Florentina Loredana Dalian: CUC*-ul din fereastra mea

0
204

O dată pe an, la sfâr­șit de ianu­a­rie, fix în ulti­ma dumi­ni­că din lună, pe mine mă cân­tă cucii. Vreau să spun CUCii, cei mari și umo­riști, întorcân­du-se de la un fes­ti­val din Mizil. Ca mamă a lor, chiar dacă majo­ri­ta­tea îmi sunt supe­ri­ori ca vâr­stă (dar în lite­ra­tu­ră, și mai ales în umor, e posi­bil ori­ce), n‑au cum să mă rate­ze când trec prin drep­tul feres­trei mele, către Con­stan­ța, așa că îi pri­mesc cu bra­țe­le des­chi­se, ca ori­ce mamă, puii.

For­ma­ția de anul aces­ta a fost com­pu­să din Nori­că, Noni, Leon­te și Ionuț. Ionuț e, de fapt, copi­lul for­ma­ți­ei (și șofe­rul), el fiind sin­gu­rul mai mic în ani decât mă-sa sa (rec­te per­soa­na mea). Drept care îl și tra­tez cu mai mul­tă aten­ție (întot­dea­u­na am con­si­de­rat că ăi mai vâr­st­nici tre­bu­ie să aibă gri­jă de ăi mai mici, iar nu invers), motiv de invi­die și cia­no­ză la cei­lalți trei, mai cu sea­mă la Noni, care nici nu se poa­te abține de la comen­ta­rii (gen: „Ia uite, lui îi dai mai mul­te!”).

Ana­li­zând for­ma­ția celor cinci cuci din casa mea, con­sta­tăm că, de fapt, doi oameni ai mun­cii (Ionuț și cu mine) sus­țin pen­si­i­le a trei pen­sio­nari, așa că… cio­cu’ mic, cucu­le­ni­lor! Să ne țineți pe pal­me, pe noi, ăștia de mai mun­cim (că și așa rapor­tul e ava­ri­at rău!), dacă mai vreți pen­sii!

Iau coman­da ca la res­ta­u­rant, îmi notez ce pre­fe­rin­țe are fie­ca­re, coman­dă apro­ba­tă ulte­ri­or de pro­cu­ror, chit că gura aia de afi­na­tă coman­da­tă de el a băut‑o până la urmă Leon­te, la pachet cu remar­ca: „Mai bine ajung beat, decât deloc”. Ionuț, ca de obi­cei, vine să mă aju­te, ăi „bătrâni” stau și con­tem­plă pere­ții, ne reu­nim în cele din urmă și înce­pem să poves­tim. Mai răs­fo­im car­tea cu pri­e­te­ni pen­tru Gabriel Bra­tu, mai zicem câte‑o epi­gra­mă, Noni îmi poves­teș­te păța­nia cu sca­ra („Futu‑i sca­ra mă-sii!”), Ionuț sco­to­ceș­te prin raf­tul de cărți, mai răs­fo­ieș­te una, se mai miră de alta, Nori­că îmi ara­tă un fil­mu­leț cu nepoțe­lul cel mic, Leon­te mai poves­teș­te una, alta, eu îi afum ca pe șun­ci­le de Cră­ciun, iar în cele din urmă, bine afu­mați, dar nu de la bău­tu­ră, că am folo­sit dege­ta­re pe post de paha­re, plea­că și se duc, pro­mițân­du-mi urmă­toa­rea des­că­le­ca­re după fes­ti­va­lul de la Buzău.

Apa­rent nimic nou sub soa­re, Noni, tot așa, m‑a sunat să-mi zică să-mi cum­păr sin­gu­ră flori, să aibă și ei ce-mi oferi, dar mi-au venit cu dita­mai orhi­de­ea albă ca zăpa­da care nu‑i; nou­ta­tea abso­lu­tă a constituit‑o fap­tul că, de data asta, m‑au nime­rit la fix, n‑au mai bănă­nă­it prin toa­tă Slo­bo­zia, oco­lind pe la Târ­gul de Floci. Se vede trea­ba că au popo­sit de mul­te ori prin zonă, ceea ce spe­răm să se mai întâm­ple.

Cred că au luat și autos­tra­da cum tre­bu­ie, având în vede­re că nu mai era Nori­că la volan. În rest, vor­ba poe­zi­ei: „Numai mamă să nu fii!”. Cred că auto­rul a avut în vede­re mame­le de umo­riști.

*CUC – Clu­bul Umo­riș­ti­lor Con­stăn­țeni.

Flo­ren­ti­na Lore­da­na Dali­an,
Slo­bo­zia, 27 ianu­a­rie 2020.


Man­ga­lia News, 02.02.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele