AMINTIRI DRAGI — Modern, OZN, Styx, Orpheus, AMICII, sau ce cântam noi prin anii ’64 – ’69… | Albumul cu Memorii — prof. Traian Lupu — partea I

3
275

Modern, OZN, Styx, Orpheus, AMICII, sau ce cântam noi prin anii ’64 – ’69… | Albumul cu Memorii — prof. Traian Lupu — partea I

Aceas­tă pos­ta­re mi‑a fost inspi­ra­tă de câte­va foto­gra­fii din peri­oa­da stu­denţi­ei şi, mai ales, de schi­ţa unui reper­to­riu cu pie­se­le pe care le inter­pre­tam pe vre­mea ace­ea cu for­ma­ţi­i­le în care am cân­tat, o hâr­tie îngăl­be­ni­tă pe care am găsit‑o prin­tre poze­le de familie…

Şi atunci, am por­nit la o mun­că de „res­ta­u­ra­re” a amin­ti­ri­lor atât de dragi din cea mai fru­moa­să peri­oa­dă, cea de stu­dent la Arte plas­ti­ce, Uni­ver­si­ta­tea din Timişoara…

Pe măsu­ră ce voi mai găsi infor­ma­ţii, poze, sau mă vor con­tac­ta vechii mei colegi de tru­pe cu care am cân­tat, voi com­ple­ta cu  bucu­rie aceas­tă pagină…

Din reper­to­ri­ul for­ma­ţi­i­lor stu­denţeşti OZN  – STYXORPHEUSAMICII
Timi­şoa­ra – anii ‘64 – ‘69 – spec­ta­co­le la Casa de cul­tu­ră a stu­denţi­lor, seri de dans la can­ti­na “U”, tur­nee prin judeţ şi prin ţară, tabă­ra stu­denţeas­că inter­na­ţio­na­lă de la Tuşn­ad, iar­na 67–68 şi la Pre­de­al, vara anu­lui 1968 etc etc…

Selecţie: 

Uver­tu­ra de des­chi­de­re a spec­ta­co­le­lor noas­tre era: Popeye’ the­me — The Sai­lor­man:

Joh­n­ny Guitar:

The Sha­dows – Apache:

The Ven­tu­res Live: Wipe Out / pixelmuttz.blogspot.com

Dua­ne Eddy – Rebel-rouser:

JIMI HENDRIXHEY JOE:

Geor­ge Baker Selec­tion – Una Palo­ma Blanca:

Man­fred Mann – Migh­ty Quinn:

Sta­tus Quo – Pic­tu­res Of Mat­chs­ti­ck Men: 

Rol­ling Sto­nes – „Jum­ping Jack Fla­sh„ – LIVE – ’68 – HQ:

The Equ­als – Baby Come Back – „Top Of The Pops” Show (1968):

Tre­me­lo­es – Helu­le, Helule:

John Fred and his Pla­y­boy Band – Agnes English – Judy in disguise:

Bee Gees – Massachusetts:

Ohio Express – Yum­my, Yum­my, Yummy:

Com­po­nenţa for­ma­ţi­i­lor “OZN(apoi: STYXORPHEUS):

Chi­ta­ră solo şi şeful tru­pe­lor: MIHAI MUNCIOIU-NIŢESCU, actu­al­men­te la Dort­mund, în Germania;

Chi­ta­ră armo­nie, muzi­cu­ţă, blo­c­k­flo­te, voce: LALY (Ludo­vic) MILTALER (şi el, după câte am auzit, în Ger­ma­nia, pic­tor de bise­rici si muzician);

Chi­ta­ră solo şi armo­nie: BUJOR HARIGA (bine sta­bi­lit d.p.d.v. muzi­cal în Timişoara);

Chi­ta­ră bass: San­du Gavra (asis­tent la Facul­ta­tea de Fizi­că, la vre­mea aceea…);

Cla­pe: Mar­tin Kau­pert din Arad, cu „Far­fi­sa”;

Bate­rie şi voce: Tra­ian Lupu (în poza asta, ieşit din cadru, cu tobe­le pe scări, spre eta­jul can­ti­nei de la U).


AMICII 

Chi­ta­ră solo şi muzi­cu­ţă: DAN IONESCUşeful for­ma­ţi­ei;

Chi­ta­ră armo­nie: Cos­tel Ela­de (într‑o peri­oa­dă, apoi la Cla­sic XX); sta­bi­lit şi el în Ger­ma­nia, împre­u­nă cu Giţu şi fami­li­i­le lor…

Chi­ta­ră bassGhi­ţă Baltă,

Cla­pe: Liviu Râm­ne­anţu, cel care con­ti­nuă tra­di­ţia „AMICII” prin tru­pa „Ami­cii Cover Band” din Timişoara…

Bate­rie şi voce: Tra­ian Lupu (până  în 1969); după ace­ea, a venit Mihai (Mişi) Far­caş la tobe.

În foto, de la stân­ga la dreap­ta: AMICII, într‑o altă vari­an­tă ad-hoc: Tra­ian Lupu, Dan Ione­scu, Hor­sti şi Cos­tel Ela­de.


Şi mai am o poză dra­gă mie – pri­ma foto­gra­fie color! -, din peri­oa­da când eram meto­dist la Casa raio­na­lă de cul­tu­ră din Sân­ni­co­lau Mare (ime­di­at după absol­vi­rea lice­u­lui) şi am alcă­tu­it pri­ma for­ma­ţie rock din oraş, împre­u­nă cu Cos­tel Ela­de (chi­ta­ră solo), cu Siggi Pat­te­ra (chi­ta­ră armo­nie) şi Enzo Dane­țiu (bas şi vocal)… Ce ani fru­moşi… Eram supra­nu­mi­ţi „Bea­tles-ii raionului” !!!


N.B. Îi rog pe „vete­rani” să mă aju­te în com­ple­ta­rea aces­tei suma­re pre­zen­tări cu nume­le foş­ti­lor noş­tri coe­chi­pieri din tru­pe­le stu­denţeşti şi cu alte poze de pe-atunci, mulţu­min­du-le anti­ci­pat şi dorin­du-le sănă­ta­te mul­tă şi bucu­rii depli­ne, lor şi tutu­ror celor dragi.

Epi­so­dul II, aici: 


UPDATE — Comentarii:

Amin­tiri super­be…, pre­cum si cele din cela­lalt arti­col. Pen­tru cati­va ani, am facut par­te din juri­ul unui fes­ti­val jazz / rock / folk orga­ni­zat in Seme­nic si Tur­nu Seve­rin…, pana la moar­tea neas­tep­ta­ta a celui ce era ini­ti­a­to­rul si sufle­tul ace­lui eve­ni­ment, bunul pri­e­ten si prea devre­me ple­cat din­tre noi, la var­sta de 49 de ani, com­po­zi­to­rul si poli-instru­men­tis­tul… Razvan Slama.

Cu acea oca­zie l‑am cunos­cut pe Hari (Bujor Hari­ga), un om tare fain, de care ma lea­ga amin­tiri foar­te foar­te pla­cu­te. Hari a con­ti­nu­at in ace­le vre­muri, in Timi­soa­ra, ala­turi de gru­pul rock Pro­Mu­zi­ca. Pen­tru cei ce nu stiu insa, prin­tre cei amin­ti­ti in foto­gra­fi­i­le de mai sus se afla chiar pio­ni­e­rii muzi­cii rock, pop-rock sau pro­gre­siv din tara noas­tra. S‑ar spu­ne ca in Cluj si in Timi­soa­ra s‑a nas­cut rock-ul autoh­ton. Daca nu ma insel, si cele­bri­ta­tea fos­tei “ser­pa­rii”, adi­ca a satu­lui de vacan­ță Vama Veche, se dato­rea­ză stu­den­ti­lor din Cluj…, care prin anii ’60 sau ’70 obti­nu­se­ra o taba­ra ofi­ci­a­la in zona res­pec­ti­va. Mul­tu­mi­ri pen­tru fap­tul că ne-ati impar­ta­sit arhi­va de foto­gra­fie! Mul­ta sana­ta­te! Mari­us G. Miha­la­che.

MN: Mul­țu­mim, dra­gă Mari­us, pen­tru cuvin­te­le minu­na­te. Rămâi ace­lași roman­tic, fas­ci­nat de muzi­ca ace­lor ani, ca și noi… Ținem aproa­pe. Scrie-ne ori­când, pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]

Mari­us G. Miha­la­che: Mul­tu­mesc fru­mos… Pana una alta urma­resc arti­co­le­le publi­ca­te aici cu inte­res. Da, sunt pasio­nat de fas­ci­nan­ta isto­rie a muzi­cii si a arte­lor, poa­te fiind­ca am tre­cut prin cla­sa bunu­lui pri­e­ten acum, Flo­ri­an Lun­gu, sau Moșu, pen­tru pasio­na­tii de jazz, a com­po­zi­to­ru­lui post-moder­nist Doru Popo­vici, muzi­co­lo­gu­lui si com­po­zi­to­rul Vasi­le Dono­se, tatăl mez­zo­so­pra­nei Ruxan­dra Dono­se, prin mâna isto­ri­ci­lor si mari­lor cine­fili Călin Căli­man si a doam­nei Dana Duma, dar si a lui Ion Trui­că, pio­ni­er al fil­mu­lui de ani­ma­tie si bun pri­e­ten al cele­bru­lui nos­tru Gopo, sau Vale­ria Bart­zer, sotia remar­ca­bi­lu­lui orches­tra­tor, Richard Bart­zer, fos­ta mea diri­gin­ta si pro­fe­soa­ra de muzi­ca in scoa­la gene­ra­la, care ne imbu­i­ba nu doar cu muzi­ca cla­si­ca, ci si cu Bea­tles, Doors, Joplin, Maria Tana­se, Ioa­na Radu, Mia Bra­ia sau muzi­ca prea putin cunos­cu­ta… si ar mai fi desi­gur oare­ce oameni care si-au infipt mâi­ne­le intr-un fel sau altul in lutul cam nesta­tor­nic al fiin­tei mele. Ii amin­tesc fiind­ca ei fac sau faceau par­te din acea cate­go­rie de oameni des­chi­si la min­te, cute­za­tori sa spu­nem, curi­o­si si gata ori­cand de un expe­ri­ment. Acei oameni pre­o­cu­pati de… sin­te­za — anti­te­za — teza, punc­tand in felul lor mer­sul evolutiei.

De la ei am inte­les des­tul de devre­me că arte­le se nasc in zona lai­că — fara cono­ta­tii reli­gi­oa­se — sau mai bine spus, in bata­tu­ra, pe pris­pa sau in maha­la­le, in sub­so­lul unui liceu, intr-un garaj unde­va. La polul opus aflan­du-se feno­me­nul migră­rii, de la mun­te la mare, din­tr-un sat intr-un oras, dintr‑o țară in alta, de pe un con­ti­nent pe altul… iar asta este fas­ci­nant. In zona cul­tă se așea­ză doar fru­mos lucru­ri­le, se orga­ni­zea­za, se cata­lo­ghea­za, se ada­u­gă o tușă… in func­tie de prin­ci­pii este­ti­ce si chiar reguli… iar asta este cel putin inte­re­sant. Este moti­vul bucu­ri­ei mele de a vedea mate­ri­a­le pre­cum cele de mai sus. Erau “cără­mi­zi­le” lip­să din “zidu­ri­le” Cetății.


Man­ga­lia News, 21.01.2021.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

3 COMENTARII

  1. Amin­tiri super­be … pre­cum si cele din cela­lalt articol. 

    Pen­tru cati­va ani am facut par­te din juri­ul unui fes­ti­val jazz / rock / folk orga­ni­zat in Seme­nic si Tur­nu Seve­rin… pana la moar­tea neas­tep­ta­ta a celui ce era ini­ti­a­to­rul si sufle­tul ace­lui eve­ni­ment, bunul pri­e­ten si prea devre­me ple­cat din­tre noi, la var­sta de 49 de ani, com­po­zi­to­rul si poli-instru­men­tis­tul… Razvan Slama.

    Cu acea oca­zie l‑am cunos­cut pe Hari (Bujor Hari­ga), un om tare fain de care ma lea­ga amin­tiri foar­te foar­te pla­cu­te. Hari a con­ti­nu­at in ace­le vre­muri, in Timi­soa­ra, ala­turi de gru­pul rock Pro­Mu­zi­ca. Pen­tru cei ce nu stiu insa, prin­tre cei amin­ti­ti in foto­gra­fi­i­le de mai sus se afla chiar pio­ni­e­rii muzi­cii rock, pop-rock sau pro­gre­siv din tara noas­tra. S‑ar spu­ne ca in Cluj si in Timi­soa­ra s‑a nas­cut rock-ul autohton.
    Daca nu ma insel si cele­bri­ta­tea fos­tei “ser­pa­rii”, adi­ca a satu­lui de vacan­ta Vama Veche, se dato­rea­za stu­den­ti­lor din Cluj… care prin anii ’60 sau ’70 obti­nu­se­ra o taba­ra ofi­ci­a­la in zona respectiva. 

    Mul­tu­mi­ri pen­tru fap­tul ce ne-ati impar­ta­sit arhi­va de fotografie!
    Mul­ta sanatate!

    • Mul­țu­mim, dra­gă Mari­us, pen­tru cuvin­te­le minu­na­te. Rămâi ace­lași roman­tic, fas­ci­nat de muzi­ca ace­lor ani, ca și noi… Ținem aproa­pe. Scrie-ne ori­când, pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]

      • Mul­tu­mesc frumos…
        Pana una alta urma­resc arti­co­le­le publi­ca­te aici cu interes. 

        Da, sunt pasio­nat de fas­ci­nan­ta isto­rie a muzi­cii si a arte­lor, poa­te fiind­ca am tre­cut prin cla­sa bunu­lui pri­e­ten acum, Flo­ri­an Lun­gu, sau Mosu pen­tru pasio­na­tii de jazz, a com­po­zi­to­ru­lui post-moder­nist Doru Popo­vici, muzi­co­lo­gu­lui si com­po­zi­to­rul Vasi­le Dono­se, tatal mez­zo­so­pra­nei Ruxan­dra Dono­se, prin mana isto­ri­ci­lor si mari­lor cine­fili Calin Cali­man si a doam­nei Dana Duma, dar si a lui Ion Trui­ca, pio­ni­er al fil­mu­lui de ani­ma­tie si bun pri­e­ten al cele­bru­lui nos­tru Gopo, sau Vale­ria Bart­zer, sotia remar­ca­bi­lu­lui orches­tra­tor, Richard Bart­zer, fos­ta mea diri­gin­ta si pro­fe­soa­ra de muzi­ca in scoa­la gene­ra­la, care ne imbu­i­ba nu doar cu muzi­ca cla­si­ca, ci si cu Bea­tles, Doors, Joplin, Maria Tana­se, Ioa­na Radu, Mia Bra­ia sau muzi­ca prea putin cunos­cu­ta,.. si ar mai fi desi­gur oare­ce oameni care si-au infipt mai­ne­le intr-un fel sau altul in lutul cam nesta­tor­nic al fiin­tei mele. Ii amin­tesc fiind­ca ei fac sau faceau par­te din acea cate­go­rie de oameni des­chi­si la min­te, cute­za­tori sa spu­nem, curi­o­si si gata ori­cand de un expe­ri­ment. Acei oameni pre­o­cu­pati de… sin­te­za — anti­te­za — teza, punc­tand in felul lor mer­sul evolutiei. 

        De la ei am inte­les des­tul de devre­me ca arte­le se nasc in zona lai­ca — fara cono­ta­tii reli­gi­oa­se — sau mai bine spus, in bata­tu­ra, pe pris­pa sau in maha­la­le, in sub­so­lul unui liceu, intr-un garaj unde­va. La polul opus aflan­du-se feno­me­nul migra­rii, de la mun­te la mare, din­tr-un sat intr-un oras, dintr‑o tara in alta, de pe un con­ti­nent pe altul… iar asta este fas­ci­nant. In zona cul­ta se asea­za doar lucru­ri­le fru­mos, se orga­ni­zea­za, se cata­lo­ghea­za, se ada­u­ga o tusa… in func­tie de prin­ci­pii este­ti­ce si chiar reguli… iar asta este cel putin interesant. 

        Este moti­vul bucu­ri­ei mele de a vedea mate­ri­a­le pre­cum cele de mai sus.
        Erau “cara­mi­zi­le” lip­sa din “zidu­ri­le” Cetatii.

Leave a Reply