, in Portul Midia, a fost ȋnființat Divizionul 176 Dragoare Maritime care avea 3 nave: DM 24 (1986), DM 25 (1988) si DM 29 (1988). Ȋn anul 1989, acestora li s-a adaugat DM30.

Primul comandant al unitatii a fost Cpt. Lt. Paul PAVEL (1988-1989), care era si comandantul DM-ului 24. Din martie 1989, la comanda unitatii a fost numit Cpt. Rg.3 Valerian HAȘOVSCHI (1989-1993). Ȋn perioada 1993-1998, comandantul Divizionului 176 a fost Cpt.Rg.3 Petre MUSAT. Ȋn 1998, pentru o perioada scurta de timp, comandantul unitatii a fost Cpt. Cdor. Vasile BULZAN, urmat de Cpt.Cdor. Constantin ȚUTEA (1998-2000). Ultimul comandant al Divizionului 176 Dragoare Maritime a fost Lt.Cdor. Vergil MORARU (2000-2001). Ȋn  anul 2001 Divizionul 176 s-a desfiintat, cele 4 Dragoare Maritime: DM 24, DM 25, DM 29 si DM 30 intrând in componența Divizionului 146 Nave Minare-Deminare, alaturi de Puitoarele de Mine PM 271( construit in SNM, in anul 1980 si dezmembrat in 2011) si PM 274 (construit in SNM, in 1981).


Surse de documentare: site-ul << 24-25, 29-30: “MUSCA” class minesweepers/Dragoare Maritime>>; site-ul “Buletinul Fortelor Navale Nr.7/2007-Serie Noua”; site-ul “Canoniera Eugen Stihi”; “Manualul dragorului de la navele Marinei Militare” –Bucuresti, 1966; site-ul “Descrierea, functionarea si exploatarea instalatiilor de dragaj electromagnetic si acustic-Mangalia,1981”; “Aspecte privind organizarea Fortelor Navale ale României pentru ȋndeplinirea obiectivelor de luptă contra minelor”, Cdor.dr. Vergil MORARU; site-ul “Remote control minesweeper – Romanian Navy…”; site-ul << 13-16: “M40” class coastal minesweepers>>; site-ul “Istoricul Divizionului 146 Nave Minare-Deminare”; site-ul <<”Marina Româna”, Revista Forțelor Navale Române, Nr.4 (142) 2010, Număr Special>>; site-ul << “”Istoricul Marinei Militare Române”, Liga Navală Româna-Filiala Mangalia; site-ul << “Scurtă Retrospectivă a unor unitați de marina Contemporane”, dr. Florin C. STAN, Muzeul Marinei Române, BULETINUL FORTELOR NAVALE Nr.20/2014-Serie Noua>>.

Autor: Marin Tănase. 30.11.2016.

Episodul anterior (nr.4), poarte fi vizionat AICI.


 


piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply