Lansare de carte adaptată vremurilor… Lucian Ciuchiță [galerie FOTO]

0
195

Lansare de carte adaptată vremurilor… Lucian Ciuchiță.

PROLOG: Unde­va, la hota­rul de răsă­rit al unei capi­ta­le din Euro­pa con­ti­nen­ta­lă, într–un cochet com­plex rezi­den­ți­al, notat pe har­tă doar cu ini­ția­le­le QPR, un mic oră­șel con­sti­tu­it din 216 de reșe­din­țe, stă Scri­i­to­rul.

Între­gul Com­plex, încon­ju­rat de un gard îna­lt de trei metri, din bolo­vani negri, de râu, care pro­te­jea­ză de musa­firi nepoftiți și pri­viri in­discrete, a fost pro­iec­tat de–un englez, cu sigu­ranță unul din Whi­te City, din Lon­dra. Case­le ocu­pă spa­ții gene­roa­se, pe două nive­luri, con­stru­i­te din sti­clă pe struc­turi de alu­mi­niu, deși dife­ră sub­stan­ți­al între ele, atât ca mări­me cât și ca design, au un „numi­tor comun”, cu toa­te sunt mul­ti­plu de șase – un „amă­nu­nt” care, nu–i spu­nea nimic Scri­i­to­ru­lui până astăzi.

Dar, deși abso­lut totul era de un bun gust, cu ade­vă­rat remar­ca­bil la locu­in­țe­le pro­iec­ta­te de fanul QPR era „Came­ra de pani­că” – un veri­ta­bil bun­căr, intins pe întrea­ga supra­fa­ță a sub­so­lu­lui.

Aici, Scri­i­to­rul își petre­cea aproa­pe toa­te zile­le și mul­te, mul­te nopți, aici avându–și, în afa­ra cal­cu­la­to­ru­lui la care își scria căr­ți­le, imen­sa sa bibli­o­te­că și valo­roa­sa colec­ție de fil­me.

Unde­va, la hota­rul de răsă­rit al unei capi­ta­le din Euro­pa con­ti­nen­ta­lă, într–un cochet com­plex rezi­den­ți­al, notat pe har­tă doar cu ini­ția­le­le QPR, un mic oră­șel con­sti­tu­it din 216 de reșe­din­țe, stă Scri­i­to­rul. Între­gul Com­plex, încon­ju­rat de un gard îna­lt de trei metri, din bolo­vani negri, de râu, pro­te­jat de musa­firi…”

Bla, bla, bla, își spu­se Scri­i­to­rul. Asta este o aiu­re­a­lă. Este un prost înce­put pen­tru noua mea car­te. Dar, la nai­ba, ori­ce înce­put este mai bun decât nici­u­nul. Voi avea tot tim­pul să revin, să șterg, să ada­ug, chiar să modi­fic. Nu am imper­ti­nen­ța să pre­tind că tot ce scriu e bine scris de la bun înce­put, că nu fac ulte­ri­oa­re modi­fi­cări, că scriu în tran­să, cu dege­te­le aler­gând pe cla­vi­a­tu­ră, mâna­te de Bragi – Zeul Nor­dic al poe­zi­ei, ori Apo­l­lo – Zeul grec al zilei, al lumi­nii și al arte­lor, pro­tec­tor al poe­zi­ei și al muzi­cii, con­du­că­to­rul coru­lui muze­lor. Și, dacă ar fi să cer aju­to­rul cui­va, atunci ar tre­bui să‑l cer gre­ci­lor Mar­te – Zeul răz­bo­i­u­lui, vio­len­ței și văr­să­rii de sân­ge și lui Venus – Zei­ță a iubi­rii, fru­mu­se­ții și dorin­ței; ori nor­di­ci­lor Freya – Zei­ța dra­gos­tei și a fer­ti­li­tă­ții și lui Tyr – Zeul răz­bo­i­u­lui. Lor ar tre­bui să le cer aju­torul, căci noua mea car­te, atât de prost înce­pu­tă, va fi dedi­ca­tă iubi­rii. Iubi­rii din­co­lo de dife­ren­țe­le de vâr­stă, de cla­să soci­a­lă, de reli­gii, iubi­rii păti­ma­șe, indi­fe­ren­te zile­lor liniș­ti­te de pace, sau de aprig răz­boi. Mai ales în vre­muri tra­gi­ce de răz­boi.

Fami­li­a­ri­zat cu ima­gi­nea sa, din reprezen­tările anti­ci­lor, Scri­i­to­rul, fără să se între­be cum este posi­bil să îi apa­ră în față, îl recu­noaș­te ime­di­at pe gre­cul Pita­go­ra, ilus­trul filo­zof și mate­ma­ti­cian, ori­gi­nar din insu­la Samos, înte­meietorul pita­go­ris­mu­lui, care punea la baza între­gii rea­li­tăți teo­ria nume­re­lor și a armo­ni­ei, con­du­că­to­rul par­ti­du­lui aris­to­cra­tic din Cro­to­ne (sudul Ita­li­ei), mare­le edu­ca­tor și învă­ță­tor al spi­ri­tu­lui gre­cesc, care a tră­it între anii 580 î. Hr. și 495 î. Hr., des­pre care se spu­ne că a fost și un atlet puter­nic.

Mai știa Scri­i­to­rul și fap­tul că Pita­go­ra, după spu­se­le lui Ion din Chi­os, fiul lui Ortho­me­nes, scri­i­tor, dra­ma­turg, poet liric și filo­zof grec, con­temporan al lui Eschil, Euri­pi­de și Sofo­cle, era con­si­de­rat a fi fiul lui Apo­l­lo – dacă nu chiar însuși Zeul reîn­car­nat și iar reîn­car­nat ulte­ri­or ca: Aetha­li­des, fiul lui Her­mes, apoi Euphor­bus fiul lui Pan­tho­us și Phron­tis, ero­ul tro­ian ucis de Mene­lau; filo­so­ful Her­mo­ti­mus; Pyr­hus, săra­cul pes­car deli­an și chiar o cele­bră pros­ti­tu­a­tă, al cărei nume îi scă­pa pe moment.

Acum, într–o stră­ful­ge­ra­re a min­ții sale, Scri­i­to­rul își amin­ti că 216 ani se con­si­de­ra a fi numă­rul însu­mat de ani pe care îi tră­i­se Pita­go­ra, adi­că 6 la pute­rea a tre­ia – 6 fiind numă­rul magic al șco­lii pita­go­rei­ce, un număr cu sigu­ran­ță cunos­cut arhi­tec­tu­lui lon­do­nez din Whi­te City.

–    Tu?, își expri­mă Scri­i­to­rul uimi­rea.

–    Da, eu, îi răs­pun­se râzând Pita­go­ra.

Scri­i­to­rul nu se mira­se pen­tru că filo­so­ful elen îi apă­ru­se în față și nici că înce­pu­se a pur­ta cu aces­ta o con­ver­sa­ție în lim­ba grea­că – pe care nu își amin­tea a o cunoaș­te, ci doar că lui îi fuse­se dat să îl întâl­neas­că… nepu­tin­cios în a intui care este sco­pul aces­tei vizi­te mira­cu­loa­se.

Ghicindu–i gân­dul, Pita­go­ra îi dădu răs­puns uimi­rii sale:

– Știu ce pro­iect ai. Îl aprob și îl sus­țin întru totul. Îți voi fi ală­tu­ri. Prin pute­rea mea de Zeu te voi face Mar­tor ocu­lar al tutu­ror „Poveș­ti­lor de iubi­re în vre­muri de răz­boi”, pe care le vei spu­ne, sau doar le vei rea­min­ti citi­to­ri­lor tăi.

Scri­i­to­rul își ridi­că frun­tea de pe tas­ta­tu­ră și pri­vi în jur.

Nici urmă de Pita­go­ra.

Nu se miră.

Fina­lul căr­ții… Pro­iec­to­rul se opri­se. Pe ecra­nul alb al cine­ma­to­gra­fu­lui nu se mai vedea nimic și ulti­ma peli­cu­lă se sfâr­și­se. Scri­i­to­rul părea absor­bit de fil­me­le vizio­na­te, cu acțiuni și povești de iubi­re în tim­pul răz­bo­i­u­lui. Ade­vă­ra­te dra­me con­su­ma­te în seco­le de exis­ten­ță. Iubiri pati­ma­șe între El si Ea, două sufle­te sen­si­bi­le, une­ori rebe­le, care s‑au ofi­lit ca flo­ri­le fără apă, când dra­gos­tea le‑a fost cur­ma­tă de răz­bo­i­ul pro­vo­cat de alții… Oare Tim­pul a schim­bat sen­ti­men­te­le între un băr­bat și o feme­ie, sau Iubi­rea a rămas sacră de‑a lun­gul isto­ri­ei? Sus, în Cer, cine­va urmă­ri­se cu inte­res tot ce așter­nu­se pe hâr­tie Scri­i­to­rul. Era Pita­go­ra… Acum își pri­vea cu admi­ra­ție dis­ci­po­lul. Nu greși­se când îl ale­se­se să fie… Mar­tor ocu­lar al tutu­ror „Poveș­ti­lor de iubi­re în vre­muri de răz­boi pe care le vei spu­ne, sau doar le vei rea­min­ti citi­to­ri­lor tăi”.


MN: Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că, la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Româ­nia, iar în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je și sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege și fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici în cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deșer­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­riș­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”…, “Cer­cul Negru”.

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

7 ianu­a­rie 2021: ”Iată că a văzut lumi­na tipa­ru­lui pri­ma car­te din acest an, de la edi­tu­ra Ecou Transil­van, inti­tu­la­tă ”POVEȘTI DE IUBIRE ÎN VREMURI DE RĂZBOI”, avându‑l ca autor pe cunos­cu­tul scri­i­tor Lucian Ciu­chi­ță. O car­te care meri­tă citi­tă. Îl feli­cit pe auto­rul căr­ții, pen­tru acest roman reu­șit, dar și pen­tru toa­te căr­ți­le pe care le‑a publi­cat până acum”. (Far­cas Nadia).

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st și sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 11.01.2021.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply