Două experimente unice la Mangalia: Cel  mai mare depozit de armăsari arabi din Dobrogea | Comorova, creația unui mare silvicultor român, Marin Drăcea | Episodul 14 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
373

Două expe­ri­men­te uni­ce la Man­ga­lia: Cel  mai mare depo­zit de armă­sari ara­bi din Dobro­gea | Como­ro­va, cre­a­ția unui mare sil­vi­cul­tor român, Marin Dră­cea | Epi­so­dul 14 din seri­a­lul ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, la 25 de ani”, de Aure­lia Lăpușan.

Pre­fa­ţând mari­le săr­bă­tori dedi­ca­te semi­cen­te­na­ru­lui rea­li­pi­rii Dobro­gei la ţară, la înce­pu­tul lunii octom­brie 1928, minis­trul C.Argentoianu, împre­u­nă cu minis­trul Vasi­le Sas­su, pre­fec­tul Radu Roş­cu­leţ şi alţi dem­ni­tari au vizi­tat Man­ga­lia. Sco­pul vizi­tei — solem­ni­ta­tea pune­rii pie­trei fun­damen­ta­le a celui mai mare depo­zit de armă­sari ara­bi din Dobro­gea.[1]

Înfi­inţa­rea her­ghe­li­ei va avea o însem­nă­ta­te eco­no­mi­că deo­se­bi­tă pen­tru judeţ, s‑a sub­li­ni­at cu acest pri­lej. ”Depo­zi­tul de armă­sari ara­bi la Man­ga­lia va însem­na o reîn­vi­e­re a vechii rase de cai dobro­geni care au făcut odi­ni­oa­ră fai­ma aces­tui ţinut.”[2]

În memo­ri­i­le sale, C. Argen­to­ia­nu moti­vea­ză înfi­in­ța­rea sta­țiu­nii de repro­du­ce­re de la Man­ga­lia ca împli­ni­rea unei ”vechi lacu­ne a cres­că­to­ri­ei noas­tre, rezer­va­tă exclu­siv pur sân­ge­lui arab și populând‑o cu cele mai fru­moa­se exem­pla­re de iepe și armă­sari aduși din Egipt și din Siria.” Și mai pre­ci­zea­ză: ”Pen­tru a da o bine­me­ri­ta­tă recom­pen­să per­so­na­lu­lui her­ghe­li­i­lor, am redac­tat un pro­iect de lege prin care am cre­at, după mode­lul fran­cez, un ”corp al her­ghe­li­i­lor”, sepa­rat de Cor­pul medi­ci­lor vete­ri­nari, corp de eli­tă în care nu se intră decât prin examen…”[3]

Her­ghe­lia Man­ga­lia a dis­pus la înce­put de cai ara­bi adu­şi de la Jegă­lia, Cislău şi Rădă­u­ţi. Pri­mul direc­tor  a fost Eugen Maicu.[4]

Her­ghe­lia de cai ara­bi din Man­ga­lia a apa­rţi­nut Regi­ei publi­ce a exploa­tă­ri­lor agri­co­le şi zoo­teh­ni­ce Bucureşti.[5]

Tere­nu­ri­le pe care s‑a aşe­zat Her­ghe­lia de la Man­ga­lia au fost pro­pri­e­ta­tea moşi­e­ru­lui Ble­bea, un mare cres­că­tor de oi. Spe­cia­li­ş­tii au des­co­pe­rit că aceas­tă zonă este foar­te pro­pi­ce pen­tru înfi­inţa­rea unei her­ghe­lii şi l‑au con­vins să vân­dă tere­nu­ri­le sta­tu­lui. Veci­nă­ta­tea izvoa­re­lor mez­zo­ter­ma­le, pre­siu­nea atmosfe­ri­că, cli­ma erau reco­man­da­te aces­tei acti­vi­tă­ţi, păşu­ni­le erau mănoa­se, tere­nul cal­ca­ros, zona ase­mă­nă­toa­re cu podi­şul Ara­biei. În plus, la o mică dis­tanţă, la Ana­dal­chi­oi, exis­ta un depo­zit de armă­sari cum­pă­ra­ţi de la turci, şi un hipo­drom pen­tru cur­se.

În 1974 Her­ghe­lia din Man­ga­lia este pri­mi­tă în Aso­ci­a­ţia mondi­a­lă de cre­ş­te­rea calu­lui arab — WAHO, cu sedi­ul la Lon­dra. Cu acest pri­lej, Gazal Vlll, armă­sa­rul pur sân­ge, cre­at ca rasă la Man­ga­lia, este recu­nos­cut ca uni­cat în lume. Direc­to­rul, dr. Iacob Oţea­nu, se afla în cel de-al 31-lea an de con­du­ce­re a Her­ghe­li­ei, con­ti­nu­ând mun­ca tată­lui său. Patru ani mai târ­ziu, la 5 octom­brie 1978, a fost săr­bă­to­rit semi­cen­te­na­rul naş­te­rii Hergheliei.20

Cir­cu­la încă legen­da că aceşti cai pur sân­ge, exem­pla­re uni­ce în lume, vin de la Ale­xan­dru Mache­don, ves­ti­tul împă­rat care a ajuns şi pe aces­te melea­guri, dând caii lui la schimb cu oile pe care un sul­tan le pri­mea din ste­pe­le pon­ti­ce. Aşa s‑a for­mat aceas­tă mat­că, prin­tre cele mai bune din lume, per­pe­tu­ând tră­să­tu­ri­le per­for­man­te ale rasei.

Calul arab de Man­ga­lia a căpă­tat în timp cali­tă­ţi spe­ci­a­le: trup armo­ni­os, pute­re ere­di­ta­ră mare, capa­ci­ta­te de efort, sobri­e­ta­te, mers ele­gant şi rezis­tent, tem­pe­ra­ment vioi. Fon­dul gene­tic exis­tent are la bază armă­sa­rii din Pom­pa­do­ur — Franţa şi pe cei din Her­ghe­lia Ianow Pola­s­ki — Polo­nia, la care se ada­u­gă gene­le armă­sa­ri­lor pur sân­ge arab din Ungaria.21

În afa­ra pro­fi­lu­lui zoo­teh­nic, Her­ghe­lia con­sti­tu­ie şi un exce­lent cen­tru de agre­ment şi atra­cţie turis­ti­că. Com­ple­xul este uni­cul loc din ţară, spe­cia­li­zat în cur­se de galop, în incin­ta uni­tă­ţii prac­ti­cân­du-se echi­ta­ţia, plim­bări de agre­ment căla­re sau cu tră­su­ra de‑a lun­gul Mării Negre.

Her­ghe­lia dis­pu­ne de un hipo­drom de galop de 1.842 m lun­gi­me, o tri­bu­nă pen­tru 500 per­soa­ne, o pis­tă de trap lun­gă de 1.375 m, un teren de obs­ta­co­le, 4 graj­duri pen­tru caii de cur­se, un fânar pro­priu.

MN: Her­ghe­li­ei Man­ga­lia i‑am dedi­cat o rubri­că spe­cia­lă, cu arti­co­le bogat ilus­tra­te, ce pot fi vizu­a­li­za­te AICI.


Como­ro­va, topo­nim de ori­gi­ne sla­vă, a fost un mic sat în pla­sa Man­ga­lia, situ­at în apro­pi­e­re de mare, ocu­pând 120 ha. Popu­la­ţia era com­pu­să din 14 sufle­te, turci şi bul­gari pes­cari. Lacul cu ace­la­şi nume avea o supra­fa­ţă de 60 ha şi era aco­pe­rit cu stuf. Mai pur­ta ace­la­şi nume — Como­ro­va — şi o movi­lă situ­a­tă în par­tea de nord-est a plajei.[6] De alt­fel, pe o supra­fa­ţă de cir­ca 500 ha se întâl­neau pes­te 150 movi­le în două mari gru­puri.

Între anii 1903–1906 au fost însămânţa­te la Como­ro­va 5 ha şi 13 ari cu 1.167.000 puieţi de sal­câm, glă­di­ţă, fra­sin, dud, cai­şi, cas­tani, pruni, oţe­tari, ste­jari.  Minis­te­rul Agri­cul­tu­rii şi Dome­ni­i­lor care admi­nis­tra pădu­ri­le sta­tu­lui, având o supra­fa­ţă ini­ţi­a­lă de pes­te 800 ha. În 1901 se înfi­inţa­se Dire­cţia Sil­vi­ca Regio­na­lă a X‑a Con­stanţa, în atri­bu­ţi­i­le căre­ia intra şi îngri­ji­rea pădu­rii Como­ro­va – Nept­un.

Anii au tre­cut și abia în 1933 se împli­neș­te un vechi dezi­de­rat al sil­vi­cul­to­ri­lor români, înfi­inţa­rea Insti­tu­tu­lui de Cer­ce­tări şi Expe­ri­men­ta­ţie Fores­ti­e­ră – ICEF. În câţi­va ani, insti­tu­tul şi‑a cre­at mai mul­te punc­te de cer­ce­ta­re: Sta­ţiu­nea Sina­ia, Sta­ţiu­nea Gur­ghiu-Mureş, Sta­ţiu­nea Pădu­rea Ver­de — Timi­şoa­ra şi, din 1938, Sta­ţiu­nea expe­ri­men­ta­lă Dobro­gea, cu sedi­ul la Como­ro­va. Ca baze expe­ri­men­ta­le, insti­tu­tul pre­ia în admi­nis­tra­re pădu­rea Como­ro­va şi ocoa­le­le sil­vi­ce Ţigă­neşti (Sna­gov), Mihă­ieşti şi Sna­gov (1942).

La acea vre­me, pădu­rea, cre­a­tă în anii 1900, se extin­se­se la pes­te 1.000 ha, întin­zân­du-se din drep­tul loca­li­tă­ţii 23 August, până la malul mării. În acest peri­me­tru au fost acli­ma­ti­za­te în timp spe­cii de arbori exo­tici, în spe­cial medi­te­ra­ne­eni şi ame­ri­cani, dar şi copaci spe­ci­fici locu­lui: ste­ja­rul bru­mă­riu, argin­tiu, plo­pul can­a­dian, fra­si­nul, glă­di­ţa, jugas­trul, ste­ja­rul roşu, pinul negru, pla­ti­nul de câmp, vişi­nul tur­cesc, ulmul de Tur­kes­tan, chi­pa­ro­sul californian.[7] Plan­ta­ţi­i­le aveau ca scop com­ba­te­rea sece­tei, iar ghin­da de ste­jar se expor­ta fiind un exce­lent tanant în meş­teşu­gu­ri­le pre­lu­cră­rii pie­i­lor de ani­ma­le. De alt­fel, Româ­nia a fost una din mari­le expor­ta­toa­re de ghin­dă de ste­jar, în spe­cial în Tur­cia.

Sta­ţiu­nea Expe­ri­men­ta­lă Fores­ti­e­ră “Dobro­gea” din pădu­rea Como­ro­va este cre­a­ţia prof. ing. Marin Dră­cea, înte­me­ie­to­rul şco­lii de sil­vi­cul­tu­ră în Româ­nia. Obiec­ti­vul prin­ci­pal al aces­tei sta­ţiuni era sta­bi­li­rea teh­ni­cii per­de­le­lor de pro­te­cţie şi refa­ce­rea şi ame­li­o­ra­rea pădu­ri­lor Dobro­gei. Sta­ţiu­nea de cer­ce­tări a fost con­ce­pu­tă ca cen­tru de pro­iec­ta­re şi dezvol­ta­re expe­ri­men­ta­lă a între­gu­lui sis­tem de per­de­le fores­ti­e­re de pro­te­cţie pe tere­nu­ri­le Dobro­gei. În ace­la­şi an şi în urmă­to­rul, sta­tul român a înfi­inţat în regim de maxi­mă urgenţă pe teri­to­ri­ul sece­tos al Dobro­gei o mulţi­me de per­de­le fores­ti­e­re, un întreg sis­tem care a dăi­nu­it în între­gi­me, din păca­te, doar în Cadri­la­ter. În cadrul pre­gă­ti­ri­lor de răz­boi pe care le dema­rea­ză România,începând cu anul 1939, una din măsu­ri­le stra­te­gi­ce a fost cre­a­rea de per­de­le fores­ti­e­re masi­ve, cu lăţimi mai mari, de apro­xi­ma­tiv 100 m, care aveau şi carac­ter stra­te­gic-mili­tar. Aces­te per­de­le au fost plan­ta­te cu aju­to­rul per­so­na­lu­lui Sta­ţiu­nii “Dobro­gea” şi sub direc­ta îndru­ma­re a spe­cia­li­ş­ti­lor ei. Prin Tra­ta­tul de la Crai­o­va din sep­tem­brie 1940 au fost ceda­te Bul­ga­ri­ei şi nou înfi­inţa­te­le per­de­le fores­ti­e­re care se păs­trea­ză şi astăzi.

În anul 1971, Fili­a­la “Dobro­gea” a Insti­tu­tu­lui de Cer­ce­tări şi Pro­iec­tări Sil­vi­ce cu sedi­ul în Pădu­rea Como­ro­va, moş­te­ni­tor al Sta­ţiu­nii “Dobro­gea“ înfi­inţa­tă de Marin Dră­cea, îşi înce­tea­ză exis­tenţa, între­gul patri­mo­niu, împre­u­nă cu Pădu­rea Como­ro­va sunt scoa­se din admi­nis­tra­rea sil­vi­cul­tu­rii şi trec în admi­nis­tra­rea Ofi­ci­u­lui Eco­no­mic Car­pa­ţi.

Per­so­na­li­ta­tea pro­fe­so­ru­lui Marin Dră­cea era recu­nos­cu­tă nu doar în Româ­nia, ci şi în Ger­ma­nia, unde îşi lua­se un stră­lu­cit doc­to­rat, apoi în Ame­ri­ca,  unde se spe­cia­li­za­se cu o bur­să Roc­ke­fe­l­ler, extrem de rar acor­da­tă euro­pe­ni­lor. Timp de patru ani(1930–1933) fuse­se direc­to­rul gene­ral al Casei Auto­no­me a Pădu­ri­lor Sta­tu­lui, apoi direc­tor al Insti­tu­tu­lui de cer­ce­tări şi expe­ri­men­ta­ţie fores­ti­e­ră, înfi­inţat prin stră­da­nia sa şi la coman­da căru­ia a stat între anii 1933–1946. Ca prac­ti­cian, cer­ce­tă­tor şti­inţi­fic şi pro­fe­sor uni­ver­si­tar are meri­te deo­se­bi­te, prin­tre alte­le, în stu­di­ul şi extin­de­rea cul­tu­rii sal­câ­mu­lui, intro­du­ce­rea cul­tu­rii hibri­zi­lor de plopi eura­me­ri­cani ca per­de­le în com­ba­te­rea sece­tei, cu pre­că­de­re pe lito­ral, în recon­di­ţio­na­rea rolu­lui eco­no­mic al răşi­noa­se­lor autohtone.[8]

Pen­tru con­stru­i­rea lini­ei de cale fera­tă, pădu­rea de la Como­ro­va a fost defri­şa­tă în lun­gul ei pe o lăţi­me de câte­va zeci de metri.

Astăzi, par­tea de apus a pădu­rii, de‑a lun­gul dru­mu­lui națio­nal DN39, este decla­ra­tă rezer­va­ție fores­ti­e­ră și parc den­dro­lo­gic cu o supra­fa­ță de 1,2 ha. ste­ja­rul, teiul, pinul, mes­tea­că­nul, dar şi o sume­de­nie de arbori exo­tici, cedri, chi­pa­roşi. Cel mai bine repre­zen­tant este ienu­pă­rul de Vir­gi­nia – Juni­pe­rus vir­gi­ni­a­na – o spe­cie adu­să din SUA care s‑a natu­ra­li­zat foar­te bine aici, fiind folo­si­tă cu suc­ces în acţiu­ni­le de împă­du­ri­re deru­la­te îna­in­te de 1989.

Valo­roa­să este și spe­cia de ste­jar de ori­gi­ne bal­ca­no-cau­ca­zia­no-pon­ti­că ce apa­rţi­ne de flo­ra arbo­res­cen­tă veche, terţi­a­ro-pli­o­ce­ni­că. Ea a pătruns din estul Medi­te­ra­ne­a­nei de‑a lun­gul zonei exter­ne car­pa­ti­ce, ală­tu­ri de ste­ja­rul pufos, cer şi gâr­ni­ţă, intrând în alcă­tu­i­rea pădu­ri­lor de sil­vos­te­pă din zile­le noastre.[9]

Bibli­o­gra­fie:

[1] Voinţa Dobro­gei, l, nr.18, 24  iunie 1928,p2
[2] Voinţa Dobro­gei, l, nr.29, 7 octom­brie 1928
[3] Nico­lae Stre­țean, Caii ara­bi de la malul mării, pre­fa­ță de Con­stan­tin Ottes­cu, Edi­tu­ra Dobro­gea, Con­stan­ța, 2008,p.8.
[4] Arhi­ve­le Naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Con­stanţa, Inspec­to­ra­tul cadas­tral, dosar  299/1928, fila 22
[5] Dire­cţia Judeţea­nă Con­stanţa a Arhi­ve­lor Sta­tu­lui, fond Pri­mă­ria Man­ga­lia, dosar 1, 1931–1937, p.1.
[6] Dăne­scu, Gri­go­re, Dicţio­na­rul geo­gra­fic, sta­tis­tic, eco­no­mic şi isto­ric al judeţu­lui Con­stanţa, p.171
[7] Ian­cu, Mari­a­na, Arbori exo­tici în Pădu­rea Como­ro­va, în Cuget liber, 8–9 apri­lie 2006, p.13
[8] Per­so­na­li­tă­ţi româ­neşti ale şti­inţe­lor natu­rii şi teh­ni­cii. Dicţio­nar, Bucu­reşti, Edi­tu­ra şti­inţi­fi­că şi enci­clo­pe­di­că, 1982, p.137–138
[9] Sălă­gea­nu, Ghe­or­ghe, Bava­ru, Adri­an, Fabritius,Klaus, Rezervaţii,monumente şi fru­mu­seţi ale natu­rii din judeţul Con­stanţa, Constanţa,1978, p.20.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]


Aure­lia Lăpușan:”Săr­bă­tori feri­ci­te, cu liniș­te, încre­de­re, spe­ran­ță și mul­tă iubi­re! Hris­tos a‑nviat!” 

MN: Ade­vă­rat a‑nviat! Mul­țu­mim, dis­tin­să doam­nă conf. univ. dr. Aure­lia Lăpu­şan și vă dorim sănă­ta­te mul­tă, ală­tu­ri de cei dragi. Vă îmbră­ți­șăm (vir­tu­al) și vă iubim, real!

Aure­lia Lăpușan: ”Și eu vă mul­țu­mesc. Iubesc Man­ga­lia și pe toți oame­nii ei buni, ade­vă­rați, care doresc bine­le ora­șu­lui. Iată de ce vă iubesc și scriu pen­tru voi. Sun­teți în ini­ma mea”.


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 25.04.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele