Cosmin Neidoni: Între mânia și mândria de a fi român

0
115

Este, din­co­lo de ori­ce îndo­ia­lă, o vir­tu­te îna­l­tă să îți iubeşti țara, locul în care te-ai năs­cut, lim­ba mater­nă, dar asta nu se tra­du­ce prin ape­ten­ța fes­ti­vă con­su­ma­tă vita­list într‑o sin­gu­ră zi.

Patri­o­tis­mul auten­tic – sin­gu­rul care con­tea­ză – înseam­nă mai curând o iubi­re dis­cre­tă, un res­pect nezgo­mo­tos față de valo­ri­le cris­ta­li­za­te în timp şi deve­ni­te repe­re (vizu­a­le, ling­vis­ti­ge, muzi­ca­le etc.) ale locu­lui în care te mişti pe ori­zon­ta­lă şi pe ver­ti­ca­lă! Patri­o­tis­mul se tra­du­ce și prin res­pec­tul față de lim­ba nea­mu­lui tău, iar asta nu înseam­nă alt­ce­va decât să vor­bești corect, ele­gant, dacă se poa­te.

Izbu­c­ni­rea emo­țio­na­lă scur­tă, tăi­oa­să, apri­gă și osten­ta­ti­vă nu se numeș­te patri­o­tism, în schimb dăru­i­rea sta­tor­ni­că, liniș­ti­tă și ano­ni­mă are toa­te ele­men­te­le meni­te a con­tu­ra pro­fi­lul unui om apt să își iubeas­că țara.

Acla­ma­rea zgo­mo­toa­să nu este ceva sănă­tos, dim­po­tri­vă! Res­pec­tul de sine, mora­li­ta­tea, pro­fe­sio­na­lis­mul, con­struc­ția și apă­ra­rea valo­ri­lor uma­nis­te dau, mai degra­bă, sea­mă des­pre măsu­ra și con­sis­ten­ța fibrei patri­o­ti­ce.

Patri­o­tis­mul, în expri­ma­rea lui cea mai nobi­lă, este o for­mă dis­cre­tă a stră­du­in­ței de a fi mereu mai bun. Patri­o­tis­mul este, mai întâi, un tri­umf per­so­nal, abia mai apoi devi­ne un dezi­de­rat colec­tiv. Nu poţi să îți iubești țara, respectând‑o, dacă mai întâi nu ai căpă­tat deprin­de­rea de a te res­pec­ta pe tine însuți, fami­lia și locul în care te-ai năs­cut!

Nu te numești patri­ot, schin­giu­ind lim­ba româ­nă din toa­te înche­ie­tu­ri­le ei, folo­sind, țâfnos și rudi­men­tar, un lim­baj agra­mat. Lip­sa de manie­re, ape­ten­ța zgo­mo­toa­să pen­tru cher­meza cu faso­le și cio­lan afu­mat nu au nimic în comun cu vir­tu­tea nobi­lă și rară a patri­o­tis­mu­lui. Cara­gi­a­le, cu per­so­na­jul Miti­că, suprin­de în for­mă luci­dă și haz­lie iden­ti­ta­tea ver­sa­ti­lă a româ­nu­lui care, nea­vând o viziu­ne lim­pe­de asu­pra lucru­ri­lor, se aga­ță dis­pe­rat de seman­ti­ca ver­bu­lui a se des­cur­ca, monu­men­ta­li­zând pla­to­nic impro­vi­za­ția și afla­rea în trea­bă.

Nea­mul româ­nesc a tră­it sub domi­na­rea suc­ce­si­vă a mari­lor impe­rii: Impe­ri­ul roman, Impe­ri­ul oto­man și Impe­ri­ul hab­s­bu­r­gic. Aştept intra­rea ţării mele în impe­ri­ul dura­bil al one­s­ti­tă­ții poli­ti­ce de rang îna­lt. Până atunci, mă pla­sez la mij­lo­cul dis­tan­ței psi­ho-men­ta­le între mân­dria si mânia de a fi român.

Dacă a fi român auten­tic înseam­nă a trăi cu exal­ta­re ziua națio­na­lă, atunci nu sunt un român auten­tic. Încerc, de fie­ca­re dată, să nu îmi fac țara de ruși­ne, să vor­besc corect, ba chiar cu mici acro­ba­ții retori­ce, lim­ba nea­mu­lui meu, să scriu poe­zie în lim­ba româ­nă și să reci­tesc cu admi­ra­ție si încân­ta­re poe­ții care au adus la lumi­nă, în cel mai fru­mos mod cu putin­ță, cele mai adânci sim­țiri uma­ne!

Copi­i­lor mei le voi spu­ne că este o nobi­lă vir­tu­te să îți iubeşti țara, îndemnându‑i să fie sin­ceri, har­nici, onești și să învețe corect și ele­gant câte­va lim­bi stră­i­ne, pen­tru a vor­bi fru­mos, ori­un­de în lume, des­pre locul în care s‑au năs­cut!

Cos­min Nei­doni, Timi­șoa­ra, decem­brie 2019.


Căr­ți­le lui Cos­min Nei­doni se găsesc AICI:



Man­ga­lia News, 05.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele