Lacrimile Vinței — salvarea Bisericii Sfântul Mihail | Expoziție | Concept și foto Raluca Prelipceanu [VIDEO]

0
145

Expoziție: Lacrimile Vinței – salvarea Bisericii Sfântul Mihail.

Expo­zi­ția foto-docu­men­ta­ră Lacri­mi­le Vin­ței – Sal­va­rea Bise­ri­cii Sfân­tul Miha­il a fost ver­ni­sa­tă în data de 20 febru­a­rie 2020, la Lice­ul Peda­go­gic orto­dox ”Anas­ta­sia Popes­cu” din Bucu­rești. Con­cep­tul și foto­gra­fi­i­le au apar­ți­nut Ralu­căi Pre­lip­cea­nu. Expo­zi­ția a fost cura­to­ri­a­tă de Rodi­ca Mari­ne­scu. Cu acea oca­zie au fost relan­sa­te Albu­mul „LITURGHISIRI ÎN ADÂNCURI” și Mono­gra­fia „VINȚA – Radi­o­gra­fia unei comu­ni­tăți care dis­pa­re” – sem­na­te de Ralu­ca Prelipceanu.

Ralu­ca Pre­lip­cea­nu are un doc­to­rat în ști­in­țe eco­no­mi­ce la Sor­bo­na, a călă­to­rit în pes­te zece țări fiind bur­si­er Eras­mus, Schu­man, Marie Curie. A făcut par­te din NEPSIS și s‑a ocu­pat de cate­he­za copi­i­lor în parohia orto­do­xă din Limours.

”Înțe­legi ce repre­zin­tă «aca­să», când te încear­că dorul. „Fiind depar­te de țară, de fami­lie, mi-am des­co­pe­rit de fapt rădă­ci­ni­le și iden­ti­ta­tea”, a decla­rat Ralu­ca Pre­lip­cea­nu într-un inter­viu pen­tru site-ul Eli­ta Româ­ni­ei. A renun­țat la Cate­dra Uni­ver­si­tă­ții Evry din Fran­ța, urmân­du-și pasiu­nea pen­tru ico­no­gra­fia veche și răs­pun­zând unei che­mări divi­ne, ace­ea de a sal­va bise­ri­ca veche de 260 de ani din Vin­ța, care era gata să fie înghi­ți­tă de lacul toxic for­mat în urma exploa­tă­ri­lor miniere.

Bise­ri­ca m‑a ales pe mine, nu eu pe ea”, a decla­rat Ralu­ca Pre­lip­cea­nu. „Cred că fie­ca­re sun­tem che­mați într-un anu­mit loc cu un anu­mit scop, depin­de însă de noi cum răs­pun­dem che­mă­rii respective”.

Când s‑a întors în Româ­nia, o pri­e­te­nă res­ta­u­ra­tor a provocat‑o să o înso­țeas­că la o bise­ri­că veche de pe Valea Arie­șu­lui, care se afla atunci în restaurare.

Am fost sur­prin­să de sim­pli­ta­tea și, tot­o­da­tă, pro­fun­zi­mea pic­tu­rii pe care am descoperit‑o aco­lo, de modul în care transpu­nea ico­na­rul de acum 200 de ani în pic­tu­ră cuvin­te­le Evan­ghe­li­ei. De exem­plu, sce­na Răs­tig­ni­rii: Hris­tos, pe cru­ce între cei doi tâlhări, din­tre care unul s‑a pocă­it și celă­lalt nu. Cel care se pocă­ieș­te pri­veș­te către Hris­tos, celă­lalt, pur și sim­plu, întoar­ce privirea”.

Ulte­ri­or a înce­put să stu­die­ze pe chel­tu­ia­la pro­prie pic­tu­ra din zona Transil­va­niei din seco­le­le 18–19, cu sco­pul de a demon­stra că acei meș­teri aveau o școa­lă, că nu erau lip­siți de edu­ca­ție și că, în ace­le melea­guri, chiar și într-un con­text mai puțin pro­pi­ce, cel al pre­siu­ni­lor hab­s­bu­r­gi­ce, se dezvol­ta­se o școa­lă valo­roa­să de ico­no­gra­fie. Bise­ri­ca de la Vin­ța se afla pe lis­ta sa.

Vin­ța, o biju­te­rie ascun­să între văi

Vin­ța este un loc încăr­cat de isto­rie. În acest sat local­ni­cii au înfrânt un deta­șa­ment al arma­tei impe­ri­a­le, aju­tând ast­fel răscoa­la lui Horea, Cloș­ca și Cri­șan. Săte­nii l‑au ascuns apoi o vre­me pe Cri­șan, care s‑a rugat în Bise­ri­ca din Vința.

Bise­ri­ca din Vin­ța, dedi­ca­tă Sf. Arhan­ghel Miha­il, era mare pen­tru peri­oa­da în care a fost con­stru­i­tă – încă­peau cu ușu­rin­ță 60–70 de per­soa­ne. A fost clă­di­tă cu gre­u­ta­te într‑o vre­me în care româ­nii din Transil­va­nia nu aveau drep­turi ega­le cu cele­lal­te nații. Când a ajuns la Vin­ța, Ralu­ca Pre­lip­cea­nu a con­sta­tat că bise­ri­ca, „o biju­te­rie ascun­să între văi”, aproa­pe se scu­fun­da în lacul de ste­ril. Oda­tă cu ea pie­rea și satul și chiar amin­ti­rea lui.
Atunci și‑a spus că tre­bu­ie să facă ceva pen­tru un lăcaș de cult încăr­cat de isto­rie, mai ales că, în inte­ri­or, se regă­seș­te o repre­zen­ta­re uni­că în Româ­nia a celor 24 de bătrâni din Apocalipsă.

A impli­cat mai mul­te aso­ci­a­ții și per­so­na­li­tăți, insti­tu­ții de pre­să și chiar a tri­mis un memo­riu la UNESCO și în acest mod au înce­put să apa­ră finan­ță­ri­le necesare.
Pro­iec­tul Vin­ța era așa­dar neaș­tep­tat și urgent. Cel mai difi­cil a fost să găseas­că o echi­pă care să extra­gă pic­tu­ra de pe zid. A fost o mun­că foar­te grea și înde­lun­ga­tă pen­tru că nu s‑a putut ape­la la pro­ce­du­ri­le obiș­nu­i­te de extrac­ție. Stra­tul pic­tu­ral se afla foar­te aproa­pe de pie­tre­le din zid.

Pen­tru ca pic­tu­ra să nu se dete­ri­o­re­ze, s‑a folo­sit o pro­ce­du­ră denu­mi­tă stac­co a mas­se­lo –des­prin­de­rea bucă­ți­lor de zid, pia­tră cu pia­tră, pen­tru a se ajun­ge la sce­ne­le din spate.
Până să vină finan­ță­ri­le, Ralu­ca Pre­lip­cea­nu a tre­bu­it să suporte sin­gu­ră chel­tu­ie­li­le șantierului.

În sfâr­șit, Bise­ri­ca a ajuns la Sibiu.

Prin con­tri­bu­ția mai mul­tor per­soa­ne impli­ca­te în acest fel, la sfâr­și­tul lunii octom­brie au fost duse la Muze­ul ASTRA cele 144 de bucăți de fres­că extra­se de la bise­ri­ca din Vința.
Bise­ri­ca va fi refă­cu­tă în Muze­ul sibian în apro­xi­ma­tiv doi ani. Până în pre­zent s‑a res­ta­u­rat ico­nos­ta­sul, iar pe 13 iulie 2019 a fost pusă pia­tra de teme­lie pen­tru recon­struc­ția bisericii.

Rea­li­za­toa­re a unor expo­zi­ții ine­di­te de foto­gra­fie, ca pune­re în ope­ră și con­cept, îndră­gos­ti­tă de Roma, căre­ia i‑a dăru­it un album unic, prin fru­mu­se­țe și vibra­ție a pri­vi­rii, printr‑o evo­ca­re per­so­na­lă și sen­ti­men­ta­lă a ora­șu­lui, Rodi­ca Mari­ne­scu a adus în Muze­ul Țăra­nu­lui Român, unde își des­fă­șoa­ră acti­vi­ta­tea ca spe­cia­list, meti­cu­lo­zi­ta­tea, res­pec­tul și cre­din­ța pen­tru mari­le teme pe care le‑a tra­tat și le‑a lăsat moș­te­ni­re Horia Bernea.
Pri­e­te­nă a Lice­u­lui Peda­go­gic „Anas­ta­sia Popes­cu”, a por­nit și urmea­ză să sus­ți­nă în con­ti­nu­a­re, cur­suri de EDUCAȚIE A PRIVIRII, sub­su­ma­te pro­iec­tu­lui de Edu­ca­ție prin Cultură.

Din aceas­tă per­spec­ti­vă, Expo­zi­ția de Foto­gra­fie pe care a pregătit‑o, ală­tu­ri de Ralu­ca Pre­lip­cea­nu, urmă­reș­te să reve­le­ze, pe de o par­te, fru­mu­se­țea unui monu­ment de o valoa­re ine­s­ti­ma­bi­lă și, pe de altă par­te, urgen­ța în care ne aflăm de a nu lăsa să dis­pa­ră ast­fel de comori, chiar cu jert­fa de sine, cu nepre­cu­peți­rea mij­loa­ce­lor, așa cum a făcut Ralu­ca Prelipceanu.

Viziu­nea expo­zi­ți­ei, „pri­vi­rea” pe care ne‑o edu­că foto­gra­fi­i­le icoa­ne­lor și dis­pu­ne­rea lor, pute­rea ima­gi­ni­lor sacre, cu o vechi­me de pes­te 250 de ani, vor vor­bi de la sine copi­i­lor și tutu­ror celor care se vor bucu­ra, timp de o lună, de aceas­tă recon­sti­tu­i­re a unui monu­ment sal­vat de inte­li­gen­ță, dra­gos­te și jert­fă de sine.

MN: Alte arti­co­le sem­na­te de Ralu­ca Pre­lip­cea­nu, publi­ca­te de Man­ga­lia News, puteți vizio­na AICI.


Man­ga­lia News, 20.02.2021.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply