Ovidiu Sorin Cupșa: SCOATEM SABIA, SAU CAZMAUA?

0
319

Mă uit în spa­ți­ul public al Con­stan­ței și con­stat că e la modă să se ascu­tă săbii. Eu aș pre­fe­ra cazma­le­le, deo­a­re­ce sabia doar răneș­te. Cazma­ua poa­te fi folo­si­tă și ca armă, în ulti­mă instan­ță, dar între timp mai poți săpa cu ea o fun­da­ție, un șanț, un păr­cu­leț, un strat de cea­pă…

S‑a declan­șat de câte­va luni inte­re­sul pen­tru ale­ge­ri­le loca­le. Pe de o par­te, e asal­tul în șar­jă al pre­ten­den­ți­lor, pe cea­lal­tă bari­ca­da­rea îndâr­ji­tă a ocu­pan­ți­lor.

Per­so­nal, nu am per­ce­put în spa­ți­ul public pro­pu­neri de solu­ții și stra­te­gii de dezvol­ta­re pe ter­men lung, de nicio par­te. Văd doar niș­te oameni care vor sa vină sau să rămâ­nă “la butoa­ne” și alții care îi înju­ră pen­tru că vor! Poa­te nu vor să-și vân­dă pon­turi unii alto­ra!

Văd pe de o par­te doar o admi­nis­tra­ție care se zba­te pe ulti­ma sută de metri să mai ara­te câte ceva, bazân­du-se pe PUG depă­șit — de 20 de ani, pre­sa­tă intern de un sta­tus-quo isto­ric și cu un buget gâfâind, din cau­za lip­sei de gran­turi euro­pe­ne și inves­ti­ții loca­le.

De cea­lal­tă par­te văd un cumul de decla­ra­ții cu valen­țe pro­vi­den­ți­a­le, care ba se sub­sti­tu­ie jus­ti­ți­ei, ba cri­ti­că fără să devoa­le­ze vreo stra­te­gie și tind să exploa­tea­ze frus­trări în loc să cre­e­ze spe­ran­țe.

Unde sunt stra­te­gii tăi, Con­stan­ța?
Unde sunt pro­gra­me­le de guver­na­re loca­lă?
Unde sunt pro­iec­te­le de dezvol­ta­re dura­bi­lă?
Unde sunt cazma­le­le cu care săpăm noi­le fun­da­ții?

Ale­ge­ri­le loca­le sunt cu și des­pre cetă­țe­nii ora­șu­lui. Sim­ple­le decla­ra­ții poli­ti­ce și aso­ci­e­rea cu un par­tid sau altul nu înseam­nă solu­ții și nu garan­tea­ză suc­ce­sul în ale­geri și nici cel ulte­ri­or câști­gă­rii lor.

Rolul lide­ri­lor de par­tid este de a iden­ti­fi­ca și a pro­pu­ne oameni “cu pedi­gree”, care au cre­at și au admi­nis­trat ceva, pe care apoi să‑i sus­ți­nă prin lob­by națio­nal și poli­tici guver­na­men­ta­le. Deo­a­re­ce mana­ge­men­tul public nu tre­bu­ie con­fun­dat cu Par­la­men­tul. El este în prin­ci­pal exe­cu­tiv, nu doar deli­be­ra­tiv.

În fața unui buget devii nepu­tin­cios, dacă n‑ai viziu­ne să‑l admi­nis­trezi, chiar dacă dorin­ța ta e mare. În fața unui hățiș biro­cra­tic poți ajun­ge infrac­tor, chiar dacă inten­ți­i­le tale sunt bune. În fața unui Con­si­liu în care n‑ai oameni cu expe­rien­ță, pierzi toa­te argu­men­te­le, pen­tru că n‑ai cui le expu­ne.

Niciun vii­tor pri­mar, niciun vii­tor pre­se­din­te de con­si­liu jude­țean, nu va reu­și sa facă ceva nota­bil dacă va abor­da Con­stan­ța ca pe o encla­vă a unui grup poli­tic, de inte­re­se sau de ori­ce altă natu­ră. Ci doar dacă va avea bune inten­ții, des­chi­de­re și trans­pa­ren­ță, inte­li­gen­ța de a nu osti­li­za ire­ver­si­bil și de a capa­ci­ta toți cetă­țe­nii Con­stan­ței într-un pro­iect comun.

Căci — deși la pri­ma vede­re pare o onoa­re — să con­duci un ora­șul în care locu­ieș­te fami­lia ta, pri­e­te­nii tăi, oame­nii care te cunosc înseam­nă o uri­a­șă res­pon­sa­bi­li­ta­te.
Poti să faci trea­bă bună sau în ega­lă măsu­ră să te faci de ruși­ne pen­tru tot res­tul vie­ții.

Deo­a­re­ce, indi­fe­rent de sim­pa­tia poli­ti­că a con­stăn­țea­nu­lui, guver­na­rea loca­lă ne afec­tea­ză direct, pe toți. Nu ne vedem doar la tele­vi­zor, ci ne întâl­nim în ace­leași mall-uri sau pie­țe, cir­cu­lăm pe ace­leași străzi, stăm în ace­leași car­ti­e­re, ne întâl­nim la ace­leași eve­ni­men­te soci­a­le sau pri­va­te… Tre­bu­ie să ne pri­vim și în ochi, une­ori!

Bunul mers al ora­șu­lui nos­tru ne inte­re­sea­ză pe toți, în ega­lă măsu­ră. De ace­ea, poli­ti­ci­le loca­le tre­bu­ie să fie proac­ti­ve, nu reac­ti­ve, cala­te pe dezvol­ta­re, nu pe admi­nis­tra­re. Ele tre­bu­ie regân­di­te din teme­lii.

Pia­ța inves­ti­ți­i­lor tre­bu­ie trans­pa­ren­ti­za­tă și libe­ra­li­za­tă, buge­te­le loca­le tre­bu­ie recon­stru­i­te pe noi prin­ci­pii și ser­vi­ci­i­le urba­ne tre­bu­ie moder­ni­za­te. Urba­ni­za­rea tre­bu­ie rede­fi­ni­tă pen­tru a cores­pun­de seco­lu­lui XXI, stra­te­gi­i­le de dezvol­ta­re tre­bu­ie rede­se­na­te și sus­ți­nu­te de inves­ti­ții și fon­duri neram­bu­r­sa­bi­le.

E foar­te impor­tant să înțe­le­gem că toa­te con­struc­ți­i­le hao­ti­ce, dis­tru­ge­rea spa­ți­i­lor verzi, con­ges­tio­na­rea stra­da­lă, lip­sa locu­ri­lor de mun­că decen­te, sunt con­se­cin­țe, nu cau­ze în sine. Pen­tru că, timp de zeci de ani, s‑a gân­dit mini­mal, de la an la an, iar cetă­țea­nu­lui i s‑au ofe­rit doar per­spec­ti­ve pe ter­men scurt.

Ale­ge­ri­le loca­le sunt pes­te 6 luni. 6 luni în care tre­bu­ie să avem ela­bo­ra­te aces­te stra­te­gii. 6 luni în care cetă­țe­nii să fie infor­mați trans­pa­rent des­pre inten­ți­i­le pe ter­men lung ale vii­to­ri­lor admi­nis­tra­tori. 6 luni în care can­di­da­ții să stea pe străzi, să se întâl­neas­că cu gru­puri de cetă­țeni, nu doar prin biro­uri, la tele­vi­zor sau pe face­bo­ok.

Anul 2020 poa­te fi șan­sa, sau bles­te­mul Con­stan­ței! În urmă­to­rul dece­niu putem deve­ni un oraș modern, dezvol­tat cu ade­va­rat euro­pean, sau să rămâ­nem o urbe de pro­vin­cie, care se lup­tă încă cu asfal­ta­rea pro­pri­i­lor uli­țe și în care oame­nii se urăsc pen­tru un loc de par­ca­re pe tro­tu­ar.

Dacă vom con­ti­nua să ascuțim săbi­i­le, în loc să punem mâna pe cazma­le, s‑ar putea să câști­găm doar mici vic­to­rii “a la Pirus”, în urma căro­ra să ne cos­te mai mult să ne îngro­păm mor­ții și să ne îngri­jim răni­ții, decât să ne recon­struim ora­șul.

Eu cred că acum, când întrea­ga Româ­nie a dat un sem­nal că vrea să se moder­ni­ze­ze, Con­stan­ța va dove­di că poa­te rede­ve­ni ”frun­tea”.

Așa să ne-aju­te Dum­ne­zeu!

Ovi­diu Sorin Cup­șa, decem­brie 2019.


Man­ga­lia News, 04.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply