Florin Iordanoaia — Câţi conduc un club sportiv?

0
377

Din anul 1990 con­duc un club spor­tiv şi din 2009, o aso­ci­a­ţie naţio­na­lă de Kung-Fu. De la înce­put, „am lucrat la pri­vat”! Am făcut efor­turi dis­pe­ra­te ca să menţin săli­le, să pre­gă­tesc spor­ti­vii şi să par­ti­cip la con­cur­suri. E uşor să vor­beşti din foto­liu, cu tele­co­man­da în faţă, schim­bînd pro­gra­me­le de sport, de la unul la altul! Rea­li­ta­tea e dife­ri­tă!

De‑a lun­gul tim­pu­lui, am pri­mit ceva aju­tor de la stat, de la Dire­cţia Judeţea­nă de Sport, de la com­pa­ni­i­le de stat (pînă s‑au pri­va­ti­zat!) şi de la cîte­va fir­me pri­va­te. Prea puţin faţă de nece­si­tă­ţi! Nici­o­da­tă nu am avut sufi­cienţi bani, pen­tru a‑i duce pe toţi spor­ti­vii la toa­te con­cur­su­ri­le. Am mers cu tre­nul, maşi­na sau avio­nul, în fun­cţie de cîţi bani am avut. Am mîn­cat pe brînci, ce am putut. Am dor­mit mai mulţi într-un pat, ca să par­ti­ci­păm şi să adu­cem meda­lii. În ulti­mii ani, au aju­tat şi părinţii, mai ales la copii, că pe juni­ori şi seni­ori i‑am finanţat cum am putut. Nu am avut sala­riu, de la club, nici­o­da­tă!

Pînă să apa­ră legea spon­so­ri­zo­rii, fir­me­le mai spon­so­ri­zau cu ceva, după ace­ea, foar­te puţin. Au mai apă­rut şi alte for­me de a obţi­ne bani, dar m‑am lovit de şpă­gi­le pe care tre­bu­ia să le dau, ca să obţin finanţă­ri­le. Am refu­zat aşa ceva!

Recom­pen­se­le finan­ci­a­re au fost foar­te puţi­ne şi de mul­te ori, am fost pre­mi­a­ţi cu o diplo­mă! Bună şi aia! Mulţi spor­tivi s‑au lăsat, pen­tru că nu aveau ce să mănîn­ce, de unde să mai facă şi per­for­manţe în sport. De cîte ori am putut, am dat bur­se, am plătit totul pen­tru spor­ti­vii mei şi ai alto­ra, din alte clu­buri. Dar cum poţi să‑i aju­ţi pe toţi? I‑am antre­nat gra­tis pe foar­te mulţi, nu mă laud cu asta, dar une­ori e foar­te greu şi aşa, pen­tru că sînt cos­turi cu sala, trans­por­tul, mate­ri­a­le de întreţi­ne­re şi igie­nă etc.

Acum situ­a­ţia este mult mai gra­vă şi nu nea­pă­rat din cau­za lip­sei bani­lor, ci a fap­tu­lui că spor­tul nu mai este pri­vit ca ceva de care ai nevo­ie. Nu mai este „la modă”, nu mai „ofe­ră” nimic. Dacă transpi­ră spor­ti­vii, vin părinţii şi‑i retrag de la sală, dacă îi cerţi că nu ascul­tă, că sînt ne-edu­ca­ţi, te cear­tă părinţii, iar dacă îndrăz­neşti să‑i pedep­seşti (după regu­li­le spor­ti­ve orien­ta­le), ai scan­dal de la părinţi! Etc etc!

Demer­sul mari­lor noş­tri cam­pi­oni este vîr­ful aisber­gu­lui!

Al nepă­să­rii, în mod spe­cial!

Flo­rin Ior­dă­noa­ia, febru­a­rie 2020.


Man­ga­lia News, 


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele