Dana Fodor Mateescu: 30 de ani. O viață în altă viață. Și toate în mine. N‑am uitat nimic. Și va rămâne totul scris și după ce o să am treabă prin alte părți…

0
454

Dana Fodor Mate­es­cu: 30 de ani. O via­ță în altă via­ță. Și toa­te în mine. N‑am uitat nimic. Și va rămâ­ne totul scris și după ce o să am trea­bă prin alte păr­ți…
.….….….……

Până în Roma­nă nu ne‑a mai oprit nimeni. Să fi fost vreo patru după-ami­a­za. În jurul ron­du­lui de la pia­ță era strân­să mul­tă lume. Nu zicea nimeni nimic. Mili­ție mul­tă, cor­doa­ne de scu­ti­eri, eli­cop­te­re pe sus. Moc­nea ceva în aer. Miro­sea a lumâ­nări, aprin­se­se­ră bucu­reș­te­nii pen­tru mor­ții Timi­șoa­rei.

Se lăsa sea­ra și cerul înne­bu­ni­se și el, își lua­se culori demen­ți­a­le, roz și pur­pu­ră și magen­ta și negru și vio­let și bleu, nu mai avea nici el răb­da­re, cobo­râ­se în stra­dă, avea o mie de guri și mii de ochi, făcea Revo­lu­ția cu noi, ăia care stă­team și nu ști­am ce aștep­tăm…

Ne-am coco­țat pe gar­dul din stân­ga Pie­ței Roma­ne, lân­gă tro­tu­ar. Și-mi mai amin­tesc ceva esen­ți­al: masa ace­ea de români, – car­nea cu hai­ne și inimi care băteau, – masa dogo­rea ca soba. Fri­gea. În mij­lo­cul oame­ni­lor nu mai era decem­brie, răsu­flă­ri­le lor încă­l­zeau totul. Și cine­va împăr­țea pâi­ne. Mân­cam, chiar dacă nu-mi era foa­me. Apoi, cine­va a ars un car­net PCR. Eu n‑aveam decât car­tea de Eco­no­mie Poli­ti­că. Nu-mi mai tre­bu­ia. Am rupt-o‑n bucăți, am umplut Pia­ța Roma­nă, câte­va rân­duri cu poze și lec­ții des­pre veni­tul națio­nal și mij­loa­ce­le de pro­duc­ție. S‑o ia dra­cu de pro­duc­ție, care pro­duc­ție?

Și-am făcut tor­țe din mutra lui Ceaș­că, care era vesel ca un cre­tin într‑o vizi­tă de lucru și mai cre­ti­nă…

Și-atunci cine­va a stri­gat: LIBERTATE!!! Și TIMIȘOARA! Și Jos Ceau­șes­cu! Ori Gor­ba­ciov, Gor­ba­ciov, să vină Gor­ba­ciov! Și ne-am împins unul într-altul, cine­va țipa: Măăă, nu vă mai înghe­su­iți, au, m‑ai căl­cat… Și atunci am auzit pri­me­le focuri. Poc­neau ca niș­te bice. Dar nu erau colin­dă­to­rii. Apoi am obser­vat tra­soa­re­le. Ca ful­ge­re­le albe fugeau tra­soa­re­le și, din locul unde mă coco­ța­sem, pe gar­dul din fier, se zăreau per­fect. Am înghe­țat. Nu mai văzu­sem în via­ța mea așa ceva, poa­te doar în fil­me.

-Înseam­nă că aco­lo mor oameni, i‑am spus Flo­ri­nei. Și Mihai?

Dea­su­pra noas­tră bârâia un eli­cop­ter bor­țos ca un bon­dar și lumea‑l hui­du­ia: „Huuuo, tu-vă‑n gură dă comu­niști împu­țiți! Oar­ba după voi!”

Scu­ti­e­rii ne blo­ca­se­ră, nu puteam îna­in­ta spre Uni­ver­si­ta­te, ne împin­geau bru­tal, mul­ți­mea gemea, urla ca un ani­mal înfu­ri­at. Lumea mea făcea Revo­lu­ție! Și eu eram în ea, în piep­tul ei.

Din blo­cul de la coloa­ne se ițeau bli­țuri. Jur­na­liș­tii stră­ini făceau poze.

Se spu­nea că Secu­ri­ta­tea știa chi­pul fie­că­rui cetă­țean care a par­ti­ci­pat în sea­ra aia la revol­tă.

Când au înce­put să ne loveas­că, am luat‑o la fugă spre Bule­var­dul Dacia. Câți­va căzu­se­ră pe trep­te­le WC-ului public, care era atunci în sta­ția de tro­lei­buz. Exis­tă și acum, dar e închis. Fugeam, fugeam. Nu ne-am oprit decât pe Calea Vic­to­ri­ei. Se auzeau împuș­că­tu­ri. Vuie­tul nu con­te­nea. Fri­ca aler­ga pe străzi, nu oame­nii. O țineam pe Flo­ri­na de mână. M‑am izbit de un băr­bat. Miro­sea a bău­tu­ră. A țipat la mine:

-Făăăă, Jeni­co­oo, la Uni­ver­si­ta­te nu m‑au lăsat să cobor din metrou! E închi­să șta­ția, n‑auzi? E închi­să șta­ția! Am venit pă la Roma­nă, ce‑s prost? Mă cac în car­ne­tu‘ dă par­tid, uite, na! Huoo!

Am fugit ca dis­pe­ra­te­le în noap­te. La Dal­les n‑am mai putut ajun­ge. Se trăgea‑n draci, era întu­ne­ric și groa­ză pes­te tot…

Dana Fodor Mate­es­cu, Bucu­rești, decem­brie 2019.

Citiți și: AMINTIRI DIN COMUNISM — Cum mi-am petre­cut revo­lu­ția lumii.


Căr­ți­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu sunt AICI:


MN: Arti­co­le­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu și publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News, pot fi citi­te aici. Meri­tă! În ace­lași timp, vă invi­tăm să vizi­tați și colec­ți­i­le de artă popu­la­ră de pe Artizanescu.ro și să coman­dați obiec­te­le de arti­za­nat pre­fe­ra­te. Artizanescu.ro res­pec­tă tra­di­ți­i­le româ­nești! Man­ga­lia News, 22.12.2019


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply