Cornel Udrea — Jurnal de front. Mi-am pus două măști: Una de ieșire, alta de oprire a virușilor…

0
211

Cor­nel Udrea - Jur­nal de front.

Mi-am pus două măști: Una de ieși­re, alta de opri­re a viru­și­lor. Suflu greu, dar nu-mi pasă. Îmi tre­be să mă piș, toc­mai acum cînd ies din casă. Mi-am pus mînu­și­le cu un sin­gur deget, pe cele­lal­te nu le-am găsit. Nasol, că tre­bu­ie să îmi schimb pan­ta­lo­nii: pînă am găsit‑o, pînă m‑am con­vins că e aia și nu her­nia, pînă… la urmă a ieșit un mare kkt, fiind­că m‑am stro­pit tot. Cu o mînu­șă șterg pe jos în baie, cu cea­lal­tă mă șterg la nas. Cred că a doua oară am folo­sit cea­lal­tă mînu­șă, pen­tru nas…

Mi-am pus o altă pere­che de pan­ta­loni, pot să plec, dar tre­bu­ie să schimb măș­ti­le: au făcut con­dens. Mă șterg cu un șer­vețel par­fu­mat, lavan­dă, în lift. Cobor cu veci­nul căru­ia i se spu­ne ”Băși­no­su”. Nu se dezmin­te: cînd izbu­c­neș­te în rîs, fără motiv, con­stat că nu am mas­că și pen­tru nas. Cobor, ușor sedat, cuprins și eu de ace­eași vese­lie nemo­ti­va­tă.

În sta­ția de auto­buz, mai mul­te cunoș­tin­țe: mugim dis­cret salu­tu­ri­le de rigoa­re, de sub măști. Urcăm pe rînd, nimeni nu pune mîna pe bare. Șofe­rul nu știe: din frî­nă sun­tem vreo zece cu cra­cii în sus. Mi s‑a desfă­cut mas­ca.

Cînd vreau să mă ridic, îl calc pe 1 pe mînă. Tipul are un reflex tînăr: își ridi­că creș­te­tul, cu pute­re, între picioa­re­le mele. Simt o dorin­ță nestă­vi­li­tă de a fi în bra­țe­le buni­cii care m‑a cres­cut, minus alăp­ta­tul, dar a avut vacă acti­vă, prea bună, prea ca la țară.

Am apu­cat și eu rezer­ve de apo­ca­lip­să: 2 kilo tuburi pas­tă de dinți, apă pla­tă la bidon, 5 kilo, bis­cu­iți die­te­tici, 3 kilo, 1oo de șnu­ruri de măr­ți­șoa­re, 3 con­ser­ve “Ham-ham”, cu mîn­ca­re pen­tru pisici per­ver­se.

Nu mai am por­to­fe­lul. Am în schimb, bucu­ria de a găsi, în drum spre casă, la cofe­tă­ria “Albi­nu­ța”, trei cutii cu rahat tur­cesc din Bei­jing! Sunt feli­ci­tat pen­tru cura­jul de a duce rahat aca­să, în aces­te zile de foc.

O cutie o voi tri­mi­te, ca aju­toa­re, la A3. Mă culc. Mi-am scos mînu­și­le. Mi-am pus mas­ca de noap­te, o ches­tie răma­să de la un nepot, cînd cu Halu­i­nul. Vom vedea dacă nevas­tă-mea sufe­ră cu ner­vii, sau cu car­d­ia­cu’…

Cor­nel Udrea, febru­a­rie 2020.

MN: Scri­e­ri­le cari­ca­tu­ral-aci­de ale umo­ris­tu­lui clu­jean Cor­nel Udrea, publi­ca­te de Man­ga­lia News,  pot fi re/văzute AICI.


Man­ga­lia News, 27.02.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele