O lume nelalocul ei… Sinopsis scenariu film — Lucian Ciuchiță

0
532

O lume nela­lo­cul ei… Sinop­sis sce­na­riu film — Lucian Ciu­chi­ță.

Unde­va, un crai­nic, îmbră­cat în stra­ie de clovn, pre­zent la o emi­siu­ne tele­vi­za­tă, își face cuve­ni­ta recla­mă, stri­gând din toa­te pute­ri­le sale:

Doam­ne­lor, domni­șoa­re­lor și domni­lor:

Azi, acum și aici, pre­tu­tin­deni, în pre­mie­ră abso­lu­tă – nu doar Pla­ne­ta­ră, ci și Galac­ti­că – se pre­zin­tă în fața ochi­lor dum­ne­a­voas­tră o capo­do­pe­ră a genu­lui, un film alb–negru și color, mut și sonor!

Doam­ne­lor, domni­șoa­re­lor și domni­lor, veți vedea un film cu ade­vă­rat epo­cal, o copro­duc­ție inter­națio­na­lă, cu un buget gigan­tesc, astro­no­mic, cu un sce­na­riu unic, o capo­do­pe­ră la care au cola­bo­rat pes­te 1000 de regi­zori, majo­ri­tari, fireș­te, fiind cei de la Hol­lywood!

Veniți și nu ezi­tați! Veniți și vă minu­nați! Veniți și veți fi încân­tați! Veți urmări cel mai mare și cel mai gran­di­os film din toa­te tim­pu­ri­le…

O LUME NELALOCUL EI!

Pe un ecran imens, la înce­put alb–lăptos, dintr–o dată, se vede clar, în toa­te deta­li­i­le, o har­tă a lumii, iden­ti­că celei dintr–un Atlas geo­gra­fic șco­lar, în care sunt pre­zen­ta­te nu doar con­ti­nen­te­le, ci și ima­gini cu rase­le de oameni ce le popu­lea­ză, cu ani­ma­le, insec­te și păsări, arbori și flori, spe­ci­fi­ce fie­că­rei zone, cu toa­te spe­ci­i­le ce vie­țu­iesc în râuri, mări și ocea­ne.

De nică­ieri apa­re o fiin­ță mis­te­ri­oa­să, nici băr­bat nici feme­ie, nici măcar andro­gin, ce se apro­pie de har­tă, să o pri­veas­că mai bine. Și, de par­că pe acea fiin­ță o aștep­ta­se, sau poa­te chiar ea fiind cau­za, exact în acel moment, întrea­ga har­tă se des­com­pu­ne, de toa­te mări­mi­le, prăbușindu–se la picioa­re­le sale bucăți din ea, de par­că fuse­se con­stru­i­tă din pie­se de puz­z­le.

Mis­te­ri­oa­sa cre­a­tu­ră se aplea­că, cule­ge o mână de pie­se, cu inten­ția fer­mă de a refa­ce, exact așa cum fuse­se întrea­ga har­tă la înce­put.

Lău­da­bi­la sa inten­ție fu însă com­plet anu­la­tă, căci pie­se­le se ames­te­ca­se­ră atât de bine între ele, încât cu toa­te stră­da­ni­i­le sale, nu reu­șea să o recon­stru­ias­că pe cea veche, mereu și mereu apă­rând o nouă har­tă, mereu într–o altă vari­an­tă, dife­ri­tă, ciu­da­tă.

Pie­se­le, ce par vii – avându–și pro­pria via­ță, ca și cum, cu niciun chip, nu mai vor să revi­nă la for­ma lor ini­ția­lă, se ames­te­că în con­ti­nu­a­re cu o vite­ză ame­ți­toa­re, se opun res­ta­u­ra­to­ru­lui și își aleg for­me nebă­nu­i­te.

Când se opresc… Nimic nu mai este așa cum era îna­in­te. Ima­gi­nea nou ofe­ri­tă depă­șeș­te cu mult pute­rea de înțe­le­ge­re, pare mai degra­bă a fi un tablou cubist, pic­tat de un artist orb, în care via­ța a ieșit din făga­șul nor­mal, ca efect direct al unor acțiuni pro­vo­ca­te de oameni incon­ști­enți, ce au cre­zut că totul este posi­bil, că totul le este per­mis.

Dar pie­se­le de Puz­z­le, nu se opresc din miș­ca­rea lor hao­ti­că, își tot modi­fi­că așe­za­rea, noua har­tă părând hotă­râ­tă să înghi­tă tot ce este în jur, cu o pan­ta­gru­e­li­că foa­me.

Rând pe rând, dis­par în gura ei nesă­ți­oa­să case­le cu totul, apoi car­ti­e­re­le, ora­șe­le, țări­le, con­ti­nen­te­le.

Nimic nu o mai poa­te opri… înghi­te cât ai clipi, rând pe rând, râu­ri­le, flu­vi­i­le, mări­le și ocea­ne­le și, în final, întrea­ga pla­ne­tă. Pes­te tot se așter­ne tăce­rea sum­bră a mor­ții.

Soa­re­le a rămas blo­cat pe cer, raze­le lui nemaiîn­că­l­zind nimic alt­ce­va decât Bur­ta imen­să a hăr­ții, care stă să ples­neas­că. Și–o face!

Mili­ar­de de bucăți de pie­se colo­ra­te, sunt împroș­ca­te, scui­pa­te, în vidul lăsat după ce har­ta mân­ca­se tot.

Fra­pant, side­rant, ce se vede din pri­ma secun­dă, este fap­tul că pie­se­le de puz­z­le – din pro­prie poftă, par dor­ni­ce de a se com­bi­na tot după bunul lor plac, refu­zând să se recon­sti­tu­ie după „sche­ma” ini­ția­lă a vie­ții nor­ma­le, așa cum o ști­am dina­in­te.

Lumea se află în fața unei alte rea­li­tăți, o lume în care băr­ba­ții, au deve­nit majo­re­te cu bar­bă și mus­tăți, își fac implan­turi mama­re, se îmbra­că cu rochii scur­te și gene­ros decol­ta­te și se rujea­ză stri­dent, iar feme­i­le fumea­ză tra­buc, râgâie la o bere „între fete”, când nu scui­pă semin­țe pe jos și înju­ră bir­jă­reș­te pe sta­di­oa­ne.

Copi­ii lucrea­ză în cor­po­ra­ții, iar buni­cii stau cu suze­ta în gură; alți copi­lași își împing părin­ții în căru­cioa­re; avi­oa­ne­le plu­tesc pe ape, pro­pul­sa­te de vâsle; vapoa­re­le zbo­a­ră pe căr­buni la 300 de metri alti­tu­di­ne, sub­ma­ri­ne­le sunt acum maga­zi­ne ali­men­ta­re pe roți, în timp ce mași­ni­le nu func­țio­nea­ză pe abso­lut nimic, ba nici măcar nu mai sunt, fiind toa­te topi­te; fie­rul plu­teș­te, iar hâr­tia, prea grea, nu se mai pro­du­ce.

Prac­tic, în noua Lume, tot ceea ce zbu­ra îna­in­te, acum plu­teș­te, tot ce plu­tea, acum zbo­a­ră, tot ce se scu­fun­da, acum mer­ge pe roți.

Peș­tii tră­iesc pe uscat și con­su­mă nutreț; por­cul, boul, vaca, calul și măga­rul tră­iesc în adân­curi, păs­când alge și planc­ton; ele­fan­tul, rino­ce­rul și hipo­po­ta­mul zbo­a­ră și culeg mere și pere din brazi și din plopi.

Albi­ne­le stri­că recol­te­le, otrăvindu–le; lăcus­te­le dau mie­re; gân­da­cii ofe­ră cre­ma de zahăr ars, iar din viermi se obține un vin exce­lent.

A apă­rut o nouă vie­ta­te: lăcus­ta cu pene de leo­pard care ali­men­tea­ză rețea­ua de gaze, din care se pro­duc tri­co­uri, teniși și apa­ra­te de ras.

Ursul polar stă sub umbre­la de soa­re și soar­be cu un pai, dintr–un pahar fără fund, o licoa­re vâscoa­să și ver­de; la Ecu­a­tor toa­te foci­le, mor­se­le și vul­pi­le pola­re stau la Soa­re, la pla­jă, cu bur­ta în sus; șer­pii, șopâr­le­le și broaș­te­le alear­gă feri­ci­te pe calo­ta gla­ci­a­ră; păi­an­je­nii sunt cât casa de mari și la fel de cuminți pre­cum vipe­re­le, care tră­iesc în fer­me și dau cel mai bun lap­te din lume.

Negrii s–au trans­for­mat în albi, albii au deve­nit negri, asi­a­ti­cii sunt cu toți piei roșii.

Moda e sin­gu­ra ce nu s–a schim­bat deloc, sunt și acum pre­fe­rați pan­ta­lo­nii cu talia aproa­pe de gât și fus­te­le, care aco­pe­ră frun­ți­le prea rida­te și cear­că­ne­le, brusc opri­te când ajung la bikini, res­tric­ții fiind doar blu­gii tăi­ați și pan­ta­lo­nii cu turul în vine, ce se pot pur­ta numai joia și de ziua imbe­ci­li­lor.

Și acum, în fie­ca­re zi, este o săr­bă­toa­re, serbându–se ziua: pros­tu­lui, a por­cu­lui, a stru­țu­lui, a pre­zer­va­ti­ve­lor, a medi­ca­men­te­lor, a cocai­nei, a tero­ris­tu­lui, a ban­che­ri­lor, a maso­ni­lor și a regi­lor, în alte 299 de zile serbându–se ziua cum­pă­ră­tu­ri­lor.

Arma­te­le de orci sunt tele­ghi­da­te să vote­ze, din pro­prie voin­ță și crez, ce li se dic­tea­ză; feri­ci­rea se dis­tri­bu­ie cu cipuri care se fixea­ză în cre­ie­rul în care și ulti­mul neu­ron e mort demult; au apă­rut pes­te tot oameni fără o bru­mă de cre­ier, ce zâm­besc cu gura până la urechi, în timp ce le cur­ge sali­va în bar­bă.

Nu mai sunt răz­bo­a­ie reli­gi­oa­se, acum reli­gia este una sin­gu­ră cea a Banu­lui. Zeul Ban e Stă­pâ­nul.

În apar­ta­men­te este totul mul­ti­func­țio­nal: WC putând fi folo­sit ca oală pen­tru fier­be­rea lap­te­lui de struț; pe pian se doar­me bine; în vese­lă poți să–ți faci nevo­i­le; în bibli­o­te­că se țin borca­ne­le de mură­turi – căr­ți­le fiind topi­te demult, oda­tă cu mași­ni­le, în timp ce în tele­vi­zor se cresc ham­steri și cac­tuși – să vadă tot omul în fie­ca­re sea­ră un nou film.

Foto­li­i­le sunt expu­se pe pereți, cana­pea­ua atâr­nă de tavan, lus­tre­le sunt prin­se pe jos, pe podea – toa­te astea fiind cât se poa­te de firești, căci, după noua Lege a gra­vi­ta­ți­ei, acum se umblă cu picioa­re­le pe sus și cu capul în jos, aproa­pe de lus­tre ca să le fie lumi­na­te min­ți­le.

În natu­ră este cel mai fru­mos: pădu­ri­le au fost tăi­a­te și ani­ma­le­le săl­ba­ti­ce împuș­ca­te, înlocuindu–se totul cu munți de gunoa­ie pes­te tot arun­ca­te și ape infes­ta­te cu mer­cur și deșe­uri radi­oac­ti­ve.

Soci­e­ta­tea este moder­nă: pra­ful s–a ales de fami­lia tra­di­țio­na­lă, s–au dis­trus isto­ria și valo­ri­le rea­le, fiind prac­ti­ca­te și încu­ra­ja­te: inci­ta­rea la vio­len­ță, cru­zi­mea față de semeni, de ani­ma­le și otră­vi­rea natu­rii; îngro­pa­rea valo­ri­lor mora­le și pro­mo­va­rea ego­is­mu­lui, hedo­nis­mu­lui; cre­a­rea unor fal­se per­cep­ții des­pre eroi, trans­for­mați în supe­re­roi, care pot să sal­veze lumea, când, de fapt, în secret, se urmă­reș­te dis­tru­ge­rea ei; în timp ce dra­gos­tea este numai pe bani, și numai de Valentine’s day.

S–au redus la sim­ple amenzi pedep­se­le pen­tru cri­me în fami­lie – pen­tru banii obți­nuți din asi­gu­rări de via­ță și s–a cre­at o sta­re de agi­ta­ție con­ti­nuă, de tea­ma per­ma­nen­tă, cu sco­pul de a–ți con­su­ma resur­se­le, că vine: Apo­ca­lip­sa, răz­bo­i­ul, mete­o­ri­tul, cutre­mu­rul, erup­ția vul­ca­nu­lui și atâ­tea că nici nu–ți poți ima­gi­na, adăugându–se tea­ma de viru­suri, gri­pe avi­a­re și pes­te porci­ne – aler­te­le non–stop dorind să incu­be sen­ti­men­tul de groa­ză, cre­at de oameni mur­dari dar îmbră­cați cu hai­ne de lux.

Pes­te tot, oame­nii ai stră­zii, capa­bili să te omoa­re, pen­tru o mână de mărun­țiș; nebuni în liber­ta­te, ce își spun pro­feți; bătrâni și bol­navi lăsați să moa­ră cu zile, din lip­să de fon­duri.

Îna­r­ma­rea exce­si­vă, indus­tria far­ma­ce­u­ti­că cri­mi­na­lă, jus­ti­ția corup­tă, poli­ția sla­bă și pro­mo­va­rea non­va­lo­rii, nu pot sur­prin­de pe nimeni și nimic nu se va schim­ba vreo­da­tă, atâ­ta vre­me cât proș­tii și oli­go­fre­nii con­duc lumea, spre un vii­tor necu­nos­cut dar cu sigu­ran­ță nu roz!

Doam­ne­lor, domni­șoa­re­lor și domni­lor: Ați urmă­rit fil­mul gro­tesc al vre­mu­ri­lor moder­ne din care facem cu toții par­te…

STOP! Opriți fil­mul! Tre­bu­ie să refa­cem peli­cu­la… cadru cu cadru… (sinop­sis film “O lume nela­lo­cul ei”, sce­na­riu și regia — Lucian Ciu­chi­ță).


Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Roma­nia, în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je si sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege si fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici in cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deser­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­ris­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 01.03.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele