MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale. Episodul 10: MARINA MILITARĂ ROMÂNĂ

4
2522

Mangalia20-montaj-foto

MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale

- epi­so­dul 10 -

Anul aces­ta se împli­nesc 20 DE ANI de când ora­șul Man­ga­lia a fost decla­rat muni­ci­piu (1995 — 2015).

Cu acest pri­lej, redac­ția zia­ru­lui onli­ne www.MangaliaNews.ro a lan­sat Topul per­so­na­li­tă­ți­lor loca­leMANGALIA TOP 20”. Au tre­cut, așa­dar, 20 de ani de când Man­ga­lia este muni­ci­piu; noi am ales pen­tru a punc­ta acest eve­ni­ment 20 de dome­nii în care s‑au afir­mat con­ci­ta­di­nii noș­tri, de‑a lun­gul vre­mii, încer­când, tot­o­da­tă să “upda­tămMono­gra­fia “Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, scri­să în 2007 de Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan.

Arti­co­lul ante­ri­or  (9) a cuprins CULTURA LA MANGALIA.

Con­ti­nu­ăm astăzi cu Epi­so­dul 10: 

MARINA MILITARĂ ROMÂNĂ.


 COMANDANȚII MARINEI MILITARE ROMÂNE:

Colonel Nicolae STERIADE

Colo­nel Nico­lae STERIADE22.10.1860 — 27.12.1863.


Anton_Barbieri

Mai­or Anton BARBIERI30.04.1867 — 01.01.1874.


Eustaţiu_Sebastian

Con­tra­a­mi­ral Eus­ta­ţiu SEBASTIAN, 01.04.1909 — 09.01.1917.


Vasile_Scodrea

Vicea­mi­ral Vasi­le SCODREA07.11.1925 — 13.01.1934.


Ioan_Georgescu

Vicea­mi­ral Ioan GEORGESCU, 16.06.1942 — 27.03.1945.


Florea_Diaconu

Vicea­mi­ral Flo­rea DIACONU20.09.1952 — 13.04.1954; 30.03.1959 — 19.04.1961.


Sebastian_Ulmeanu

Vicea­mi­ral Sebas­ti­an ULMEANU13.12.1973 — 21.03.1979.


Traian_Atanasiu

Vicea­mi­ral dr. Tra­ian ATANASIU01.05.1997 — 01.01.2002.

Vicea­mi­ra­lul Tra­ian ATANASIU, năs­cut la 20 sep­tem­brie 1947, în Man­ga­lia. Doc­tor în ști­in­țe mili­ta­re, a lucrat la Man­ga­lia, de la coman­dant de uni­ta­te, până la func­ția de șef al mare­lui Stat Major al Mari­nei Mili­ta­re (1997–2002) și la gra­dul de vicea­mi­ral. Autor al mai mul­tor lucrări de spe­cia­li­ta­te, a deți­nut coman­da For­țe­lor Nava­le ale Româ­ni­ei timp de cinci ani, par­ti­ci­pând la toa­te mani­fes­tă­ri­le mili­ta­re inter­națio­na­le din țară și din țări­le mem­bre NATO. Cosem­na­tar al actu­lui con­sti­tu­i­rii gru­pă­rii Blackseafor.


 Viceamiral dr Aurel POPA

Vicea­mi­ral dr. Aurel POPA01.07.2010 — 20.12.2013.


contraamiral-alexandru-mirsu

Con­tra­a­mi­ral Ale­xan­dru Mîr­șu, 20 decem­brie 2013 — prezent.


Lis­ta coman­dan­ți­lor Mari­nei Mili­ta­re Româ­ne. (sur­sa: ro.wikipedia.org)

Grad nume Peri­oa­dă
Colo­nel Nico­lae Steriade 22 octom­brie 1860 — 27 decem­brie 1863
Colo­nel Con­stan­tin Petrescu 27 decem­brie 1863 — 11 febru­a­rie 1866
Mai­or Scar­lat Murguleț 11 febru­a­rie 1866 — 17 mar­tie 1867
Mai­or Ema­no­il Boteanu 17 mar­tie — 30 apri­lie 1867
Mai­or Anton Bar­bieri 30 apri­lie 1867 — 1 ianu­a­rie 1874
Gene­ral Nico­lae Dimitrescu-Maican 1 ianu­a­rie — 10 decem­brie 1874
Con­tra­a­mi­ral Ioan Mur­ges­cu 10 decem­brie 1874 — 1 apri­lie 1877
Gene­ral Nico­lae Dimitrescu-Maican 1 apri­lie — 1 decem­brie 1877
Con­tra­a­mi­ral Ioan Mur­ges­cu 1 decem­brie 1877 — 8 apri­lie 1879
Gene­ral Nico­lae Dimitrescu-Maican 8 apri­lie 1879 — 10 mai 1888
Con­tra­a­mi­ral Ioan Mur­ges­cu 10 mai 1888 — 1 apri­lie 1901
Con­tra­a­mi­ral Ema­no­il Koslinski 1 apri­lie 1901 — 1 apri­lie 1909
Con­tra­a­mi­ral Eus­ta­țiu Sebastian 1 apri­lie 1909 — 9 ianu­a­rie 1917
Coman­dor Nico­lae Negru 9 ianu­a­rie 1917 — 1 iunie 1918
Vicea­mi­ral Con­stan­tin Bălescu 1 iunie 1918 — 3 noiem­brie 1920
Con­tra­a­mi­ral Con­stan­tin Niculescu-Rizea 3 noiem­brie 1920 — 30 octom­brie 1925
Vicea­mi­ral Vasi­le Scodrea 7 noiem­brie 1925 — 13 ianu­a­rie 1934
Vicea­mi­ral Ioan Bălă­ne­scu 13 ianu­a­rie 1934 — 2 noiem­brie 1937
Ami­ral Petre Băr­bu­nea­nu 2 noiem­brie 1937 — 6 sep­tem­brie 1940
Vicea­mi­ral inginer Euge­niu Roșca 21 sep­tem­brie 1940 — 16 iunie 1942
Vicea­mi­ral inginer Ioan Geor­ges­cu 16 iunie 1942 — 27 mar­tie 1945
Ami­ral Petre Băr­bu­nea­nu 27 mar­tie 1945 — 10 decem­brie 1946
Coman­dor Euge­niu Săvulescu 10 decem­brie 1946 — 1 noiem­brie 1948
Coman­dor Ioan Cris­tes­cu 15 decem­brie 1948 — 25 august 1949
Vicea­mi­ral Emil Gre­ces­cu 25 august 1949 — 20 sep­tem­brie 1952
Con­tra­a­mi­ral Flo­rea Diaconu 20 sep­tem­brie 1952 — 13 apri­lie 1954
Con­tra­a­mi­ral Miha­il Nicolae 13 apri­lie 1954 — 18 mar­tie 1959
Con­tra­a­mi­ral Flo­rea Diaconu 30 mar­tie 1959 — 19 apri­lie 1961
Vicea­mi­ral Ghe­or­ghe Sandu 19 apri­lie 1961 — 29 noiem­brie 1963
Vicea­mi­ral inginer Gri­go­re Marteș 29 noiem­brie 1963 — 4 iulie 1973
Vicea­mi­ral Sebas­ti­an Ulmeanu 13 decem­brie 1973 — 21 mar­tie 1979
Vicea­mi­ral Ioan Mușat 21 mar­tie 1979 — 30 decem­brie 1989
Ami­ral Mihai Aron 30 decem­brie 1989 — 12 apri­lie 1990
Vicea­mi­ral comandor Ghe­or­ghe Anghelescu 26 apri­lie 1990 — 1 mai 1997
Vicea­mi­ral doctor Tra­ian Atanasiu 1 mai 1997 — 1 ianu­a­rie 2002
Ami­ral Cor­ne­liu Rudencu 1 ianu­a­rie 2002 — 31 mar­tie 2004
Ami­ral doctor Ghe­or­ghe Marin 1 apri­lie 2004 — 13 sep­tem­brie 2006
Con­tra­a­mi­ral Dorin Dăni­lă 3 noiem­brie 2006 — 1 iulie 2010
Vicea­mi­ral Aurel Popa 1 iulie 2010 — 20 decem­brie 2013[1]
Con­tra­a­mi­ral Ale­xan­dru Mîrșu 20 decem­brie 2013 — prezent

SCURTĂ ISTORIE A PREZENŢEI MARINEI  LA MANGALIA

Notă: Pasa­je­le pre­zen­ta­te cât şi o par­te din foto­gra­fi­i­le pre­zen­ta­te mai jos sunt extra­se din lucra­rea „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, avându‑i ca autori pe Aure­lia Lăpu­şan şi Şte­fan Lăpuşan.

Man­ga­lia — pri­ma şi cea mai mare gar­ni­zoa­na mili­ta­ră din Dobrogea

Dupa al doi­lea răz­boi mondi­al, por­tul Man­ga­lia a fost mult timp des­chis doar pen­tru ambar­ca­ţiu­ni­le pes­ca­reşti şi, din 1948, pen­tru cele 17 dra­goa­re sovi­e­ti­ce. Abia din 1949 încep lucră­ri­le de ame­na­ja­re a vii­to­ru­lui port mili­tar în lacul Man­ga­lia, lucrari ce se con­ti­nuă până în anul 1953. Se sapa şi se  dra­ghea­ză avan­por­tul mic, iar în 1952 se taie cana­lul ce face legă­tu­ra din­tre lacul Man­ga­lia şi mare.

Sub sem­na­tu­ra lui Iosif Chi­şi­ne­vschi, vice­preşe­din­te­le Con­si­li­u­lui de Mini­ş­tri, este emi­să Hota­rârea nr. 3854, din 13 noiem­brie 1953, prin care se inter­zi­cea cir­cu­la­ţia pe porţiu­nea şose­lei naţio­na­le care ducea spre comu­na 2 Mai. Pe dis­tanţa din­tre aceas­ta loca­li­ta­te şi Vama Veche, cir­cu­la­ţia se putea face doar pe dru­mul para­lel cu şosea­ua naţională.

Zona inter­zi­să era des­ti­na­tă ope­ra­ţiu­ni­lor militare.

Per­soa­ne­lor care nu aveau domi­ci­li­ul în loca­li­ta­tea Man­ga­lia le este inter­zis a intra în oraş fără apro­ba­rea Coman­damen­tu­lui Mili­tar al Gar­ni­zoa­nei. Ora­şul capă­tă un carac­ter închis, cu un regim admi­nis­tra­tiv sever, de tip mili­tar. Turis­mul esti­val se va relua abia în anii, 60, oda­tă cu sis­te­ma­ti­za­rea oraşului.

Minis­te­rul Comu­ni­ca­ţi­i­lor deci­se­se că, la Man­ga­lia, Căpi­ta­nia să se trans­for­me în Ofi­ci­ul de port. În ace­la­şi timp, spa­ţi­ul deţi­nut tre­bu­ia împă­rţit cu Pos­tul de mili­ţie PCA Mangalia.

În 1951 Ofi­ci­ul por­tu­lui Man­ga­lia era repre­zen­tat de Con­stan­tin Chi­cio­ro­a­ga, sin­gu­rul fun­cţio­nar al insti­tu­ţi­ei. Aces­ta infor­ma Dire­cţia Regio­na­la Nava­lă Civi­lă Con­stanţa: “Situ­a­ţia actu­a­lă a por­tu­lui Man­ga­lia, la care se lucrea­ză cu însu­fleţi­re pen­tru a fi dat ser­vi­ci­u­lui de ade­vă­rat port în pre­zent are o acti­vi­ta­te des­tul de redu­să. În port se lucrea­za la cele doua diguri-ziua şi noap­tea, în cana­lul ce va lega lacul Man­ga­lia cu marea lucrea­ză dra­ga elec­tri­că NZ nr.12 şi încă o dra­ga elec­tri­că afla­tă în curs de montare”.

În acest an acos­ta­se­ră în por­tul Man­ga­lia 55 ambar­ca­ţiuni pes­că­reşti, cu 7 mai mult decât în anul pre­ce­dent. Doar şase ambar­cari şi debar­cari de mari­nari, iată un bilanţ modest al acti­vi­tă­ţii anu­a­le a Ofi­ci­u­lui Mangalia.

Fun­cţio­na în zonă un deta­şa­ment de lucru numit “Lacu”, având sar­cini pre­ci­se de supra­ve­ghe­re şi control.

O dată cu cele­lal­te lucrari de ame­na­ja­re a por­tu­lui s‑a con­stru­it şi podul mobil pes­te lacul Man­ga­lia. Pe malul lacu­lui Man­ga­lia exis­ta încă din 1920 o bază de tra­ta­ment cu bpi sul­fu­roa­se şi un pon­ton de acos­ta­re pen­tru nave. “O par­te din spa­ţi­i­le bazei de tra­ta­ment a deve­nit reşe­din­ta Divi­zio­nu­lui 319 Vede­te Tor­pi­loa­re. În com­po­nenţa lui se aflau 6 vede­te tor­pi­loa­re cu redan.

Coman­dan­tul divi­zio­nu­lui era cpt. rg. III Ale­xan­dru Meli­ces­cu, iar şeful de stat major, loco­te­nen­tul major Petre Anghel.

În anul 1954 a înce­put con­stru­cţia calei pen­tru vede­te­le tor­pi­loa­re şi a che­u­lui cu trei moluri. Divi­zio­nul 319, coman­dat de cpt. rg. III Tel­ges­cu, a mai pri­mit un escor­tor şi două sub­ma­ri­ne: “Rechi­nul”, coman­dat de cpt. rg. Toa­der, şi “Del­fi­nul”, coman­dat de cpt. rg. Radu Nico­lae. Cla­di­ri­le în care a fun­cţio­nat Coman­damen­tul Mari­nei Mili­ta­re din Man­ga­lia au fast con­stru­i­te între anii 1952–1955.

La 24 decem­brie 1955 s‑a înfi­inţat Divi­zio­nul 1061 Vână­toa­re de sub­ma­ri­ne, trans­for­mat ulte­ri­or în Divi­zio­nul 50 VSM. Pri­mul coman­dant al aces­tui divi­zion, ce avea în com­po­nenţă vână­toa­re­le de sub­ma­ri­ne 1, 2 şi 3, a fost căpi­ta­nul de ran­gul III Dumi­tru Gabrian.

În anul 1957, coman­da Divi­zio­nu­lui 319 Vede­te Tor­pi­loa­re şi Sub­ma­ri­ne a fost muta­tă în actu­a­lul local al Şco­lii de Apli­ca­ţie a Forţe­lor Nava­le, la coman­da aflân­du-se cpt. rg. Ilie Şte­fan şi şef de stat major, cpt. rg. Radu Nicolae.

Prin Ordi­nul Mare­lui Stat Major nr. CL 0014 din 26 ianu­a­rie 1959, Divi­zio­nul 596 Dra­gaj, care era dislo­cat în Con­stanţa, se trans­for­mă în Divizionul146 Dra­goa­re de Bază şi se redi­slo­că în por­tul mili­tar Mangalia.

În 1959 ia fiinţă Baza 42 Mari­ti­ma Man­ga­lia, coman­da­tă de cpt. rg. I Ghe­or­ghe Popa, şeful de stat major cpt. rg. III Sebas­ti­an Ulmea­nu şi secre­ta­rul Con­si­li­u­lui poli­tic, căpi­tan de ran­gul III Dumi­tru Dumitru.

În anul 1960, Baza 42 Mari­ti­mă se trans­for­mă în Por­tul Mili­tar 12 Man­ga­lia, la coman­da aflân­du-se căpi­ta­nul de ran­gul I Miron. Aceas­tă uni­ta­te avea misiu­nea de apro­vi­zio­na­re teh­ni­co-mate­ria­lă a urmă­toa­re­lor uni­tă­ţi de mari­nă din Por­tul Mili­tar Man­ga­lia: Divizionul146 Dra­goa­re de Bază, Divi­zio­nul 19 Dra­goa­re de Radă, Divi­zio­nul 50 Vână­toa­re de sub­ma­ri­ne, Divi­zio­nul 93 Vede­te Tor­pi­loa­re şi sub­ma­ri­ne, Regi­men­tul 110 Trans­mi­siuni şi Radi­o­teh­nic, Com­pa­nia 242 Trans­mi­siuni, Popo­ta Bazei Mari­ti­me, Depo­zi­tul CL şi Deta­şa­men­tul 147 Salvare-Avarii.

În con­for­mi­ta­te cu direc­ti­va Minis­te­ru­lui Forţe­lor Arma­te ale Repu­bli­cii Popu­la­re Roma­ne, la 1 ianuarie1962, Coman­damen­tul Mari­nei Mili­ta­re şi for­ma­ţiu­ni­le ane­xe au fost dislo­ca­te în Gar­ni­zoa­na Man­ga­lia, care a deve­nit ast­fel cea mai mare gar­ni­zoa­nă mili­ta­ră din Dobro­gea. La coman­da Mari­nei Mili­ta­re se aflau: con­tra­a­mi­ral Ghe­or­ghe San­du, şeful de stat major, con­tra­a­mi­ral Vic­tor Bogdan, locţi­i­to­rul teh­nic, con­tra­a­mi­ral Gri­go­re Mar­teş şi locţi­i­to­rul poli­tic, cpt. rg. I Vasi­le Pricop.

În Man­ga­lia fun­cţio­nau în aceas­tă peri­oa­dă: Divi­zio­nul 146 Dra­goa­re de Bază, coman­dant cpt. rg. III Marin Mun­giu, Divi­zio­nul 50 Vână­toa­re de sub­ma­ri­ne, cpt. rg. II Gabri­an D., Divizionul19 Dra­goa­re de Radă, cpt. rg. III A. Hâr­jan, Divi­zio­nu l93 Vede­te Tor­pi­loa­re, cpt. rg. III Nico­lae Pitea, Detaşamentul147 Sal­va­re ava­rii, cpt. rg. III Păsa­rin, Bata­li­o­nul 110  Trans­mi­siuni, cpt. rg. II Mar­cu Nico­lae, Bata­li­o­nul 105 Radi­o­teh­nic, cpt. rg. III Pipoş Nico­lae, Cor­pul 12 Şcoa­la echi­pa­je, lt. col. Dră­ghia Petre, Com­pa­nia 207 Geniu Mari­nă, lt. major Andri­eş Ion, Com­pa­nia 292 Pro­te­cţie anti­chi­mi­că, cpt.Oprişan Nico­lae, Bata­li­o­nul 310 Întreţi­ne­re por­tu­a­ră, cpt. rg. II Nico­lae Con­stan­tin, Baza 349 Auto­trans­port, lt. col. Rusu Vasi­le, Depo­zi­tul 305 Car­bu­ranţi-lubri­fi­anţi, Com­pa­nia 246 Pază, cpt. Şiu­luc Constantin.

Tre­bu­ie pre­ci­zat că înce­pand cu 1 noiem­brie 1950, denu­mi­rea gra­de­lor în Mari­na Mili­ta­ră se modi­fi­că, ast­fel: din coman­dor în căpi­tan de ran­gul I, din căpi­tan coman­dor în căpi­tan ran­gul II, din loco­te­nent coman­dor în căpi­tan ran­gul III, din căpi­tan în căpi­tan locotenent.

La vechi­le denu­mi­ri se va reve­ni abia înce­pând cu 1995. Din 1960 până în 1963, cadre­le mili­ta­re nu aveau drept la ţinu­tă civi­lă şi nu deţi­neau bule­ti­ne de identitate”.

Vicea­mi­ra­lul ® Petru Anghel reme­mo­rea­ză, la rân­dul său, înce­pu­tu­ri­le mari­nei mili­ta­re la Man­ga­lia: „Am debar­cat de pe nava şcoa­lă “Mir­cea” în pri­ma­va­ra anu­lui 1949, pen­tru o scur­tă vizi­tă de docu­men­ta­re, pri­lej pen­tru a con­sem­na câte­va aspec­te de ordin mili­tar, bine­înţe­les strict secre­te la acea vre­me. Zona se înscria în rân­dul loca­li­tă­ţi­lor cu impor­tanţă mili­ta­ră, atât în dome­ni­ul stra­te­gic cât şi ope­ra­tiv, dato­ri­tă posi­bi­li­tă­ţi­lor ofe­ri­te deo­po­tri­vă pen­tru mari­na mili­ta­ră, cât şi pen­tru tru­pe­le de uscat.

Pen­tru mari­na mili­ta­ră, ora­şul Man­ga­lia ofe­rea con­di­ţii opti­me de dezvol­ta­re eco­no­mi­ca şi cul­tu­ra­lă doar dacă s‑ar fi efec­tu­at o modi­fi­ca­re a mediu­lui şi a zonei acva­ti­ce a lacu­lui, cât şi prin diri­ja­rea resur­se­lor izvoa­re­lor ter­ma­le. Toa­te aces­tea se dato­rau fap­tu­lui că la acea vre­me por­tul Man­ga­lia nu era acce­si­bil decât nave­lor pes­că­reşti — şi ace­lea de mic tonaj ‑dar şi ambar­ca­ţiu­ni­lor de agre­ment. În ace­la­şi timp, infras­truc­tu­ra era cea veche, datând din peri­oa­da inter­be­li­că, iar puţi­ne­le clă­diri des­ti­na­te turis­mu­lui asi­gu­rau con­di­ţi­i­le nece­sa­re doar pen­tru peri­oa­da de vară.

Deşi digul geno­vez mai reflec­ta par­te din vechiul Cal­la­tis, micu­ţul port pes­că­resc se afla în con­ti­nu­a­re în peri­col de a fi col­ma­tat din­spre nord, dato­ri­tă curenţi­lor sub­ma­rini ce adu­ceau alu­viuni de pe tot lito­ra­lul şi chiar de la guri­le Dună­rii. De alt­fel, ami­ra­lul Petre Băr­bu­les­cu pro­pu­se­se încă din 1938 un stu­diu de ame­na­ja­re a aces­tui mic port, ast­fel încât să fie acce­si­bil şi nave­lor mili­ta­re de tonaj mediu.

După înfi­inţa­rea Ali­anţei Nord-Atlan­ti­ce, în 1949, Uniu­nea Sovi­e­ti­că se hotă­ră­ş­te să retro­ce­de­ze Româ­ni­ei sub­ma­ri­ne­le, dis­tru­gă­toa­re­le, moni­toa­re­le flu­vi­a­le şi une­le nave auxi­li­a­re, deşi Tra­ta­tul de Pace din 1947 nu ne per­mi­tea să mai avem în dota­re ast­fel de nave.

Pen­tru o mai bună dislo­ca­re a aces­tor nave, ce urmau a fi pri­mi­te în 1950, s‑a hotă­rât cre­a­rea unui port mili­tar la Man­ga­lia în inte­ri­o­rul lacu­lui Man­ga­lia, care ar fi asi­gu­rat con­di­ţii opti­me de sta­ţio­na­re şi întreţinere.

Ast­fel, în 1950 încep lucră­ri­le de pune­re în apli­ca­re a unei con­ce­pţii mili­ta­re pen­tru care se con­sti­tu­ie o comi­sie de supra­ve­ghe­re a lucră­ri­lor şi două gru­puri de lucru a câte 200–250 mili­tari. Mili­ta­rii încor­po­ra­ţi pro­ve­neau în marea lor majo­ri­ta­te din fami­li­i­le ale căror averi fuse­se­ră con­fis­ca­te sau naţionalizate.

Pla­nul pen­tru urma­to­rii 10 ani pre­ve­dea ame­na­ja­rea zonei ast­fel: cre­a­rea a două diguri de pro­te­cţie şi lăr­gi­rea por­tu­lui pes­ca­resc ast­fel încât aces­ta să con­sti­tu­ie un avan­post; rea­li­za­rea unui canal navi­ga­bil de lega­tu­ră între  avan­port şi vii­to­rul port mili­tar pen­tru nave cu un pes­caj de până la 6–6,5m; cre­a­rea che­u­ri­lor de acos­ta­re pen­tru dis­tru­gă­toa­re, dra­goa­re şi nave auxi­li­a­re; rea­li­za­rea unui depo­zit de car­bu­ranţi şi lubri­fi­anţi de până la 200.000–300.000 tone, îngro­pat şi pro­te­jat pen­tru a rezis­ta la lovi­tu­ri­le aerie­ne cu bom­be de până la 300 kg şi che­u­ri­le afe­ren­te acos­tă­rii nave­lor de apro­vi­zio­na­re; depo­zi­te îngro­pa­te şi pro­te­ja­te împo­tri­va lovi­tu­ri­lor aerie­ne pen­tru muni­ţie, inclu­siv mine, tor­pi­le şi ulte­ri­or rache­te; rea­li­za­rea unui şan­ti­er naval pe valea Docu­maci pen­tru repa­ra­ţii medii la nave şi teh­ni­ca de lup­tă; ame­na­ja­rea spa­ţi­i­lor de caza­re a efec­ti­ve­lor uni­tă­ţi­lor ambar­ca­te, ini­ti­al, şi de con­du­ce­re pen­tru coman­damen­te­le mari­lor unităţi.

Toa­te lucră­ri­le au fost super­vi­za­te şi apro­ba­te de Dire­cţia de Pro­iec­ta­re a Minis­te­ru­lui Apă­ra­rii Naţio­na­le, con­du­să la acea vre­me de lt. maj. ing. Zice.

Până în 1957, pen­tru apă­ră­rea anti­a­e­ri­a­nă a zonei s‑au con­stru­it trei cazar­me, din­tre care una se află şi în pre­zent în pro­pri­e­ta­tea Mari­nei Mili­ta­re, găz­du­ind Şcoa­la de Apli­ca­ţie a Forţe­lor Navale.

La data înce­pe­rii ame­na­jă­rii, în por­tul Man­ga­lia se aflau puţi­ne uni­tă­ţi mili­ta­re şi cu efec­ti­ve mici, des­ti­na­te apă­ră­rii zonei de lito­ral şi întreţi­ne­re a sis­te­mu­lui de for­ti­fi­ca­şii, iar con­du­ce­rea era asi­gu­ra­tă de un coman­dament al tru­pe­lor de uscat numit “Baza de Lito­ral Man­ga­lia”. Numă­rul redus de cadre mili­ta­re ce con­sti­tu­ia baza coman­damen­te­lor nu punea pro­ble­me deo­se­bi­te de asi­gu­ra­re a locu­inţe­lor deo­a­re­ce, fun­cţie de nevoi, locu­inţe­le menţio­na­te erau repar­ti­za­te Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le, iar loca­ta­rii plă­teau chirie.

Din toam­na anu­lui 1952, înce­pe popu­la­rea ora­şu­lui cu efec­ti­ve de cadre mili­ta­re, acţiu­ne dato­ra­tă dislo­că­rii uni­tă­ţi­lor de vede­te tor­pi­loa­re, sub­ma­ri­ne, nave auxi­li­a­re şi de apro­vi­zio­na­re. Numai prin dislo­ca­rea uni­tă­ţi­lor de vede­te (şi din toam­na lui 1953 a Divi­zio­nu­lui de Sub­ma­ri­ne) efec­ti­ve­le ce aveau nevo­ie de con­fort urban se cifrau la 230 de cadre, depă­şin­du-se cu mult posi­bi­li­tă­ţi­le de caza­re a ora­şu­lui. În schimb, pen­tru loca­li­tă­ţi­le din veci­nă­ta­tea Man­ga­li­ei s‑au cre­at con­di­ţii favo­ra­bi­le de a‑şi valo­ri­fi­ca potenţi­a­lul economic.

Pe par­cur­sul a numai trei ani pla­nul ini­ţi­al de ame­na­ja­re a nou­lui port sufe­ra modi­fi­cări sub­stanţi­a­le: este com­ple­tat cu pro­iec­te­le pen­tru  coman­damen­te­le de mari uni­tă­ţi, la nivel bază nava­lă, bri­ga­da de vede­te, uni­tă­ţi radi­o­e­lec­tro­ni­ce şi cre­a­rea unei infras­truc­turi cores­pun­ză­toa­re bunei fun­cţio­nări şi apro­vi­zio­na­rii cu mij­loa­ce şi teh­ni­că de lup­tă atât a uni­tă­ţi­lor ope­ra­ti­ve cât şi a şan­ti­e­ru­lui naval. Spre exem­plu, cazar­ma şi coman­damen­tul bri­gă­zii de vede­te au fost ampla­sa­te pe locul aba­to­ru­lui din Man­ga­lia. Che­ul de sta­ţio­na­re a sub­ma­ri­ne­lor a fost rea­li­zat în faţa băii ter­ma­le, iar ame­na­ja­ri­le au fost făcu­te fun­cţie de nevo­i­le spe­ci­fi­ce aces­tei cate­go­rii de nave. Izvo­rul cel mai impor­tant, ce asi­gu­ra nece­sa­rul de apă sul­fu­roa­să pen­tru băi­le res­pec­ti­ve, a fost obtu­rat şi, în anii 1953–1955, s‑a con­stru­it cala pen­tru vede­te­le tor­pi­loa­re cu toa­te uti­li­tă­ţi­le afe­ren­te. Spre sur­prin­de­rea tutu­ror izvo­rul obtu­rat a erupt la nord-vest de gara fero­vi­a­ră, unde s‑au cre­at urgent con­di­ţii pen­tru cap­ta­rea lui şi o nouă dire­cţie de eva­cu­a­re către actu­a­lul sana­to­riu balnear.

Cre­ş­te­rea efec­ti­ve­lor de cadre mili­ta­re a impus o nouă sis­te­ma­ti­za­re şi dezvol­ta­re a ora­şu­lui Man­ga­lia: asi­gu­ra­rea de spa­ţii loca­ti­ve pen­tru fami­li­i­le cadre­lor mili­ta­re; cre­a­rea de şcoli, cre­şe, gra­di­ni­ţe, con­stru­i­rea Cer­cu­lui Mili­tar şi a Casei de Cul­tu­ră; dezvol­ta­rea bazei de apro­vi­zio­na­re agro-ali­men­ta­ra şi înfi­inţa­rea unor cen­tre comerciale.

Ast­fel, înce­pând din 1960, se pune în apli­ca­re pri­mul plan de sis­te­ma­ti­za­re şi dezvol­ta­re a ora­şu­lui Man­ga­lia, înce­pând cu cen­trul ora­şu­lui, prin­tre care şi vile­le de pro­to­col ale Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii Naţionale.

Mari­na Mili­ta­ră a con­tri­bu­it sub­stanţi­al la rea­li­za­rea aces­tui plan edi­li­tar cu nume­roa­se deta­şa­men­te de mili­tari în termen.

În timp ce în zona de nord a lacu­lui Man­ga­lia devi­ne vizi­bi­lă noua orien­ta­re urba­nă, în zona de sud – mai ales în pro­xi­mi­ta­tea por­tu­lui mili­tar în con­stru­cţie – sunt păs­tra­te tere­nuri necul­ti­va­te, caze­ma­te şi ampla­sa­men­te de tra­ge­re, cu dru­muri puţi­ne şi nea­me­na­ja­te. Pen­tru înlă­tu­ra­rea aces­tui nea­juns s‑a luat măsu­ra con­stru­i­rii unui pod rulant pes­te cana­lul de lega­tu­ră între avan­port şi lac, ce înlo­cu­ia ast­fel podul de pon­toa­ne existent.

Din 1955 până în 1962, se rea­li­zea­za o nouă dislo­ca­re a Coman­damen­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re, la Man­ga­lia, cât şi a unor noi uni­tă­ţi de nave. Cu aceas­ta oca­zie a înce­put şi dezvol­ta­rea por­tu­lui Con­stanţa, prin moder­ni­za­rea vechii zone de dislo­ca­re a nave­lor mili­ta­re. După numai patru  ani se punea însă pro­ble­ma dezvol­ta­rii şi a unui port comer­ci­al şi cre­a­rea unui şan­ti­er naval civil ‑toa­te pe latu­ra de sud a lacu­lui Mangalia.

Naş­te­rea Şan­ti­e­ru­lui Naval Militar

 Anul 1956 repre­zin­tă cer­ti­fi­ca­tul de naş­te­re a Gru­pu­lui indus­tri­al al Coman­damen­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re, aflat la 3 km vest de gar­ni­zoa­na Man­ga­lia, pe malul de nord al lacu­lui Lima­nu. Coman­dant este numit cpt. rg. II ing. Petruş Ambro­zie, ingi­ner şef cpt. rg. III ing. Bujor Cre­ţu. Direc­tor a fost numit cpt. rg. ing. Iuliu Chi­o­rea­nu. Sala­ri­a­ţi civili au fost la înce­put doar 12, adi­că un mai­s­tru, 3 strun­gari, 3 cazan­gii, 2 meca­nici, un sudor, un tâm­plar şi un elec­tri­cian. Aceş­tia, ală­tu­ri de care s‑au aflat mari­na­rii în ter­men puşi la dis­po­zi­ţie de Coman­damen­tul Mari­nei Mili­ta­re, au exe­cu­tat lucră­ri­le de orga­ni­za­re a şan­ti­e­ru­lui, con­stru­cţi­i­le nece­sa­re unui ase­me­nea obiec­tiv. Într‑o hală s‑au ame­na­jat ate­li­e­re­le de tâm­pla­rie, elec­tric, secţia meca­ni­că având ate­li­e­re de montaj bord şi motoa­re. Apoi s‑a con­stru­it maga­zia centrală.

Pri­me­le repa­ra­ţii se efec­tu­ea­ză în anul urma­tor, debu­tul făcându‑l Tan­cul mari­tim nr. 131. Şalu­pe de remorcaj şi vede­te­le gră­ni­ce­reşti au fost, de ase­me­nea, repa­ra­te cu ace­la­şi efectiv.

În anul 1958, s‑au dat în folo­sinţă secţia I cazan­ge­rie, hala de com­pre­soa­re şi un post tra­fo, a fost adus şi pus în fun­cţiu­ne docul plu­ti­tor de 800 tf.

Este anul în care s‑a exe­cu­tat pri­ma con­stru­cţie nava­lă nouă, şalu­pa N.H. 112.

Tot atunci a intrat în repa­ra­ţii pri­ma navă de lup­tă, vână­to­rul de sub­ma­ri­ne 1. Anul urma­tor efec­ti­vul civil anga­jat s‑a dub­lat, s‑a mai dat în folo­sinţă o hală, s‑au insta­lat uti­la­je de pre­lu­cra­re prin aşchi­e­re şi podul rulant, a înce­put con­stru­cţia a trei şalu­pe noi de 45 CP cu motoa­re Skoda.

Este locul să con­sem­năm apor­tul lui Ale­xan­dru Hâr­jan, căpi­tan de ran­gul I, care devi­ne, din anul 1956, coman­dant al Divi­zio­nu­lui dra­goa­re de radă Man­ga­lia, con­du­când acţiu­ni­le de dra­gaj ale fos­te­lor bara­je de mine din faţa Con­stanţei din tim­pul răz­bo­i­u­lui. A coman­dat nava “Mir­cea” în mai mul­te marşuri.

Un alt mili­tar de carie­ră, Ilie Şte­fan, a fost, în peri­oa­da decem­brie 1952 ‑octom­brie 1955, coman­dant al sub­ma­ri­nu­lui S1 Del­fi­nul, apoi coman­dant al Divi­zio­nu­lui 319 vede­te tor­pi­loa­re şi sub­ma­ri­ne Man­ga­lia. Avan­sat mai târ­ziu şef de stat major al Flo­ti­lei Flu­vi­a­le, coman­dant al Şco­lii mili­ta­re supe­ri­oa­re de mari­nă Con­stanţa, apoi rec­tor al Insti­tu­tu­lui de mari­nă, coman­dan­tul Cen­tru­lui de sca­fan­dri, locţi­i­tor al Coman­damen­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re, şi‑a legat nume­le şi acti­vi­ta­tea de via­ţa mili­ta­ră a Mangaliei.

În 1961 coman­dan­tul Mari­nei Mili­ta­re de la Man­ga­lia era cpt. rg. I Iosif Pricop.

Vechiul dig de nord fuse­se pre­lun­git cu 645 m spre larg, având pre­va­zut la mij­loc un far ver­de, iar la capul sau un far alb. Digul vechi de sud rămâ­ne cel de acos­ta­re pen­tru nave­le mili­ta­re. Din ime­di­a­ta veci­nă­ta­te a satu­lui 2 Mai por­neş­te digul de sud, către cel de nord, având pe lun­gi­mea de 200 m dane comer­ci­a­le. Lun­gi­mea tota­lă este de 1.620 m. Pe dane­le comer­ci­a­le s‑au con­stru­it maga­zii şi un pavi­li­on administrativ.

La 5 august 1962 a fost săr­bă­to­ri­ta pen­tru pri­ma oară la Man­ga­lia Ziua Mari­nei. (Prin ordi­nul Mare­lui Stat Major nr. 00856 din 1963 s‑a înfi­inţat Divi­zio­nul 133 Vede­te Pur­ta­toa­re de Rache­te al cărui coman­dant a fost cpt. rg. III Nico­lae Radu.

La 1 noiem­brie 1963 s‑au înfi­inţat trei coman­damen­te de mari uni­tă­ţi: Divi­zia 42 Mari­ti­mă, coman­da­tă de cpt.rg. I Dumi­tru Mun­tea­nu, şef de stat major, cpt. rg. II Mihai Aron, loc­ti­i­tor poli­tic cpt. rg. III Ion Ilin­cut, loc­ti­i­tor teh­nic, cpt. rg. III Maxim; Bri­ga­da 29 Vede­te, coman­da­tă de cpt. rg. II Radu Nico­lae şi şef de stat major, cpt.rg.III Ion Tiu­han; Bri­ga­da 24 Flu­vi­a­la la Tulcea.

La 18 noiem­brie 1963, în baza H.C.M. Nr 920, con­tra­a­mi­ra­lul San­du Ghe­or­ghe a pre­dat coman­da Mari­nei Mili­ta­re con­tra­a­mi­ra­lu­lui ing.Grigore Marteş.

Şan­ti­e­rul Naval cre­ş­tea de la an la an. Avea deja 122 sala­ri­a­ţi civili şi pes­te 110 mili­tari în termen.

La data de 1 octom­brie 1963, prin HCM 767/1963, Gru­pul indus­tri­al al Coman­damen­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re ia denu­mi­rea de Şan­ti­e­rul Naval Man­ga­lia tre­când în sub­or­di­nea Dire­cţi­ei Gene­ra­le a Înzes­tră­rii. For­ma de orga­ni­za­re era cea a prin­ci­pi­u­lui ges­tiu­nii economice.

Pe baza ace­lu­ia­şi HCM 767/1963 şi cu ace­ea­şi dată a fost înfi­inţat Deta­şa­men­tul de repa­ra­ţii nave de pe lân­gă Şan­ti­e­rul Naval Man­ga­lia. O dată cu noua sub­or­do­na­re şi schim­ba­rea orga­ni­za­tori­că pe prin­ci­pi­ul gos­po­da­ri­ei eco­no­mi­ce s‑au trans­fe­rat de la Coman­damen­tul Mari­nei Mili­ta­re în cadrul Şan­ti­e­ru­lui naval uti­la­je­le nece­sa­re pro­ce­su­lui de pro­du­cţie. Nava baza “Mir­cea”, afla­tă în repa­ra­ţii de la 1 apri­lie ace­la­şi an, a fost ter­mi­na­tă la 28 octom­brie 1963. Direc­tor a fost cpt. rg. III ing. Con­stan­tin Patrichi, ingi­ner şef cpt. rg. II Nico­lae Rădu­les­cu care anul urma­tor este pro­mo­vat direc­tor, iar ingi­ner şef devi­ne cpt. rg.1 Iuliu Chi­o­rea­nu. Aces­ta din urmă este numit direc­tor prin ordin al Minis­tru­lui Con­stru­cţi­i­lor în 1968, locul lui fiind ocu­pat de cpt. rg. II ing. Octa­vian Costea.

În 1964, se dă în folo­sinţă pavi­li­o­nul cen­tral, la secţia con­stru­cţii noi au fost asi­mi­la­te noi pro­du­se. Se înfi­inţea­ză aso­ci­a­ţia spor­ti­vă Meta­lul, cu secţi­i­le fotbal şi şah.

Cu data de 1 ianu­a­rie 1964, se înfi­inţea­ză în cadrul cir­cum­scri­pţi­ei sani­ta­re nr. II apa­rţinând Sfa­tu­lui popu­lar Man­ga­lia punc­tul sani­tar pen­tru  Şan­ti­e­rul Naval.

La 16 apri­lie 1964 s‑a înfi­inţat, în loca­li­ta­tea 2 Mai, Divi­zio­nul 160 Arti­le­rie de Coas­tă sub coman­da loco­te­nent colo­ne­lu­lui Dumi­tru Dobriţoiu.

În anul 1965 încep lucră­ri­le de con­so­li­da­re a digu­lui de nord în avan­por­tul mare. La 15 febru­a­rie 1966, cpt. rg. I Mihai Aron a pre­lu­at de la cpt. rg. I Sebas­ti­an Ulmea­nu coman­da Divi­zi­ei 42 Maritime.

În anul 1965, Ghe­or­ghe Anghe­les­cu este numit şef de stat major al Divi­zio­nu­lui 50 Vână­toa­re de Sub­ma­ri­ne Man­ga­lia, o uni­ta­te de eli­tă a Mari­nei Mili­ta­re. Par­ti­ci­pă la mul­te apli­ca­ţii în Marea Nea­gra, împre­u­nă cu nave sovi­e­ti­ce şi bul­gă­reşti spe­cia­li­za­te în cău­ta­rea şi ata­cul sub­ma­ri­ne­lor în limi­te­le ape­lor naţio­na­le şi în marea libe­ră. Mai tar­ziu, devi­ne pri­mul coman­dant al Cen­tru­lui 243 Radi­o­e­lec­tro­nic şi Obser­va­re din Con­stanţa, pe care l‑a numit Callatis.

Pri­mul muzeu al Marinei

La 25 octom­brie 1965 s‑a înfi­inţat în Man­ga­lia Muze­ul Mari­nei Roma­ne, ce a avut sedi­ul în loca­lul Sta­ţiu­nii de pre­gă­ti­re mari­na­reas­că. Insti­tu­ţia muze­a­lă este rodul mun­cii a doi mari iubi­tori de isto­rie a navi­ga­ţi­ei, coman­do­rii Fila­ret Popes­cu, numit direc­tor, şi Dan Nicolaescu.

În pre­zenţa unui numar impre­sio­nant de mili­tari din baza mili­ta­ră Man­ga­lia, ami­ra­lul Vic­tor Bogdan a tăi­at pan­gli­ca inau­gu­ra­lă. Pri­me­le pie­se muze­a­le au apa­rţi­nut nave­lor mari­nei mili­ta­re, dez­a­fec­ta­te dupa pri­mul şi cel de-al doi­lea răz­boi mondi­al: arma­ment, maşini şi motoa­re nava­le, alte­le au fost dona­te de foşti ofi­ţeri de mari­nă sau fami­li­i­le lor. Poa­te cele mai inte­re­san­te au pro­ve­nit din des­co­pe­ri­ri­le subac­va­ti­ce. “Nave­le au fost casa­te, iar pie­se­le, ini­ţi­al, s‑au depo­zi­tat la Muze­ul Mili­tar Naţio­nal din Bucu­reşti, de aco­lo muta­te în mai mul­te locuri, iar în 1961 au ajuns la Man­ga­lia, oda­tă cu muta­rea Coman­damen­tu­lui. Orga­ni­za­to­rii au spe­rat să rea­li­ze­ze o insti­tu­ţie după mode­lul muze­e­lor din Anglia, Franţa şi Ita­lia. Ide­ea a fost susţi­nu­tă de coman­do­rul Gri­go­re Mar­teş. Între anii 1966–1968 Muze­ul de la Man­ga­lia a fost vizi­tat de pes­te 5.000 de per­soa­ne, majo­ri­ta­tea mari­nari militari.

Prin ordi­nul Con­si­li­u­lui de Mini­ş­tri nr. 1127 din 29 mai 1969, patri­mo­ni­ul a fost trans­fe­ral la Con­stanţa, iar Muze­ul Mari­nei Roma­ne, înfi­inţat ca insti­tu­ţie de inte­res naţio­nal, sub­or­do­nat Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le a fost orga­ni­zat în gar­ni­zoa­na Con­stanţa, în vechiul local al Şco­lii supe­ri­oa­re de mari­nă de pe stra­da Traian.

Un nou şan­ti­er naval

Casa Arma­tei din Man­ga­lia s‑a înfi­in­țat la 15 sep­tem­brie 1969. În ace­la­şi an s‑a înfi­inţat Divi­zio­nul 339 Vână­toa­re de sub­ma­ri­ne cuprin­zând trei nave de pro­du­cţie sovi­e­ti­că (VSM 31, VSM 32, VSM 33). La coman­da aces­tui divi­zion s‑au aflat cpt. rg. I Nico­lae Pătrău şi şeful de stat major, cpt. rg. III Con­stan­tin Iordache.

La 27 febru­a­rie 1970 s‑a desfă­şu­rat apli­ca­ţia de capa­ci­ta­te cu tema: “Scoa­te­rea simul­ta­nă a nave­lor de sub lovi­tu­ră din por­tul Man­ga­lia”, con­du­să de şeful de stat major al C.M.M., con­tra­a­mi­ral Petre Anghel.

În peri­oa­da 13–15 iulie 1970 s‑a desfă­şu­rat apli­ca­ţia de coman­dament pe har­tă cu trans­mi­siuni pe două eşa­loa­ne a mari­lor uni­tă­ţi cu tema: “Apă­ra­rea comu­ni­ca­ţi­i­lor mari­ti­me şi flu­vi­a­le în coo­pe­ra­re cu tru­pe­le AAT, gră­ni­ceri, avi­a­ţie de front şi gărzi patri­o­ti­ce”. Apli­ca­ţia a fost con­du­să de coman­dan­tul Mari­nei Mili­ta­re, vicea­mi­ral Gri­go­re Marteş.

La 20 mai 1971, prin ordi­nul MFA nr. 005527, Şan­ti­e­rul naval tre­ce din sub­or­do­na­rea Dire­cţi­ei Gene­ra­le a Înzes­tră­rii la Coman­damen­tul Mari­nei Mili­ta­re. Înce­pe pro­ce­sul de asi­mi­la­re a exe­cu­ţi­ei une­ia din­tre nave­le cu cel mai mare grad de difi­cul­ta­te: vede­ta tor­pi­loa­re cu aripi por­tan­te. Vor fi  exe­cu­ta­te 15 bucă­ţi coman­da­te de Coman­damen­tul Mari­nei Militare.

Se lucrea­ză la cala de lan­sa­re, în cola­bo­ra­re cu fir­ma TAKRAF-SN Kirov şi Lei­pzig-RDG, care va fi inau­gu­ra­tă la 23 august 1972, înre­gis­tra­ta ca cel mai impor­tant eve­ni­ment din via­ţa şan­ti­e­ru­lui, de la înfi­inţa­rea lui.

Cala de lan­sa­re-ridi­ca­re de 800 tf avea o valoa­re de apro­xi­ma­tiv 9.100.000 lei, din care cola­bo­ra­rea exter­nă repre­zen­ta pes­te 5,5 mili­oa­ne lei. De pe aceas­tă cală, câte­va zile mai târ­ziu, va fi lan­sa­tă pri­ma vede­tă mari­ti­mă de patrulare.

Ca urma­re a vizi­tei preşe­din­te­lui ţării din 7 iulie 1973, în baza decre­tu­lui Con­si­li­u­lui de Stat nr. 73/2 mar­tie 1974, au fost intro­du­se în pla­nul de stat şi au înce­put, în mod dero­ga­to­riu de la CM 900/1970, lucră­ri­le de inves­ti­ţii  „Dezvol­ta­rea Şan­ti­e­ru­lui Naval Mangalia”.

Lucră­ri­le de inves­ti­ţii au pre­su­pus docuri, diguri, devi­e­rea DN 39, racord CFR, plat­for­mă hală, hală con­stru­cţii corp S2, depo­zit lami­na­te, grup şco­lar pro­fe­sio­nal com­pus din liceu, cămi­ne mun­ci­to­reşti, ali­men­ta­re cu apa,  dru­muri de acces, reţe­le şi utilităţi.

La sud de lacul Man­ga­lia este apro­ba­tă ampla­sa­rea plat­for­mei  indus­tri­a­le, oda­tă cu aceas­ta şi blo­cu­ri­le de locu­inţe pen­tru navalişti.

Echi­pa­rea teh­ni­că edi­li­ta­ră a şan­ti­e­ru­lui şi a dotă­ri­lor era core­la­tă cu echi­pa­rea oraşului.

Până la aceas­tă dată, flo­ta mili­ta­ra româ­nă sta­ţio­na în inte­ri­o­rul lacu­lui Man­ga­lia, ame­na­jat cu che­uri, depo­zi­te de muni­ţii şi cu şan­ti­e­rul naval de  con­stru­cţii şi repa­ra­ţii nave mili­ta­re. Direc­to­rul celor două sec­toa­re ale şan­ti­e­ru­lui naval rămâ­ne cpt. rg. I Iuli­us Chi­o­rea­nu, iar ing. şef, într‑o pri­mă eta­pă, cpt.rg II Pop Teo­fil, urmat de cpt.rg.I ing. Octa­vian Costea.

Dru­mul naţio­nal care tra­ver­sa Man­ga­lia spre comu­na 2 Mai şi mai depar­te în Bul­ga­ria tre­cea pes­te un canal ce lega por­tul cu lacul şi a cărei struc­tu­ră meta­li­că era mobilă.

Când tre­ceau nave­le mili­ta­re, podul se des­chi­dea, iar cir­cu­la­ţia pe drum era între­rup­tă. Ampla­sa­men­tul nou­lui şan­ti­er naval a fost sta­bi­lit de  Ceauşescu.

După mul­te insis­tenţe ale pro­iec­tanţi­lor şi ale orga­ne­lor loca­le, şeful sta­tu­lui s‑a lăsat îndu­ple­cat cu ampla­sa­rea docu­ri­lor şi a hale­lor şan­ti­e­ru­lui naval pe malul sterp şi pie­tros de din­co­lo de lac. S‑au făcut stu­dii geo­teh­ni­ce şi hidro­lo­gi­ce mult mai apro­fun­da­te care au ară­tat că dacă se folo­sea sis­te­mul cla­sic cu pom­pa­re din incin­ta  exca­va­tă ‑în care urma să se con­stru­ias­că docul –sub nive­lul marii, debi­tul ar fi fost foar­te mare (cir­ca 30.000 mc/ora), cal­ca­rul de fun­da­ţie fiind foar­te fisu­rat şi cu mul­te goluri car­sti­ce. Din stu­dii mai rezul­ta ca pom­pând aceas­tă mare can­ti­ta­te de apă dul­ce din stra­tul de cal­car, cobo­ra nive­lul apei sub­te­ra­ne, iar puţu­ri­le din zona Albeşti, care repre­zen­tau prin­ci­pa­la sur­să de apă pen­tru par­tea de sud a lito­ra­lu­lui, ar fi rămas fără apă dul­ce şi prin cal­ca­rul fisu­rat ar fi pătruns apa de mare. În aces­te con­di­ţii pro­iec­tan­tul şef al lucra­rii, ing. Mir­cea Ulu­bea­nu, şi labo­ra­to­rul de cer­ce­tări hidro­teh­ni­ce Ciu­re­lu l‑au sfă­tu­it pe minis­trul adjunct Marin Măro­iu să cea­ră asis­tenţă teh­ni­că strai­nă. S‑a con­tac­tat fir­ma fran­ce­ză Sole­tan­che, spe­cia­li­za­tă în inje­cţii pen­tru ecra­ne în sol şi s‑a dis­pus cum­pă­ra­rea licenţei şi a unor insta­la­ţii spe­ci­a­le pen­tru inje­cţii – cele mai mul­te noi din punct de vede­re teh­nic la vre­mea aceea./…/ Sub îndru­ma­rea fran­ce­zi­lor s‑au făcut stu­dii supli­men­ta­re, care s‑au inter­pre­tat la Paris, şi apoi solu­ţia dată pen­tru ecra­na­re s‑a apli­cat sub supra­ve­ghe­rea repre­zen­tan­tu­lui fir­mei care a stat la Man­ga­lia toa­tă peri­oa­da exe­cu­ţi­ei aces­tui ecran de ciment şi ben­to­ni­tă ce a repre­zen­tat sta­vi­la în spa­te­le căre­ia s‑a putut exca­va şi apoi exe­cu­ta lucra­rea pro­priu-zisă, pom­pând debi­te obi­ş­nu­i­te pen­tru ase­me­nea incin­te, de cir­ca 2–3.000 mc/ora.

Mai târ­ziu, la 24 decem­brie 1974, a fost redac­ta­tă şi pri­ma auto­ri­za­ţie de con­stru­cţie pen­tru pri­ma navă rea­li­za­tă în şan­ti­e­rul naval.

Meri­tă reţi­nut şi fap­tul că în 27 iulie 1971 a fost emi­să pri­ma auto­ri­za­ţie de con­stru­cţie a unei şalu­pe-remorcher pen­tru şan­ti­e­rul naval.

Puţin se vor­beş­te astăzi des­pre fap­tul că, la Man­ga­lia, din ini­ti­a­ti­va şi sub direc­ta supra­ve­ghe­re a coman­dan­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re, vicea­mi­ral Gri­go­re Mar­teş, a fost înfi­inţat în 1971 un labo­ra­tor dotat cu apa­ra­tu­ra nece­sa­ră cap­tu­ră­rii del­fi­ni­lor, în sco­pul dre­să­rii aces­to­ra pen­tru acţiuni de lup­tă. La coman­da labo­ra­to­ru­lui nou înfi­inţat a fost numit lt col. dr. vet.George Tiches­cu. Obiec­ti­vul prin­ci­pal al labo­ra­to­ru­lui era ace­la de a valo­ri­fi­ca potenţi­a­lul bio­lo­gic al del­fi­ni­lor din spe­cia Del­phi­nus Del­phis, tră­i­tori în Marea Nea­gră. Con­co­mi­tent, în incin­ta Sta­ţiu­nii de Pre­gă­ti­re Mari­na­reas­că s‑a înfi­inţat un microdelfinariu.

Cu sigu­ranţă aşa s‑a năs­cut ide­ea de a înfi­inţa, anul urma­tor, la Con­stanţa, pri­ma for­ma muze­i­sti­că de acest gen din sud-estul Euro­pei. Pri­mul del­fi­na­riu public româ­nesc a fost con­ce­put şi rea­li­zat în exclu­si­vi­ta­te cu mij­loa­ce­le teh­ni­ce şi mate­ri­a­le autoh­to­ne. În acel moment în Marea Nea­gra erau esti­ma­te a trăi cir­ca 500.000 exem­pla­re de delfini.

Pri­mii doi del­fini care au popu­lat noul Del­fi­na­riu au fost cap­tu­rati din Marea Nea­gră chiar de per­so­na­lul insti­tu­ti­ei, dupa un an de expe­ri­men­tari pe cont pro­priu, cu pla­se corespunzătoare.

Înce­pând cu 15 octom­brie 1971 s‑a înfi­inţat în loca­li­ta­tea 2 Mai Bata­li­o­nul de Infan­te­rie Mari­nă, sub coman­da colo­ne­lu­lui Ion Baias.

La sfârşi­tul anu­lui 1972 con­tra­a­mi­ra­lul Mihai Aron a fost numit şef de Stat Major al Mari­nei Militare.

Între anii 1972–1973 au înce­put lucra­ri­le de adân­ci­re a avan­por­tu­lui mare, con­co­mi­tent cu con­stru­i­rea digu­lui de sud şi pre­lun­gi­rea celui de nord.

La 13 decem­brie 1973, con­tra­a­mi­ra­lul Sebas­ti­an Ulmea­nu a fost numit în fun­cţia de coman­dant al Mari­nei Mili­ta­re. Pro­iec­tul docu­lui uscat de repa­ra­ţii de la Man­ga­lia a fost încre­dinţat cate­drei de con­stru­cţii hidro­teh­ni­ce a Insti­tu­tu­lui de Con­stru­cţii Bucu­reşti. Docu­ri­le pro­iec­ta­te erau într‑o con­ce­pţie dife­ri­tă de cea a por­tu­lui Constanţa.

Aşe­za­te în pre­lun­gi­re şi deni­ve­la­te, radi­e­rul a fost gân­dit ca prin gre­u­ta­tea lui să pre­ia forţa de împin­ge­re a apei de jos în sus. Poar­ta a fost com­plet reproiectată.

Pen­tru ca nave­le mari de 100.000 tdw care urmau să se con­stru­ias­că în doc să poa­tă ieşi la mare a fost nece­sa­ră ‑în para­lel cu exe­cu­ţia docu­lui –pro­iec­ta­rea şi rea­li­za­rea unui port nou, care s‑a câş­ti­gat inte­gral din mare. Por­tul şi dru­mul au fost inves­ti­tii con­e­xe şi apa­rţi­neau de Minis­te­rul Trans­por­tu­ri­lor. Şan­ti­e­rul naval, întrea­ga inves­ti­ţie por­tu­a­ră, inclu­siv şena­lul navi­ga­bil, erau inves­ti­ţi­i­le Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le, rea­li­za­te prin inter­me­di­ul Şan­ti­e­ru­lui mili­tar Mangalia.

Pen­tru că ampla­sa­rea şan­ti­e­ru­lui naval pen­tru nave de mare tonaj o cerea, a fost devi­at Dru­mul Natio­nal 39 din şosea­ua Negru Vodă prin Lima­nu, noul drum de acces fiind dat în folo­sinţă la 1 iunie 1975.

Tot­o­da­tă sunt gata cele trei cămi­ne de nefa­mi­li­şti a câte 300 locuri fie­ca­re şi 83 apar­ta­men­te pen­tru spe­cia­li­ş­tii şan­ti­e­ru­lui. A înce­put con­stru­cţia unei cre­şe-gra­di­ni­ţă cu 180 locuri, urmându‑i alte două.

La 13 mar­tie 1976 s‑a inau­gu­rat pri­mul racord de cale fera­tă ce lea­ga Con­stanţa-Man­ga­lia cu Şan­ti­e­rul naval pes­te podul lacu­lui Limanu.

În 1976, pe o supra­fa­ţă de cir­ca 56 ha, se con­tu­ra­se deja pro­fi­lul vii­to­ru­lui şan­ti­er naval. Era pre­va­zut cu o mare hală de con­stru­cţii corp, cu o linie auto­ma­ti­za­tă de tăi­at şi asam­blat table, depo­zi­tul de table şi pro­fi­le, dotat cu poduri rulan­te de mare capa­ci­ta­te, fabri­ci­le de oxi­gen şi ace­ti­le­nă, cen­tra­lă ter­mi­că, sta­ţie de trans­for­ma­re, doc uscat. Digul de con­stru­cţie a şan­ti­e­ru­lui naval, cotat ca al doi­lea după Con­stanţa, cele două tron­soa­ne de diguri însu­mând 2.600 m, con­sti­tu­iau, după opi­nia con­struc­to­ri­lor, cea mai grea, dar cea mai fru­moa­să lucra­re inginerească.

Pen­tru rea­li­za­rea ei s‑au folo­sit 22.000 sta­bi­lo­pozi, 800.000 t pia­tră de Sitor­man şi Ovi­diu. Au fost esca­va­ţi şi trans­por­tati pes­te 1,3 mili­oa­ne mc pământ. Pen­tru con­stru­cţia docu­lui de repa­ra­ţii au fost nece­sa­re 350000 mc de săpă­turi, folo­si­rea a 120.000 mc de betoa­ne şi 13.700 tone de armă­turi. Echi­pe­le de sca­fan­dri ale Inte­prin­de­rii de Con­stru­cţii Hidro­teh­ni­ce Con­stanţa au pus pe fun­dul apei, la cota de 9,50 m, blo­curi de pia­tră, dând Man­ga­li­ei dimen­siu­ni­le celui de-al doi­lea port mari­tim al ţării. La aces­tea se ada­u­ga con­stru­cţia a 13 km de şosea, devi­e­rea dru­mu­lui naţio­nal Mangalia‑2 Mai, a lini­ei fera­te pro­prii, a reţe­lei de dru­muri interioare.

Con­stru­cţia docu­lui a durat până prin 1977, când „Cal­la­tis” este trans­fe­rat pen­tru a face loc con­stru­cţi­ei urmă­toa­re. Docu­ri­le erau lega­te în tan­dem, cap la cap, cu o dife­renţă de nivel de 8,30 m, lucru care nu se cunoa­ş­te să mai fie pe unde­va prin lume. De alt­fel, tot acel înce­put, cu solu­ţii teh­ni­ce pe care nici nu puteau fi ima­gi­na­te de cine­va, poa­te fi con­si­de­rat o mare aven­tu­ră tehnică.

Cal­la­tis”, pre­mie­ră nava­lă absolută

Bote­zul navei s‑a făcut pe 20 august 1977, în pre­zenţa minis­tru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le, gene­ral colo­nel Ion Coman. Nava a ple­cat în pro­be de mare în 12 iunie 1978, rece­pţia gene­ra­lă a navei fiind înre­gis­tra­tă pes­te două săp­tămâni. Cal­la­tis a ple­cat în pri­ma sa cur­să la 10 august, voia­jul durând o lună.

Cel de-al doi­lea mine­ra­li­er de 55.000 tdw, Balş, era deja în lucru. Lan­sa­rea la apă s‑a facut la 26 iulie 1979, oda­tă cu nava de sca­fan­dri la mare adân­ci­me Gri­go­re Anti­pa.

Un pod pes­te lac

În vara anu­lui 1987, Ceau­şes­cu fiind la Nept­un şi, vizi­tând baza mili­ta­ră nava­lă de la Man­ga­lia i‑a cerut minis­tru­lui apă­ră­rii naţio­na­le, gene­ra­lul Vasi­le Milea, să se ocu­pe ca arma­ta să rea­li­ze­ze un pod pes­te lac, care să scur­te­ze dis­tanţa din­tre Man­ga­lia şi loca­li­ta­tea 2 Mai — res­pec­tiv tre­ce­rea pes­te vama bul­ga­ră -, cu cir­ca 10 km.

Nece­si­ta­tea unui pod dura­bil a fost dove­di­tă de tra­gi­cul acci­dent ce se petre­cu­se pe podul de pon­toa­ne care facea legă­tu­ra din­tre oraş şi şan­ti­er când au murit 11 oameni.

S‑a facut pro­iec­tul de către IPTANA şi, în 1988, lucra­rea a fost intro­du­să în pla­nul de investiţii.

Podul a fost con­ce­put pe pile din beton armat, fun­da­te pe coloa­ne fora­te, iar supras­truc­tu­ra meta­li­că suplă monta­tă pe mal şi apoi împin­să pes­te lac cu pre­se şi tra­să cu tro­lii de pe cela­lalt mal. Teh­no­lo­gia de exe­cu­ţie a fost con­ce­pu­tă de ingi­ne­rii noş­tri de spe­cia­li­ta­te, iar par­tea meta­li­că a fost con­fe­cţio­na­tă la Piteşti, la uzi­na de poduri meta­li­ce şi pre­fa­bri­ca­te a CCCF. Podul a fost o rea­li­za­re deo­se­bi­tă, inau­gu­ra­tă în vara anu­lui 1989, în pre­zenţa lui Ceauşescu.

Mari­na la Man­ga­lia în 1989

Revo­lu­ţia a pus Mari­na Mili­ta­ră în situ­a­ţia de a acţio­na în con­di­ţii rea­le de lup­tă. La 17 decem­brie, ora 18,50, se lan­sa­se către toa­te uni­tă­ţi­le şi mari­le uni­tă­ţi indi­ca­ti­vul “Radu cel Fru­mos”, însem­nând alar­mă de lup­tă parţi­a­lă. Se ordo­na­se insta­la­rea punc­te­lor de coman­dă, întă­ri­rea pazei uni­tă­ţi­lor,  depo­zi­te­lor şi muni­ţi­ei, insti­tu­i­rea patru­le­lor în uni­tă­ţi şi garnizoane.

A doua zi dimi­nea­ţa s‑a dis­pus cunoa­ş­te­rea situ­a­ţi­ei ope­ra­ţio­na­le a nave­lor şi a teh­ni­cii de lup­tă, con­sti­tu­i­rea a patru patru­le în gar­ni­zoa­na Man­ga­lia, decon­ser­va­rea nave­lor şi a teh­ni­cii de lup­tă, pre­gă­ti­rea celor două bate­rii ale arti­le­ri­ei de coas­tă pen­tru tragere.

Uni­tă­ţi­le de lup­tă din Man­ga­lia erau con­sti­tu­i­te din Bri­ga­da 29 Vede­te dis­pu­nând de 4 vede­te pur­tă­toa­re de rache­te, 8 vede­te tor­pi­loa­re mari, 9 nave auxiliare.

Aces­te­ia i se ala­tu­ra Divi­zia 42 Mari­ti­mă cu 4 vână­toa­re de sub­ma­ri­ne, 3 dra­goa­re de bază, 5 dra­goa­re de radă, 6 nave auxi­li­a­re, 8 tunuri de 130 mm şi 3 insta­la­ţii mobi­le de lan­sa­re a rache­te­lor nava­le. În plus, Cen­trul de instru­cţie a Mari­nei avea 3 com­pa­nii de infanterie.

În 20 decem­brie, la ora 22,30, Bri­ga­da 29 Vede­te rapor­ta ca a fina­li­zat pre­gă­ti­rea a şase tor­pi­le pen­tru sub­ma­rin. La 21 decem­brie, ora 8,58, a fost scoa­să în mare o altă navă de gar­dă, în drep­tul sta­ţiu­nii Nept­un, reşe­dinţa pre­zi­denţi­a­lă de vară. După fuga dic­ta­to­ri­lor, la ora 23,10, s‑a tre­cut la pune­rea în apli­ca­re a pla­nu­lui de apă­ră­re a por­tu­lui Mangalia.

A doua zi, au fost sta­bi­li­te res­pon­sa­bi­li­tă­ţi pen­tru apă­ră­rea anti­te­ro­ris­tă a obiec­ti­ve­lor eco­no­mi­ce din zona Man­ga­lia-Nept­un. Sea­ra, la ora 19,30, a fost pri­mi­tă o notă tele­fo­ni­că sem­na­tă de gene­ral loco­te­nent Vic­tor Ata­na­sie Stăn­cu­les­cu: „Coman­danţii mili­tari să asi­gu­re paza obiec­ti­ve­lor civi­le de  impor­tanţă deo­se­bi­tă cu subu­ni­ta­ţi îna­r­ma­te care să nu tra­gă decât în situ­a­ţia în care sunt ata­ca­te cu arme de foc de către gru­puri îna­r­ma­te. Uni­tă­ţi­le mili­ta­re să se pună de acord cu repre­zen­tanţii orga­ne­lor locale”.

Pen­tru pune­rea în apli­ca­re a ordi­nu­lui, coman­dan­tul Gar­ni­zoa­nei Man­ga­lia, con­tra­a­mi­ral Ion Boian, a desem­nat un repre­zen­tant mili­tar în noua struc­tu­ră a Pri­ma­ri­ei Man­ga­lia. S‑au con­sti­tu­it şase patru­le mix­te, com­pu­se din mili­tari şi lup­tă­tori din găr­zi­le patriotice.

În noap­te de 22 decem­brie, sub ame­ninţa­rea ata­cu­ri­lor tero­ris­te, s‑au scris şi tipă­rit pri­me­le pagini ale nou­lui ziar „Cuget Liber”, pe care un grup de volun­tari sosit din Con­stanţa l‑au dis­tri­bu­it pe stră­zi­le Mangaliei.

În ace­la­şi timp, un duş­man nevă­zut, ţinea în sta­re de lup­tă nu doar mili­ta­rii, ci şi toa­tă mulţi­mea din stra­dă. Au loc sce­ne de lup­tă care cu spri­ji­nul tele­vi­ziu­nii le vede întrea­ga ţară.

La Man­ga­lia, situ­a­ţia este mai com­ple­xă dato­ri­tă exis­tenţei por­tu­lui mili­tar şi a zvo­nu­ri­lor alar­mis­te ali­men­ta­te de forţe­le ocul­te. La 23 decem­brie a con­ti­nu­at sem­na­la­rea unor ţin­te aerie­ne şi nava­le false.

Pen­tru a se cunoa­ş­te sta­rea rea­lă, la Man­ga­lia s‑a ordo­nat ca vede­ta tor­pi­loa­re 201 şi alte două vede­te tor­pi­loa­re pe aripi să exe­cu­te cer­ce­ta­re pe para­le­la Vama Veche, spre larg, 13 mile marine.

Pe data de 24 decem­brie, nave­le mili­ta­re din Man­ga­lia erau dislo­ca­te ast­fel: Divi­zio­nul 133 Vede­te Pur­ta­toa­re de Rache­ta — nava 194, la 6 mile mari­ne est Man­ga­lia, Divi­zio­nul 19 Dra­goa­re de Radă, la 5 mile mari­ne est Nept­un, Divi­zio­nul 93 Vede­te Tor­pi­loa­re Mari, la 6 mile mari­ne est Cos­ti­neşti, Divi­zio­nul 126 Vede­te Tor­pi­loa­re Mari, la 7,5 mile mari­ne est Tuz­la, iar Dis­tru­gă­to­rul „Mără­şeşti” împre­u­na cu cele­lal­te nave se aflau în por­tul Mangalia.

La 25 decem­brie, tele­vi­ziu­nea trans­mi­tea şti­rea că Nico­lae şi Ele­na Ceau­șes­cu au fost jude­ca­ţi de Tri­bu­na­lul Mili­tar Extra­or­di­nar şi con­dam­na­ţi la moar­te. Sen­tinţa, decla­ra­tă defi­ni­ti­vă, a fost executată.

Dar sta­rea de alar­mă gene­ra­lă con­ti­nuă. La Man­ga­lia au fost rea­li­za­te trei ali­ni­a­men­te de supra­ve­ghe­re pe mare: pri­mul ali­ni­a­ment pe para­le­la ora­şu­lui, cu 3 vede­te tor­pi­loa­re mari dis­pu­se la 6, 12, res­pec­tiv 17 mile faţă de ţărm; al doi­lea ali­ni­a­ment pe para­le­la loca­li­tă­ţii 23 August cu trei vede­te pur­ta­toa­re de rache­ta, dis­pu­se la 7, 9 res­pec­tiv 11 mile mari­ne faţă de coas­tă; al tre­i­lea ali­ni­a­ment, la Efo­rie Sud, cu trei vede­te tor­pi­loa­re mari dis­pu­se la 7, 9, res­pec­tiv, 11 mile mari­ne faţă de coas­tă. În por­tul Man­ga­lia patru­la şalu­pa de gardă.

Pe data de 26 decem­brie, dato­ri­tă fap­tu­lui ca marea era de gra­dul 5–6 şi vân­tul bătea în rafa­le, majo­ri­ta­tea nave­lor mili­ta­re au intrat în port.

Din ana­li­za acţiu­ni­lor de lup­tă desfă­şu­ra­te s‑a con­sta­tat ca ele au avut un  carac­ter pre­pon­de­rent urban, fără anga­ja­rea masi­vă a unor forţe aero­na­va­le sau teres­tre. S‑au trans­mis 75 de infor­ma­ţii care sem­na­lau pre­zenţa a pes­te 150 de eli­cop­te­re şi apli­ca­rea măsu­ri­lor sta­bi­li­te pri­vind paza obiec­ti­ve­lor eco­no­mi­ce şi a uni­tă­ţi­lor, la fel ca şi apli­ca­rea măsu­ri­lor antis­ca­fan­dru în por­tul militar.

Pe data de 30 decem­brie, con­form ordi­nu­lui minis­tru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le nr. 774, con­tra­a­mi­ra­lul Mihai Aron a fost numit în fun­cţia de  coman­dant al Mari­nei Mili­ta­re, iar vicea­mi­ra­lul Ioan Muşat a fost tre­cut în rezervă.

La 12 apri­lie 1990, con­tra­a­mi­ra­lul Ghe­or­ghe Anghe­les­cu a fost numit coman­dant al Mari­nei Militare.

Sur­sa arti­co­lu­lui, AICI.

Pen­tru mai mul­te infor­ma­ții lega­te de Isto­ria Mari­nei Mili­ta­re Româ­ne, vă invi­tăm să acce­sați și site-ul Fili­a­lei Man­ga­lia a Ligii Nava­le Româ­ne: http://lnr-mangalia.ro/

filiala_mangalia_liga_navala_romana


Buna ziua,

Am vazut arti­co­lul dvs. refe­ri­tor la per­so­na­li­tati din Man­ga­lia si as dori sa va rea­duc amin­te de dom­nul capi­tan de ran­gul I, Geor­giu Mitu, rapo­sa­tul meu socru, care a fost Seful Casei Arma­tei Man­ga­lia timp de 10 ani. 

capitan de rangul I(r) Georgiu Mitu1 capitan de rangul I(r) Georgiu Mitu2

De ase­me­nea, a navi­gat pe Bri­cul Mir­cea, în tine­re­te, ofi­ter fiind.  A fost ranit si spi­ta­li­zat la Brest, in Fran­ta, in anul 1965, cand Bri­cul Mir­cea navi­ga prin Gol­ful Bis­ca­ya, catre repa­ra­tii la Ham­bu­rg, intr‑o puter­ni­ca furt­u­na. In acea furt­u­na, s‑au scu­fun­dat 16 vapoa­re, Bri­cul Mir­cea fiind sin­gu­ra navă supra­vi­e­tu­i­toa­re. Am onoa­rea de a fi gasit jur­na­lul per­so­nal al rapo­sa­tu­lui meu socru, din tim­pul ace­lui voiaj!

bricul_mircea

O alta “vede­tă” a Mari­nei Mili­ta­re Româ­ne este de ase­me­nea, sotul meu, Lau­ren­tiu Mitu, care a fost coman­dant sec­tie de vede­tă tor­pi­loa­re, în anii 1984–1998.

vedete_comandant_Laurentiu_Mitu2 vedete_comandant_Laurentiu_Mitu3 vedete_torpiloare_dan_leahuvedete_comandant_Laurentiu_Mitu1

El, Dan Ava­da­nei, Liviu Nis­tor, Miha­la­che Mari­ne­scu si altii au adus fai­ma Mari­nei Mili­ta­re Române!

Cu sti­ma si res­pect, Roxa­na Mitu.


În epi­so­dul urmă­tor (11): CONSTRUCȚII NAVEDMHI.


Sur­se docu­men­ta­re pen­tru seri­a­lul MANGALIA 20: 

  • Mono­gra­fia „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, autori Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan, Edi­tu­ra Dobro­gea, 2007,
  • Site-ul Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis din Mangalia,
  • Publi­ca­ții loca­le, jude­țe­ne, naționale,
  • Colec­ții de foto­gra­fii personale,
  • Alte sur­se: Inter­net, rețe­le de socializare.

Montaj foto titlu: Pic­tu­ra „Man­ga­lia veche”, 1945, Lucia Deme­tri­a­de Bălă­ces­cu și Man­ga­lia, sen­sul gira­to­riu, 2014.


P.s. Sti­mați citi­tori, în com­ple­ta­rea epi­soa­de­lor pos­ta­te sau a celor pla­ni­fi­ca­te să apa­ră în seri­a­lul MANGALIA 20, vă invi­tăm să ne tri­mi­teți mate­ri­a­le cu refe­ri­re la temele/ dome­ni­i­le supu­se aten­ți­ei dum­ne­a­voas­tră – tex­te, foto­gra­fii, vederi, fil­me, lin­kuri spre anu­mi­te arti­co­le, pe adre­sa de e‑mail [email protected]


Cu mul­țu­mi­ri, Man­ga­lia News, 31.05.2015.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

4 COMENTARII

  1. Buna ziua,
    Locu­iesc in Bucu­res­ti, insa am astep­tat cu nerab­da­re poves­ti­le ade­va­ra­te des­pre Mari­na Mili­ta­ra atat eu, cat si tatal meu, coman­dor ® Agud Ioan, intru­cat am locu­it in Man­ga­lia pana in 1976.
    Poa­te voi veni cu com­ple­tari, dupa ce va citi si tata cele scri­se, insa deo­cam­da­ta am ruga­min­tea de a ma pune in lega­tu­ra cu d‑na Roxa­na Mitu (cu al carei sot am copi­la­rit), intru­cat imi doresc o copie a car­tii d‑lui con­tra­a­mi­ral Dan Lea­hu, car­te pe care nu am apu­cat sa o cum­par in 2013, cand a fost pre­zen­ta­ta in cadrul “Car­tii la nisip”. Am luat lega­tu­ra tele­fo­nic cu dl. con­tra­a­mi­ral, insa a spus ca nu stie cand o va edi­ta pen­tru vanza­re si ca doar cine­va a prins exem­pla­rul pre­zen­tat atunci. Acum inte­leg pe mana cui a ajuns — la nora d‑lui capi­tan rg. I Mitu. Meri­ta, dar cred ca mai sunt multi altii care si-ar dori‑o… Mie, una, mi‑a tre­sa­rit ini­ma cand am vazut car­tea in fotografii…

    Cu res­pect si multumiri,
    Cris­ti­na Ion

    • Ne bucu­ra mult mesa­jul dum­ne­a­voas­tra! L‑am trans­mis doam­nei R.M. si urmea­za sa va con­tac­te­ze telefonic.
      Cu drag, MangaliaNews.ro

  2. Dra­ga doam­na Cris­ti­na Ion, sotul meu va trans­mi­te ca volu­mul ”Acei oameni cura­jo­si si vede­te­le lor tor­pi­loa­re” nu a fost ”pri­mit” ci cum­pa­rat si nu de la vre­un targ ci de la fes­ti­vi­ta­tea orga­ni­za­ta cu oca­zia ani­ver­sa­rii a 60 de ani de la infi­in­ta­rea Divi­zio­nu­lui 81! Din Divi­zio­nul 81, Lau­ren­tiu Mitu a facut par­te timp de15 ani, fiind coman­dant pe una din vede­te­le tor­pi­loa­re ! In cadrul ace­lei cere­mo­n­ii, in care au fost sar­ba­to­ri­te ”vede­te­le” (cum imi pla­ce mie sa spun), care au fost la coman­da vede­te­lor tor­pi­loa­re ale Mari­nei Roma­ne de‑a lun­gul ani­lor, li s‑au ofe­rit celor pre­zen­ti, san­sa de a cum­pa­ra car­ti­le res­pec­ti­ve. Asa­dar evi­dent ca ”MERITA” iar acum pro­ba­bil veti inte­le­ge si fap­tul ca de fapt car­tea ”a ajuns pe mana mea” fiind cum­pa­ra­ta !!!!! MERITAU, dupa pare­rea mea, chiar si sa o pri­meas­ca cadou si el si toti cei­lalti ofi­teri de frun­te ai Mari­nei Mili­ta­re Romane !
    Cu stima,
    Roxa­na Mitu

  3. Sti­mati admin si doam­na Roxa­na Mitu,

    Va mul­tu­mesc aman­du­ro­ra pen­tru promp­ti­tu­di­nea raspunsurilor.
    Din dis­cu­tia de atunci cu dl. con­tra­a­mi­ral Lea­hu am inte­les ca doar un exem­plar fuse­se edi­tat (si van­dut), dar inseam­na ca intre timp a reu­sit sa scoa­ta mai mul­te exem­pla­re, ceea ce imi da spe­ran­ta ca voi putea intra in pose­sia cartii.
    Va multumesc,
    Cris­ti­na Ion

Leave a Reply