Mamă, ai făcut destui bani cât să-mi cumperi o altă copilărie? Una în care să am și părinți?

3
853
Booking.com

Mamă, ai făcut des­tui bani cât să-mi cum­peri o altă copi­lă­rie? Una în care să am și părinți?

Când aveam 4 ani, tu și tata ați hotă­rât că e mai bine să ple­cați din țară, pen­tru a câști­ga mai mulți bani pen­tru mine. Pe mine nu m-a între­bat nimeni ce mi-aș dori mai mult. Bani, sau pe mama și tata lân­gă mine. Știu că eram prea mic, dar totuși cred că deși aveam câți­va ani­șori, ști­am ce valo­rea­ză mai mult pe lumea asta…

In pri­ma zi de școa­lă, când aveam 6 ani, pe mine m-a înso­țit buni­ca și tu, mi-ai fost ală­tu­ri, 2 minu­te la tele­fon. Două săp­tămâni s-a rugat doam­na de mine, să nu mai plâng și să accept să mă joc cu cole­gii mei. Venea in pau­ză, mă mân­gâia pe cap, mă lua de mânu­ță și încer­ca să mă miș­te din ban­că. Atunci înce­peam să plâng. Într-un final mi-am făcut curaj și i-am spus de ce nu ies:

– Mi-a spus mami să fiu cumin­te la școa­lă și să nu vă supăr, că alt­fel nu se mai întoar­ce!

Mi-a zâm­bit și apoi m-a luat in bra­te spu­nân­du-mi că ai glu­mit. I-am spus că eu nu știu când glu­mești, pen­tru că nu te cunosc prea bine. Nu a mai zâm­bit! Ba chiar i-au dat lacri­mi­le și atunci m-am spe­ri­at tare că am supă­rat-o și că pen­tru asta tu nu o să te mai întorci la mine!

Mi-a fost fri­că mult timp, mamă, indi­fe­rent cat de buni au fost oame­nii cu mine!

Când cei­lalți copii se cer­tau intre ei, dis­cu­ți­i­le se ter­mi­nau cu:” Te spun lui tata”. M-am între­bat mereu eu ce as putea spu­ne?

Nu a fost cazul, căci copi­i­lor le-a fost milă de mine și m-au pro­te­jat. Mario, cole­gul meu mi-a spus că dacă vreau, o roa­gă pe mama lui să fie și mama mea, ca să nu mai plâng.

Prin cla­sa a IV-a, deja mă obiș­nu­i­sem cu gân­dul că eu am niș­te părin­ti vir­tu­ali. Da, ști­am ce-i aia vir­tu­al pen­tru că din banii voș­tri făcuți depar­te de mine, aveam și com­pu­ter și table­ta și tele­fon și mai ști­am și să le folo­sesc pe toa­te, ca să vor­besc cu voi… Tre­bu­ia să facem feli­ci­ta­rea pen­tru mama, de 8 Mar­tie și doam­na mi-a spus că am pus flo­ri­le urât și că ar tre­bui să fac alta. M-am tre­zit răs­pun­zân­du-i sec că nu con­tea­ză, că ori­cum o vezi doar in poză și nu te prinzi.

Tor­tu­ri­le de ziua mea erau poze, flo­ri­le de ziua ta erau poze… Tu erai o poză, mamă!

Aveam 9 ani, când v-am revă­zut. Ați venit după ce v-ați luat cetă­țe­nia. Imi amin­tesc că mă între­bai de ce nu te iau în bra­te și tăceam. Ai spus că sunt cam timid și că ți-a fost dor de mine și te aștep­tai la o pri­mi­re mai căl­du­roa­să. Nu ști­ai nici tu și nu rea­li­za­sem nici eu încă… Nu eram timid, ci pur și sim­plu nu eram obiș­nu­it să îmbră­ți­șez stră­ini.

Au fost nopți în care am visat urât și tot ce îmi doream era să te iau în bra­țe, ca să nu îmi mai fie fri­că. Erau zile în care luam note mari și ști­am că merit să fiu luat in bra­te. Au fost atâ­tea momen­te în care aș fi dat ori­ce să te pot îmbră­ți­șa, dar cu tim­pul m-am obiș­nu­it cu ide­ea că îmbră­ți­șări­le nu sunt pen­tru mine…

Am cres­cut între timp și la 18 ani mi-ați luat mași­nă și apar­ta­ment spu­nân­du-mi, mân­dri, că pen­tru asta v-ați sacri­fi­cat.

Desi am vâr­sta la care cei mai multi băieți au câte o iubi­tă, să știi că eu sunt sin­gur. Sunt un „săl­ba­tic” care nu știe cum se îmbră­ți­șea­ză o feme­ie… Stau sin­gur și fug de iubi­re, de tea­mă să nu mă obiș­nu­iesc cu ea, ca în copi­lă­rie și apoi să mi-o fure vreo sumă de bani…

Am 19 ani acum și m-am gân­dit să îți spun că m-am mutat cu chi­rie, din banii mei și merg cu metro­ul. Nu vreau să folo­sesc obiec­te­le care mi-au furat drep­tul la o fami­lie. La 19 ani, ca și la 4 ani, con­si­der că banii nu vor umple nici­o­da­tă golul din sufle­tul meu. Mamă, nu exis­tă vreo sumă care să te poa­tă înlo­cui…, din păca­te! (sursa: secretulcunoasterii.ro).


piese-auto-mangalia.ro

3 COMENTARII

  1. Cine a ple­cat, rar se va intam­pla sa revi­na in tara. Obis­nu­in­ta e a doua natu­ra si, cum totul se uita, in timp, sin­tag­ma ca am facut totul pen­tru tine, devi­ne sim­bo­lul rela­ti­i­lor fili­a­le. Copi­ii se bucu­ra, in majo­ri­ta­tea lor de banii si obiec­te­le scum­pe, parin­tii cred ca au facut totul.…Doar ca, in sufle­te nu le cotro­ba­ie nimeni, decat doar con­sti­in­ta unui moment in care copi­lul intra in declin — ace­la ca nu e obis­nu­it cu dra­gos­tea. Dra­gos­tea ori invin­ge, ori uci­de. Si de aici pana la depre­sie si cade­rea in gol nu e decat un pas. Sa-i zicem instrai­na­re. Soli­tu­di­ne. Si da, dure­re. Dure­re nes­ti­u­ta si nescri­sa decat poa­te in ploa­ie sau pe vreo pia­tra nepu­sa la zidul sacri­fi­ci­u­lui. Si el ramas neter­mi­nat.

  2. Cata tris­te­te, cata ama­ra­ciu­ne in sufle­tul copi­i­lor para­si­ti de parin­tii ple­cati in strai­na­ta­te cu anii, pen­tru bani …

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele