Ajută și tu Carusel să ajute oamenii fără adăpost

0
366

Oame­nii fără adă­post sunt cei mai vul­ne­ra­bili din­tre noi. Refu­zăm să îi vedem pe stra­dă, le întin­dem rar o mână de aju­tor și, cel mai grav, de mul­te ori îi jude­căm. Nu ne putem ima­gi­na că și noi am putea fi aco­lo. Cre­dem, fără să le știm poves­tea, că e vina lor că au ajuns aici. Au făcut ei ceva. Dar dacă nu au făcut? Dar dacă fap­tul că sunt aco­lo e rezul­ta­tul unui con­text nefe­ri­cit? Sau dacă au făcut? Poa­te greși cine­va atât de mult încât să “meri­te” să tră­i­as­că pe stra­dă? Noi cre­dem că nu. 

Strâm­băm din nas că sunt mur­dari fără să ne între­băm “dar unde ar putea să se spe­le?” Spu­nem “dar de ce nu mun­cesc?”, fără a ne între­ba cine îi anga­jea­ză. Ne deran­jea­ză că cer­șesc, dar nu ne între­băm dacă au ce mân­ca în ziua ace­ea. Che­măm poli­ția dacă dorm în sca­ra noas­tră de bloc, fără să ne între­băm cum ar putea rezis­ta la minus două­zeci de gra­de sau pe ploa­ie afa­ră.

Mari­an Ursan, fon­da­to­rul Caru­sel, vor­beș­te des­pre nevo­ia de soli­da­ri­ta­te. Caru­sel este orga­ni­za­ția care le întin­de o mână de aju­tor oame­ni­lor fără adă­post, încer­când să le rezol­ve nevo­i­le ime­di­a­te în pri­mul rând, apoi cele pe ter­men mediu și mai lung. 

Citeș­te inter­vi­ul cu Mari­an Ursan

Să mergi noap­tea pe stra­dă cu echi­pa mobi­lă, să vezi bucu­ria cu care oame­nii fac duș la dușul mobil, să asculți poveș­ti­le pe stra­dă sau să vezi cu câtă umi­lin­ță vin la adă­pos­tul de noap­te te sca­pă de pre­ju­de­căți. Lași eti­che­te­le și vezi oame­nii. Nu mai este “un bos­che­tar”, ci “nea Matei care a fost pără­sit de mic, e bol­nav și și‑a pier­dut casa pen­tru că l‑au înșe­lat rude­le cu acte­le”.  Începi să vezi în nuan­țe, înțe­legi că lucru­ri­le nu sunt albe sau negre, vezi con­tex­tul din spa­te și nu mai judeci.

Citeș­te repor­ta­jul des­pre o noap­te cu Caru­sel pe stra­dă

Cine sunt bene­fi­ci­a­rii Caru­sel?

Noi lucrăm în dome­ni­ul medi­co-psi­ho-soci­al. Vizăm comu­ni­tă­ți­le vul­ne­ra­bi­le, cei mai vul­ne­ra­bili din­tre vul­ne­ra­bili. Inter­ve­nim aco­lo unde alte orga­ni­za­ții sau insti­tu­ții, din dife­ri­te moti­ve, nu fac lucrul aces­ta. Avem capa­ci­ta­tea, moti­va­ția, exper­ti­za să intrăm în niș­te zone, niș­te medii, niș­te spa­ții unde mulți nu știu sau nu au curaj să intre”, spu­ne Mari­an Ursan. 

Și, într-ade­văr, intră cu tot sufle­tul aco­lo unde prea mulți din­tre noi au reți­neri măcar să se uite. 

Vor­bim des­pre oameni care se con­frun­tă cu vul­ne­ra­bi­li­tăți mul­ti­ple, unde schim­bă­ri­le nu se pot face pes­te noap­te. Ce urmă­rim noi e un pro­ces înde­lun­gat ca timp, urmă­rim să redu­cem vul­ne­ra­bi­li­tă­ți­le pas cu pas ast­fel încât lucrul cel mai impor­tant să se întâm­ple – ei să rămâ­nă în via­ță. Să lucrăm la cali­ta­tea vie­ții e mult spus, dar să fie în via­ță. Ne inte­re­sea­ză par­tea medi­ca­lă foar­te mult, boli infec­ți­oa­se, tuber­cu­lo­ză, hepa­ti­te, infec­ții, răni des­chi­se, afec­țiuni  foar­te gra­ve. Ne inte­re­sea­ză ca oame­nii să intre pe tra­ta­ment, să aibă ce mân­ca, să aibă unde să se adă­pos­teas­că”, com­ple­tea­ză el.

Ce face Caru­sel pen­tru oame­nii fără adă­post?

Totul se transpu­ne în lucruri prac­ti­ce. În pri­mul rând, cum ajung la ei? Baza acti­vi­tă­ții Caru­sel e tere­nul, prin uni­ta­tea mobi­lă. Stra­da. Aici se face con­tac­tul direct cu oame­nii în medi­ul în care tră­iesc. 

Mer­gem în medi­ul lor, încer­căm să iden­ti­fi­căm vul­ne­ra­bi­li­tă­ți­le ime­di­a­te, fie că vor­bim des­pre hra­nă, pături, îmbră­că­min­te, medi­ca­men­te, izo­pre­ne. Nu avem pre­ten­ția că schim­băm niș­te vieți, din păca­te, pen­tru că nu putem. Oame­nii ăștia nu au ajuns în stra­dă de ieri. E un pro­ces, dacă soci­e­ta­tea nu a fost pre­gă­ti­tă să inter­vi­nă, în pri­ma sea­ră, în a doua sea­ră, nici acum, după ani de zile, nu mai mer­ge așa ușor”, expli­că Mari­an.

Sco­pul acti­vi­tă­ții de teren e să intrăm în con­tact cu cât mai mulți oameni, să punem baze­le unei rela­ții.”

Ce înseam­nă o rela­ție? “Înseam­nă că îi cunosc, le văd pro­ble­me­le, sta­bi­lesc cu ei o rela­ție de încre­de­re, sta­bi­lesc o peri­o­di­ci­ta­te a inte­rac­țiu­ni­lor, le urmă­resc nevo­i­le.”

Pasul urmă­tor? Acce­sul la  ser­vi­cii medi­ca­le. În Spi­ta­lul Vic­tor Babeș, Caru­sel a dezvol­tat Cen­trul Gore, de sus­ți­ne­re pen­tru pacien­ții care au nevo­ie de tra­ta­ment. Din cazuri care nu sunt eli­gi­bi­le pen­tru asis­ten­ță medi­ca­lă, se trans­for­mă, cu aju­to­rul oame­ni­lor buni de la Caru­sel, în cazuri eli­gi­bi­le pen­tru asis­ten­ță medi­ca­lă, la cele mai bune stan­dar­de posi­bi­le în Româ­nia.

Ce înseam­nă acest lucru? Cei de la Caru­sel văd în stra­dă, să zicem, o per­soa­nă cu pro­ble­me de sănă­ta­te. Îi reco­man­dă să mear­gă la spi­tal. Dacă omul nu are acte, îl aju­tă cu acte­le. Dacă omul nu are asi­gu­ra­re medi­ca­lă, o plă­tesc ei. Dacă are drep­tul la o pen­sie sau indem­ni­za­ție, îl aju­tă cu dosa­rul. Ast­fel, ajun­ge la spi­tal.

Aici au gri­jă să nu îi lip­seas­că nimic. Se ocu­pă de spi­ta­li­za­re, de par­tea de comu­ni­ca­re cu medi­cii, de vizi­te, le duc oame­ni­lor ce au nevo­ie, de la mân­ca­re la șose­te sau pas­tă de dinți, fac con­si­li­e­re, gru­puri de suport, acti­vi­tăți de coe­ziu­ne. 

Că tot vor­beam de pre­ju­de­ca­ta oame­ni­lor “de ce nu se spa­lă” și de răs­pun­sul sim­plu “pen­tru că nu au unde”, Caru­sel a înfi­in­țat dușul mobil. E vor­ba de o auto­u­ti­li­ta­ră cu dușuri și mași­nă de spă­lat, cu care cei de la Caru­sel ies în Bucu­rești, pen­tru ca oame­nii fără adă­post să se poa­tă spă­la. 

Dușul mobil are în cen­tru ide­ea de dem­ni­ta­te, gri­ja față de corp și hai­ne, răs­pun­dem nevo­ii sim­ple ca oame­nii să își facă baie, să spe­le hai­ne­le, să îi tun­dem”, expli­că Mari­an Ursan. 

Iar­na, exis­tă Adă­pos­tul de noap­te Ode­sa, care răs­pun­de nevo­ii de spa­țiu sigur. “Iar­na e grea în Bucu­rești. Sco­pul e să ne asi­gu­răm că oame­nii trec de sezo­nul rece într-un mod cât mai sigur”, spu­ne Mari­an. Oame­nii vin sea­ra, pri­mesc o masă cal­dă, pija­ma­le, își spa­lă hai­ne­le, dorm într-un loc curat și sigur, se tre­zesc dimi­nea­ța, mănân­că micul dejun și plea­că. Aici, bene­fi­ci­a­ză de asis­ten­ță, sunt îndru­mați spre medic, dacă este nevo­ie, se orga­ni­zea­ză gru­puri de suport și dife­ri­te alte acti­vi­tăți de coe­ziu­ne. 

Caru­sel s‑a gân­dit și la copi­ii per­soa­ne­lor afla­te în sta­re de vul­ne­ra­bi­li­ta­te extre­mă. La cen­trul de la Obor, lucrea­ză cu cei mici, e o inves­ti­ție în edu­ca­ție. “Vizăm să îi scoa­tem din medi­i­le difi­ci­le și să îi pozi­țio­năm într-un spa­țiu sigur, creăm pre­mi­ze­le ca ei să încea­pă să învețe, să dese­ne­ze, să pic­te­ze, să facă tra­fo­raj. Sunt meto­de prin care ei își pot ges­tio­na emo­ți­i­le, își dezvol­tă abi­li­tăți, înva­ță. Li se stâr­neș­te curi­o­zi­ta­tea”, spu­ne Mari­an. 

Sunt și mul­te alte lucruri pe care le fac. Cam­pa­nii de con­ști­en­ti­za­re, tea­tru soci­al, trai­nin­guri pen­tru dife­ri­te gru­puri, de la poli­ție, asis­tenți soci­ali, pro­tec­ție a copi­lu­lui. Fac și cer­ce­ta­re, docu­men­tea­ză situ­a­ții, tren­duri, com­por­ta­men­te. 

Abor­da­re

Abor­da­rea lor e una ști­in­ți­fi­că – toa­te ser­vi­ci­i­le se bazea­ză pe stu­dii ști­in­ți­fi­ce și urmea­ză îndea­proa­pe ghi­du­ri­le inter­națio­na­le, majo­ri­ta­tea venind de la Orga­ni­za­ția Mondi­a­lă a Sănă­tă­ții.

Ghi­du­ri­le spun că tre­bu­ie să te pre­gă­tești îna­in­te, că e impor­tant să cunoști rea­li­tă­ți­le din teren și să vezi care ți‑e lun­gul nasu­lui. Să nu faci inter­ven­ții după cum crezi tu că ar fi bine și după cum te-ai aștep­ta tu să fie bine pen­tru că, une­ori, oame­nii văd alt­fel lucru­ri­le. Dacă tot ești dis­pus să faci ceva, tre­bu­ie să ții cont de ce spun oame­nii res­pec­tivi. Oame­nii spun că une­ori nu sunt pre­gă­tiți pen­tru o schim­ba­re și tu tre­bu­ie să res­pecți asta. Să înțe­legi rea­li­tă­ți­le din teren, să nu vii tu cu per­spec­ti­va ta, cu ceea ce con­si­deri tu că e bine. Bine­le pe care ți‑l ima­gi­nezi tu s‑ar putea să fie alt­ce­va pen­tru omul res­pec­tiv. Dacă nu faci așa, o să te frus­trezi foar­te mult, o să zici că oame­nii res­pec­tivi sunt răi și că așa vor ei și că așa le pla­ce și tu vei ajun­ge un ina­mic pen­tru ei. O să spui că nu meri­tă nimic”, expli­că Mari­an psi­ho­lo­gia din spa­te­le abor­dă­rii Caru­sel, una a empa­ti­ei, și nu una a unui bine închi­pu­it, făcut cu for­ța. 

Donea­ză pen­tru Caru­sel

Ca să‑i poa­tă aju­ta pe oame­nii fără adă­post, Caru­sel are nevo­ie de aju­to­rul nos­tru, al tutu­ror. Cea­i­ul cald pe care îl dau oame­ni­lor în nop­ți­le fri­gu­roa­se, san­dwi­chu­ri­le, hai­ne­le, pătu­ri­le, supor­tul pe care îl ofe­ră în spi­tal, dușul mobil, toa­te cos­tă. Iar Caru­sel are cu ade­vă­rat exper­ti­za să folo­seas­că dona­ți­i­le în cele mai bune moduri, pen­tru a‑i aju­ta pe cei mai nevo­iași. 

Împre­u­nă, putem fi soli­dari pen­tru a‑i aju­ta pe cei mai vul­ne­ra­bili din­tre noi. Donea­ză!

Întin­de o mână de aju­tor oame­ni­lor fără adă­post aco­lo unde îi vezi. Ofe­ră-le ceva de mân­ca­re. Niș­te bani. O hai­nă mai groa­să. O pătu­ră. O pas­ti­lă pen­tru dure­re. Mai mult decât atât, stai de vor­bă cu ei. Află-le poves­tea. Zâm­beș­te-le. Fă‑i să nu se mai sim­tă mar­gi­na­li­zați. E sănă­tos pen­tru ei, pen­tru tine și pen­tru soci­e­ta­tea în care tră­im împre­u­nă. 

Donea­ză!

În decem­brie și ianu­a­rie, sun­tem ală­tu­ri de Aso­ci­a­ția Caru­sel, printr‑o dona­ție de pro­du­se HARTMANN nece­sa­re îngri­ji­rii lor. Tu cum ajuți?

Citiți arti­co­lul inte­gral AICI.


Man­ga­lia News, 12.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply