OPINII: Cum îngreunează părinții adaptarea copilului la grădiniță

0
541

OPINII: Cum îngre­u­nea­ză părin­ții adap­ta­rea copi­lu­lui la grădiniță

Am văzut de‑a lun­gul tim­pu­lui multi copii și multi părinți. De exem­plu, copii care urlă de dis­pe­ra­re să nu fie lăsați la gră­di­ni­ță. Și părinți care reac­țio­nea­ză la acest “urlet” în diver­se moduri. Vom enu­me­ra cele mai comu­ne gre­șeli pe care le fac părinții:

1. Cel mai rău lucru este să ia copi­lul și să îl ducă aca­să, după ce l‑a adus la gră­di­ni­ță. Alt­fel spus, să nu‑l mai lase. Acest lucru, chiar dacă îi liniș­teș­te pe moment atât pe copil cât și pe părin­te, pe ter­men lung este foar­te dău­nă­tor, deo­a­re­ce întâr­zie adap­ta­rea copi­lu­lui la grădiniță. 

2. Părin­te­le stă în fața sălii de gru­pă, explicându‑i o întrea­gă filo­so­fie des­pre cum e cu sta­tul la gră­di­ni­ță și mer­sul la ser­vi­ciu, încer­când în felul aces­ta să liniș­teas­că copi­lul. (În ace­le momen­te ori­cum copi­lul nu aude ce îi spu­neți, dar e pen­tru copil, e ok să tot vor­bi­ti, atâ­ta timp cât încă nu ați ple­cat 🙂 ). Cu cât ple­cați mai repe­de, cu atât va fi mai bine. 90% din­tre copii se liniș­tesc în maxim 10 minu­te după ce părin­te­le plea­că. Dar părin­ții nu cred asta, ori­cum. Even­tu­al poa­te dacă sună edu­ca­toa­rea și aude că e liniș­te. Dar nici atunci, uneori. 🙂

3. Părin­te­le înce­pe să tipe la copil că ce‑s cu iste­ri­ca­le­le astea și ar face bine să ter­mi­ne, că îl face de ruși­ne. Aces­te reac­ții în pri­me­le săp­tămâni de gră­di­ni­ță sunt nor­ma­le. Vali­dati emo­ți­i­le copi­lu­lui: Știu că ești trist, te înțe­leg dar va tre­bui să plec și când te tre­zești vin după tine. O îmbră­ți­șa­re strân­să, un pupic și bye bye. 

4. Înce­pe să îi spu­nă că mami stă în cur­te și că el să mear­gă în sală. Nu e ok să spu­neți asta, dacă știți că nu e ade­vă­rat. Copi­lul tre­bu­ie să știe ade­vă­rul, ori­cât e de dure­ros. Pen­tru că, în caz con­trar, mer­ge în cur­te după mami. Chiar dacă pe moment se liniș­teș­te, pe ter­men lung nu e bine. 

5. Îi spu­ne copi­lu­lui că mami mer­ge să îi adu­că cio­co­la­tă / alte dul­ciuri / tele­fo­nul. Și copi­lul, săra­cul, stă toa­tă ziua, aștep­tând să vină mami cu cio­co­la­ta. Și la fie­ca­re 20 de secun­de își întrea­bă edu­ca­toa­rea: Când vine mami cu cio­co­la­ta? Off! Și când vine după el, uită. 

6. Copi­lul intră vesel în gru­pă, îi face ”pa” lui mami, mami îl pri­veș­te cum se înde­păr­tea­ză și îl stri­gă: “Mami­i­ii, nu vii să îi mai dai un pusi la mami, că o să‑i fie tare dor de tine lui mami?” Și uite ăsta e momen­tul în care se stri­că tot și copi­lul înce­pe să plân­gă, pen­tru că abia acum con­ști­en­ti­zea­ză ce se întâmplă.

Exem­ple­le pot continua…

Con­clu­zi­i­le sunt:
- vali­dati emo­ți­i­le copi­lu­lui — ești trist, e bine să plângi; 
- scur­tati cât de mult posi­bil des­păr­ți­rea de dimi­nea­ță, ori­cât ar fi de dureros;
- îmbră­ți­șati-vă strâns copi­lul și lăsați‑l să-și ia zbo­rul în grupă; 
- spu­neti copi­lu­lui ade­vă­rul, chiar dacă e dureros.

Vă dorim o adap­ta­re cât mai ușoară!

Edu­ca­toa­re­le de la Gră­di­ni­ța PP nr. 7, Mangalia.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply