Fă liniște și-ascultă sunetul apusului… | Ceea ce consideri că este important pentru tine, aceea vei și prețui – Bogdan Tilvaru [Foto/VIDEO]

0
414

Bogdan Tilvaru: Fă liniște și-ascultă sunetul apusului…

Vei intelege că si tu treci, tot atât de repede.. ca un sunet!
Am fost robit de o dorință… să fiu ca stânca, neclintit!
Să demonstrez că-mi stă-n putere să nu ma las nicicum strivit.
Însă un fir plapând de iarbă ce e ades călcat, strivit,
Poate răzbate de sub stâncă prin crăpături, trecând smerit.
Mi-am încordat adesea pumnii și m-am bătut cu ei în piept,
Mi-am ridicat semeț privirea, crezând că eu sunt cel mai drept.
Și-n nebunia mea profundă, spuneam că doar eu stăpânesc
Și că țărâna e mai tare decât ceea ce e ceresc…

”Mi-e dor de verde crud, de roua din iarba, de ciripit de pasarele si raze calde de lumina, de păpădii si buburuze. Mai e puțin si vine primăvara…”.

”…O noapte senina, dupa o ploaie torentiala si un apus spectaculos, invaluit in ceata si raze de lumina. Din pacate, la vremea aceea nu aveam echipament foto protejat la intemperii, asa ca am pierdut probabil cel mai spectaculos moment. Sper sa imi iau revansa cu prima ocazie  Cu toate astea, nici cupola hotelului de milioane de stele in care am dormit nu era mai putin spectaculoasa, asa ca merita sa nu ramana neadmirata…”.

Ceea ce consideri că este important pentru tine, aceea vei și prețui.

”Sistemul meu de valori este unul diferit, iar pentru cei mai mulți este unul atipic, poate chiar ciudat și învechit. Modul în care văd eu viața, relația omului cu natura și cu Cel Nevăzut, fac din mine un veritabil “bun de lepădat”.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Am învățat în decursul anilor mei de viață (poate încă prea puțini pentru a conta opinia mea), că viața trăită în încercarea de a mulțumi pe toți, este una risipită inutil. Voci acuzatoare și critici vor exista întotdeauna, indiferent de ceea ce voi face. Totuși, în scurta mea viață, am trecut prin mai multe încercări decât unii într-o viață de om. Focul încercării nu era menit să mă facă una cu cenușa, ci să mă întărească, să mă călească precum oțelul și să mă pregătească pentru a fi capabil să port poveri pe umeri. Am trecut prin pragul morții de atăt de multe ori, încât am pierdut numarul. Pentru mine nu mai contează când plec dintre voi, ci cum.

Toate vocile care încearcă să mă tragă înapoi, sunt ca niște cărbuni aprinși peste care am învățat să trec desculț și care mă fac să merg înainte cu și mai mare hotărâre și viteza. Înțelegeți voi.. cine vrea să mă tragă înapoi, nu face decât să mă sărute pe talpi și să-mi mărească elanul. Ce sa-i faci? Sunt încăpățânat cum “zice” unii, de neoprit.

M-am născut în Vrancea și mi-am petrecut mare parte din copilărie la coada vacii, așa că știu mirosul de balegă și de fân proaspăt cosit. Am colindat pădurile în lung și-n lat de dimineață până seara, având tot timpul cu mine o bărdiță și un briceag. Nu-mi trebuia nici apă, nici mâncare, ci doar mult verde peste care sa calc. Mergeam pe urmele mistreților, mâncând adesea fructe de pădure, alune, mere sălbatice și ce mai găseam prin pădure. Erau zile cand supraviețuiam cu ce-mi oferea natura, iar uneori bunica mă căuta cale lungă, aducând în poală cateva felii de pâine din vatră, unse cu untură. Viață, tată! Minecraft real, adevărat. Simțeam ploaia până în măduva oaselor, iar gustul picăturilor de ploaie ce-mi ajungeau pe limbă era unic. Eram copil, dar trăiam mai intens decât adulții de azi.
Nu vreau sa vorbesc despre mine, persoana mea este neimportantă, dar vreau să vorbesc despre Vrancea și vreau să o fac în modul în care am perceput-o și am trăit-o.

De ceva timp mă tot bate gândul că ar trebui să realizez un documentar despre frumusețea acestui județ, insă mă sperie amploarea unui asemenea proiect. Îmi doresc să fac acest lucru, nu pentru a mă autoînălța pe un podium din vată de zahăr, nici pentru a concura cu alții de zeci de mii de ori mai buni și mai talentați decât mine, ci doar pentru că simt că asta trebuie să fac. Îmi lipsesc o mulțime de necunoscute, nu știu de unde să incep, nu știu cum se face, nu am nici uneltele care să mă ajute, nici fondurile necesare. Sunt într-un real dezavantaj, însă am de partea mea determinarea, amintirile încă neșterse din copilăria mea și sărutările din tălpi…, stiți voi… (nu o luați ca pe o ambiție).

Spuneam la început despre sistemul meu de valori. Va veni momentul să vă vorbesc si despre acest subiect, dar toate la timpul lor…

Până atunci, fiți pe aproape, vă voi ține la curent cu acest viitor proiect, deocamdată doar cântăresc lucrurile și este în faza de idee”. #Vrancea

MN: Mulțumim, Bogdan, pentru toate minunățiile fotografiate sau scrise de tine și-ți suntem alături în proiectele tale de suflet.

Vizionați și: Raven’s Nest – The Hidden Village: Viața simplă este întotdeauna mai frumoasă! România, tată…, România! FOTO/VIDEO


Mangalia News, 21.03.2021.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply