REVOLUŢIE SAU NU, LA MANGALIA? (II) — de E.C. Ninu

0
674

REVOLUŢIE SAU NU, LA MANGALIA? (II) — de E.C. Ninu.

Mot­to: „Dacă, după Decem­brie 1989, exis­tă mii de oameni care îşi aro­gă cu vehe­menţă res­pon­sa­bi­li­ta­tea şi meri­tul răs­tur­nă­rii vechiu­lui regim, nimeni nu îşi asu­mă res­pon­sa­bi­li­ta­tea morţi­lor şi a răni­ţi­lor de după 22 decem­brie 1989”.
(Remus Maco­vei, „La revo­lu­ţie se şi moa­re, nu‑i aşa ?”)

Ce tri­but de sân­ge a dat Man­ga­lia, în ulti­me­le zile ale unui Decem­brie de foc 1989?

Sin­te­ti­zând infor­ma­ţi­i­le, se des­prind urmă­toa­re­le con­clu­zii, care expli­că hao­sul cre­at în retor­ta eve­ni­menţi­a­lă:

1. Man­ga­lia îşi are spe­ci­fi­cul ei, ca şi alte mari gar­ni­zoa­ne: numă­rul mare de uni­tă­ţi mili­ta­re, pe spe­cia­li­tă­ţi vari­a­te (mari­nă mili­ta­ră, arti­le­rie, trans­mi­siuni etc.), dar o indi­vi­du­a­li­zea­ză exis­tenţa por­tu­lui mili­tar.

2. O mare par­te a popu­la­ţi­ei este lega­tă, fie direct, prin cadre­le acti­ve, anga­ja­ţi civili sau pen­sio­nari mili­tari, fie indi­rect, prin cei­la­lţi mem­bri ai fami­li­ei (soţii, copii etc.) de des­ti­nul arma­tei.

3. Cu un dezvol­tat spi­rit al dis­ci­pli­nei cazo­ne şi un grad ridi­cat de cul­tu­ră, civi­li­za­ţie, inte­lect, cadre­le mili­ta­re şi fami­li­i­le lor au tră­it mult mai din plin dra­ma unei potenţi­a­le răs­tur­nări poli­ti­ce, în care jurămân­tul depus i‑a pri­vat de o mare par­te a liber­tă­ţii de miş­ca­re, limi­ta­rea acţiu­ni­lor şi expec­ta­ti­va fiind sin­gu­ra solu­ţie ad-hoc.

4. În trans­fe­rul uri­aş de pute­re, mul­te din­tre vechi­le şi com­pro­mi­se­le cadre de con­du­ce­re au încer­cat, pe toa­te căi­le, să-şi păs­tre­ze fun­cţi­i­le şi, impli­cit, o par­te din pri­vi­le­gi­i­le exis­ten­te.

5. Ordi­ne­le şi dis­po­zi­ţi­i­le au fost ela­bo­ra­te în două cen­tre de coman­dă, din eşa­loa­ne­le supe­ri­oa­re, naţio­na­le (minis­te­rul şi tele­vi­ziu­nea) şi chiar judeţe­ne, aşa cum s‑a încer­cat la Con­stanţa, unde au exis­tat, la pre­siu­nea mase­lor, şi con­du­că­tori civili, inca­pa­bili să cen­tra­li­ze­ze rapid infor­ma­ţi­i­le din teri­to­riu, pen­tru o deli­be­ra­re jus­tă).

6. Pri­me­le zile de după 21–22 decem­brie 1989 au fost şi cele mai difi­ci­le, când s‑a urmă­rit cul­pa­bi­li­za­rea masi­vă a Minis­te­ru­lui de Inter­ne, pri­vin­du-se cu neîn­cre­de­re demer­su­ri­le anga­ja­ţi­lor săi de a se sub­or­do­na arma­tei. De ace­ea, slo­ga­nul tero­ri­ş­ti­lor care „trag din ori­ce pozi­ţie” a indus tea­ma şi pani­ca în rân­dul popu­la­ţi­ei între­gii ţări, deşi con­du­că­to­rul Nico­lae Ceau­şes­cu fuse­se ares­tat în chiar după-ami­a­za zilei de 22 decem­brie. […] Toc­mai în aceas­tă peri­oa­dă difi­ci­lă, de reor­ga­ni­za­re, au putut fi înre­gis­tra­te cele mai mul­te vic­ti­me.

7. Mili­ta­rii în ter­men, prinşi, de regu­lă, în cam­pa­ni­i­le agri­co­le, au avut momen­te de cum­pă­nă, fiind puşi în faţa unor situ­a­ţii-limi­tă, în care lip­sa de expe­rienţă a supe­ri­o­ri­lor şi‑a spus din plin cuvân­tul.

8. Găr­zi­le patri­o­ti­ce, înfi­inţa­te după eve­ni­men­te­le din Ceho­slo­va­cia, din august 1968, au avut un rol pozi­tiv, în asi­gu­ra­rea unui cli­mat de lini­ş­te şi ordi­ne, după Revo­lu­ţia de la Timi­şoa­ra, dar, după 22 decem­brie 1989, câţi­va din­tre revo­lu­ţio­nari au intrat în pose­sia arme­lor aces­to­ra, dând naş­te­re la abu­zuri, în ceea ce pri­veş­te arma­men­tul din dota­re.

9. De cele mai mul­te ori, ordi­ne­le con­tra­dic­to­rii, tea­ma, neîn­cre­de­rea, dorinţa de afir­ma­re teri­bi­lis­tă, ca şi sim­pla curi­o­zi­ta­te în mânu­i­rea puş­ti­lor au con­sti­tu­it expli­ca­ţia unor sce­ne de lup­tă, sol­da­te cu vic­ti­me nevi­no­va­te.

Vom reme­mo­ra câte­va din „ore­le astra­le” ale Man­ga­li­ei, argu­men­tând, pe cât posi­bil, exis­tenţa arbi­tra­ri­u­lui şi a ero­ri­lor, în pier­de­ri­le de vieţi şi răni­le pro­vo­ca­te în rân­dul unor cadre active,militari în ter­men sau chiar civili.

Mari­na Mili­ta­ră din oraş deja fuse­se aler­ta­tă şi ea, după declanşa­rea Revo­lu­ţi­ei la Timi­şoa­ra, prin indi­ca­ti­vul de lup­tă „Radu cel Fru­mos”, încă din ziua de 17 decem­brie, ore­le 18,50. Ea cuprin­dea Bri­ga­da 29 Vede­te (cu 4 vede­te pur­tă­toa­re de rache­te, 8 vede­te tor­pi­loa­re mari, 9 nave auxi­li­a­re), Divi­zia 42 mari­ti­mă (cu 4 vână­toa­re de sub­ma­ri­ne, 3 dra­goa­re de bază, 5 dra­goa­re de radă, 6 nave auxi­li­a­re, 8 tunuri de 130 mm şi 3 insta­la­ţii mobi­le de lan­sa­re a rache­te­lor nava­le), 3 com­pa­nii de infan­te­rie ale Cen­tru­lui de Instru­cţie a Mari­nei. Sem­na­la­rea unor ţin­te aerie­ne şi nava­le fal­se a deter­mi­nat coman­damen­tul să dis­pu­nă ieşi­rea în mare, spre patru­la­re și abia pe 26 decem­brie, după înră­u­tă­ţi­rea vre­mii şi exe­cu­ta­rea soţi­lor Ceau­şes­cu, să li se per­mi­tă reve­ni­rea în port.

În acest inter­val de timp, au fost rece­pţio­na­te 75 de infor­ma­ţii des­pre exis­tenţa a pes­te 150 de eli­cop­te­re şi cam 35 de avi­oa­ne, mul­te din­tre ele fiind trans­mi­se noap­tea. Dacă se are în vede­re şi col­por­ta­rea unor ştiri des­pre aşa-zisa otră­vi­re a apei din Man­ga­lia (ceea ce a pro­vo­cat for­ma­rea unor cozi imen­se la ali­men­ta­re­le din oraş, pen­tru cum­pă­ra­rea sti­cle­lor de apă mine­ra­lă şi sucuri „Cico”) sau des­pre ascun­de­rea unor tero­ri­şti în cur­tea gea­mi­ei „Esma­han-Sul­tan” sau în holu­ri­le şi pe aco­pe­ri­şu­ri­le blo­cu­ri­lor, se poa­te con­chi­de că acţiu­nea de into­xi­ca­re a unor „pro­fe­si­o­ni­şti” civili a fost încu­nu­na­tă de suc­ces, căci efec­te­le au fost imen­se în rân­dul man­ga­li­eni­lor.

Dar, iată deru­lat fil­mul aces­tor eve­ni­men­te, aşa cum ni‑l pre­zin­tă auto­rul lucră­rii „La revo­lu­ţie se şi moa­re, nu‑i aşa ?” (ed. „Bol­daş”, Con­stanţa, 2009, 64–65), col. ® Remus Maco­vei, care sin­te­ti­za cau­ze­le exis­tenţei unor nume­roa­se vic­ti­me ast­fel: „… ca urma­re a declanşă­rii lup­tei pen­tru pute­re, româ­nii se vor con­frun­ta cu feno­me­nul diver­si­o­nist-tero­rist, 942 din­tre ei plă­tind cu via­ţa, iar alţi 2.251 fiind răni­ţi. Aces­ta este preţul acce­su­lui la pute­re al celor care, con­form sce­na­ri­u­lui ela­bo­rat la Mosco­va, tre­bu­iau să asi­gu­re o nouă orien­ta­re poli­ti­că în Româ­nia, cea soci­a­list-demo­cra­ti­că, fap­tul că mani­fes­tanţii din stra­dă scan­dau „fără comu­ni­şti” nea­vând nicio rele­vanţă”. (lucr. cit., p. 69)

Ime­di­at după eşe­cul mare­lui miting de înfi­e­ra­re a eve­ni­men­te­lor din Timi­şoa­ra şi fuga Ceau­şeş­ti­lor cu eli­cop­te­rul de pe aco­pe­ri­şul clă­di­rii Comi­te­tu­lui Cen­tral al P.C.R., în hui­du­ie­li­le mulţi­mii şi după con­sti­tu­i­rea Fron­tu­lui Sal­vă­rii Naţio­na­le, al cărui comu­ni­cat a fost citit de către Ion Ili­es­cu, o mulţi­me feri­ci­tă de man­ga­li­eni s‑a adu­nat spon­tan în faţa Pri­mă­ri­ei, tră­ind din plin cli­pa isto­ri­că.

Din dele­ga­ţia ce a pătruns în biro­ul pri­ma­ru­lui Nico­lae Simio­ne­scu, au făcut par­te „Robert Con­druţ, Irfan Mola­o­mer, Ichim Camin­schi, Mihai Şotro­pa, Nico­lae Cioa­tă, Elo­rie Manea, Radu Bâr­că şi Mir­cea Cio­la­cu” (cf. Aure­lia şi Şte­fan Lăpu­şan, „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, Edi­tu­ra „Dobro­gea”, Con­stanţa, 2007, cap. XII, „Revo­lu­ţia la Man­ga­lia”, pag. 175). Ime­di­at, s‑a for­mat un Comi­tet Oră­şe­nesc al Sal­vă­rii Naţio­na­le, con­dus de către dr. Bogdan Dumi­tres­cu, iar sea­ra, la ore­le 20,00, s‑au orga­ni­zat şi pri­me­le noi patru­le, mix­te, gru­pând mili­tari, revo­lu­ţio­nari, gărzi patri­o­ti­ce şi mili­ţieni ce depu­se­se­ră arme­le în sedi­ul lor, coor­do­na­tor fiind con­tra­a­mi­ra­lul Ion Boian.

Nota tele­fo­ni­că a gene­ra­lu­lui-loco­te­nent Vic­tor-Ata­na­sie Stăn­cu­les­cu, tri­mi­să în teri­to­riu, cuprin­dea indi­ca­ţii sufi­cien­te pen­tru lup­ta anti­te­ro­ris­tă ce urma să aibă loc şi a fost încre­dinţa­tă, spre apli­ca­re, de către con­tra­a­mi­ra­lul Ion Boian, căpi­ta­nu­lui rg. I Mihai Dinu: „Coman­danţii mili­tari să asi­gu­re paza obiec­ti­ve­lor civi­le de impor­tanţă deo­se­bi­tă cu subu­ni­tă­ţi îna­r­ma­te care să nu tra­gă decât în situ­a­ţia în care sunt ata­ca­te cu arme de foc de către gru­puri îna­r­ma­te. Uni­tă­ţi­le mili­ta­re să se pună de acord cu repre­zen­tanţii orga­ne­lor loca­le”. (lucr. cit., pag. 177)

Ime­di­at, s‑au alcă­tu­it şase patru­le mix­te, con­du­se de către cpt. rg. II Eugen Bul­boa­că, şeful biro­u­lui Mobi­li­za­re, şi şeful Comen­du­i­rii de gar­ni­zoa­nă, mai­o­rul Paloşa­nu.

Ca pes­te tot, în uni­tă­ţi­le eco­no­mi­ce şi insti­tu­ţi­i­le publi­ce, au fost orga­ni­za­te, în ace­ea­şi după-ami­a­ză, coman­damen­te de asi­gu­ra­re a pazei şi apă­ra­re a aces­to­ra.

Jubi­la­ţia aces­tei pri­me zile a fost cu atât mai mare, cu cât popu­la­ţia avea, acum, acces neîn­gră­dit la con­su­mul ener­gi­ei elec­tri­ce, res­tri­cţio­na­te, cu ora, în ulti­ma peri­oa­dă a „erei” ceau­şis­te. Aşa se face că pâl­pâi­ri­le ghir­lan­de­lor lumi­noa­se ce împo­do­beau bra­zii din case­le oame­ni­lor, ca şi focu­ri­le de arti­fi­cii ce anu­nţau apro­pi­a­tul Cră­ciun liber au fost inter­pre­ta­te de către unii mili­tari şi civili ca sem­na­li­zări ale unor gru­puri de tero­ri­şti şi agenţi ai unor ina­mici potenţi­ali, ce urmau să inva­de­ze ora­şul pe căi­le ruti­e­re, mari­ti­me sau aerie­ne.

Ast­fel, s‑a des­chis focul de pe mare şi de pe uscat asu­pra unor obiec­ti­ve, pre­cum „Spi­ta­lul oră­şe­nesc”, hote­lul „Man­ga­lia” („Sie­mens”) şi asu­pra pla­je­lor, fiind pro­du­se pagu­be mate­ri­a­le, mai puţin vic­ti­me.

Cum aceas­tă sta­re de dez­in­for­ma­re pro­fe­si­o­nis­tă avea să ţină până la con­dam­na­rea şi exe­cu­ta­rea Ele­nei şi a lui Nico­lae Ceau­şes­cu, efec­te­le aces­tui răz­boi din umbră nu au întâr­zi­at să apa­ră.

1. — În ziua de 23 decem­brie 1989, în inter­va­lul 3,00 – 4,00, au fost tri­mi­se două gru­pe de mili­tari, una din Con­stanţa, con­du­să de către cpt. Ată­nă­soa­ie (UM 01727, având coman­dant pe col. Miha­la­che), şi alta din Man­ga­lia, con­du­să de către cpt. rg. III Şer­că­ia­nu Ion (UM 02039), fără a şti una de cea­lal­tă. Aşa se face că sold. Vădu­va Ghe­or­ghe, con­vins că-şi face dato­ria, l‑a împu­ş­cat mor­tal pe coman­dan­tul subu­ni­tă­ţii tri­mi­se din Man­ga­lia, ai cărei mili­tari mari­nari, pru­denţi, se apro­piau în sal­turi scur­te de rele­ul de tele­vi­ziu­ne din Efo­rie-Sud;

2. — în dimi­nea­ţa ace­le­ia­şi zile, la ore­le 6,30, în drep­tul U.M. 02144, m.m. Bal­la Pavel, răs­pun­zând de con­tro­lul cir­cu­la­ţi­ei în peri­me­trul încre­dinţat, îl răneş­te pe Csa­bo (Sza­bo?) Şte­fan, anga­jat al S.N. Man­ga­lia, care se depla­sa cu auto­tu­ris­mul său între uni­tă­ţi­le mili­ta­re, inter­nat de urgenţă la Spi­ta­lul oră­şe­nesc. Tot aici, au fost spi­ta­li­za­ţi şi alţi răni­ţi, pre­cum mili­ta­rii în ter­men Ion Vasi­le, Daniel Stan, Con­stan­tin Raco­vea­nu, Mari­an Sto­ian, din „Com­pa­nia de Pom­pieri”, sau Ion Gavri­lă, Şte­fan Iri­mes­cu, Vale­ri­că Nedel­cu (apud Aure­lia şi Şte­fan Lăpu­şan, „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, Edi­tu­ra „Dobro­gea”, Con­stanţa, 2007, cap. XII, „Revo­lu­ţia la Man­ga­lia”, pag. 178);

3. — tot în ace­ea­şi zi, în U.M. 02123 2 Mai, lt. maj. Cirea­şă Con­stan­tin îl răneş­te mor­tal, tot din impru­denţă, pe plt. maj. Pilat Con­stan­tin;

4. – în noap­tea de 23 spre 24 decem­brie, ime­di­at după mie­zul nopţii, „după rela­ta­rea cdor ® Pre­da Dumi­tru”, se ara­tă în ace­ea­şi lucra­re, şalu­pa cu nr. 581 a U.M. 02132 este tri­mi­să în patru­la­re. După schim­bul de sem­na­le cu dis­tru­gă­to­rul „Mără­şeşti”, asu­pra sa a fost des­chis focul din zona che­iu­lui de vede­te, la scurt timp mitra­li­o­rul de la bord ripos­tând şi el, în timp ce ambar­ca­ţiu­nea efec­tua mane­vra de întoar­ce­re, spre a se adă­pos­ti sub picio­rul podu­lui. Trei minu­te mai târ­ziu, asu­pra aces­te­ia s‑a declanşat un puhoi de gloanţe ale tutu­ror nave­lor din jur. Acum au fost răni­ţi mili­ta­rii Vasi­le Ion şi Stan Daniel, iar m. m. pr. Stan Dumi­tru (nu Şte­fan Dumi­tru!) a plătit cu via­ţa aceas­tă neînţe­le­ge­re.

Din date­le deţi­nu­te de noi, am reţi­nut un amă­nu­nt sur­prin­ză­tor, fap­tul că pitu­ra­rea indi­ca­ti­vu­lui şalu­pei nu fuse­se ter­mi­na­tă pe unul din bor­duri (!), ceea ce a făcut ca şalu­pa să nu pooa­tă fi iden­ti­fi­ca­tă, la întoar­ce­re;

5. — trei ore mai târ­ziu, pe podul de la Man­ga­lia spre Lima­nu, în tim­pul patru­lă­rii, este rănit sold. Raco­vea­nu Con­stan­tin, din U.M. 02091, de către cama­ra­zii săi;

6. — în noap­tea de 28 decem­brie, ore­le 02,30, tot prin împu­ş­ca­re, este rănit şi Gavri­lă Ghe­or­ghe, din U.M.02091, prin des­căr­ca­rea invo­lun­ta­ră a armei, de către un sol­dat aflat în patru­la­re;

7. — ime­di­at după Reve­li­on, la ore­le 02,00, sold. Nedel­cu Vale­ri­că, în tim­pul ser­vi­ci­u­lui de patru­la­re, a încer­cat să se sinu­ci­dă, prin autoîm­pu­ş­ca­re, în abdo­men;

8. — la Nept­un, în cadrul Com­pa­niei de Pom­pieri, ime­di­at după mie­zul nopţii de Cră­ciun, plt. maj. Pri­să­ca­riu Vasi­le este împu­ş­cat mor­tal de către un sol­dat din cazar­mă, tot dintr‑o con­fu­zie cre­a­tă într‑o sta­re de ten­siu­ne. 4 ore mai târ­ziu, la ore­le 5,00, în ace­ea­şi uni­ta­te, tot dintr‑o eroa­re, a fost împu­ş­cat şi sold. Sto­ian Mari­an, de către m.m. Oneţ Valen­tin;

9. — tot în Nept­un, în după-ami­a­za zilei de 31 decem­brie 1989, a fost împu­ş­cat şi sold. Iri­mes­cu Şte­fan, din UM 02196 Man­ga­lia, în timp de patru­la­re.

Prof. Emil-Cor­ne­liu Ninu, 21 decem­brie 2019.

MN: Pri­mul epi­sod, aici: Emil-Cor­ne­liu Ninu: Revo­lu­tie sau nu, la Man­ga­lia?


Man­ga­lia News, 21.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply