Vitamina C, vitamina D și Zincul — un trio eficient împotriva expunerii la bacterii și virusuri

0
197

Vita­mi­ne­le și mine­ra­le sunt indis­pen­sa­bi­le pen­tru o sta­re bună de sănă­ta­te, vita­mi­na C, vita­mi­na D și Zin­cul find cele care lup­tă împo­tri­va viru­su­ri­lor și bac­te­ri­i­lor care ata­că orga­nis­mul.

Vita­mi­na C

Vita­mi­na C, cunos­cu­tă și sub nume­le de acid L‑ascorbic, este o vita­mi­nă solu­bi­lă în apă, care este pre­zen­tă în mod natu­ral în une­le ali­men­te, adă­u­ga­tă alto­ra și dis­po­ni­bi­lă sub for­mă de supli­ment ali­men­tar. Oame­nii, spre deo­se­bi­re de majo­ri­ta­tea ani­ma­le­lor, sunt inca­pa­bili să sin­te­ti­ze­ze vita­mi­na C endo­gen, deci este o com­po­nen­tă die­te­ti­că esen­ți­a­lă.

Vita­mi­na C este nece­sa­ră pen­tru bio­sin­te­za cola­ge­nu­lui, L‑carnitinei și a anu­mi­tor neu­ro­trans­mi­ță­tori și este impli­ca­tă și în meta­bo­lis­mul pro­te­i­ne­lor. Cola­ge­nul este o com­po­nen­tă esen­ți­a­lă a țesu­tu­lui con­junc­tiv, care joa­că un rol vital în vin­de­ca­rea răni­lor. Vita­mi­na C este, de ase­me­nea, un impor­tant anti­o­xi­dant fizi­o­lo­gic și s‑a dove­dit că rege­ne­rea­ză alți anti­o­xi­danți din orga­nism, inclu­siv alfa-toco­fe­ro­lul (vita­mi­na E).

Cer­ce­tă­ri­le în curs exa­mi­nea­ză dacă vita­mi­na C, prin limi­ta­rea efec­te­lor dău­nă­toa­re ale radi­ca­li­lor liberi dato­ra­tă acti­vi­tă­ții sale anti­o­xi­dan­te, ar putea aju­ta la pre­ve­ni­rea sau la întâr­zi­e­rea dezvol­tă­rii anu­mi­tor tipuri de can­cer, boli car­di­o­vas­cu­la­re și a altor boli în care stre­sul oxi­da­tiv joa­că un rol cau­zal. 

Pe lân­gă func­ți­i­le sale bio­sin­te­ti­ce și anti­o­xi­dan­te, vita­mi­na C joa­că un rol impor­tant în func­ția imu­ni­ta­ră și îmbu­nă­tă­țeș­te absorb­ția fie­ru­lui non-hem, for­ma fie­ru­lui pre­zen­tă în ali­men­te­le de ori­gi­ne vege­ta­lă. Apor­tul insu­fi­cient de vita­mi­na C cau­zea­ză scor­but, care se carac­te­ri­zea­ză prin obo­sea­lă, slă­bi­ciu­ne extin­să a țesu­tu­lui con­junc­tiv și fra­gi­li­ta­te capi­la­ră.

Fruc­te­le și legu­me­le sunt cele mai bune sur­se de vita­mi­na C. Ali­men­te­le cele mai boga­te în vita­mi­na C sunt arde­iul gras roșu și ver­de (con­su­mat crud), por­to­ca­le­le și sucul natu­ral de por­to­ca­le, kiwi-ul, gre­pfru­tul, broc­coli-ul crud și fiert, căp­șu­ni­le proas­pe­te și var­za de Bru­xe­l­les găti­tă. Uti­le sunt și supli­men­te­le cu vita­mi­na C; aces­tea con­țin de obi­cei vita­mi­na C sub for­mă de acid ascor­bic, care are o bio­dis­po­ni­bi­li­ta­te echi­va­len­tă cu cea a aci­du­lui ascor­bic natu­ral din ali­men­te.

Vita­mi­na D

Vita­mi­na D este nece­sa­ră pen­tru con­stru­i­rea și men­ți­ne­rea oase­lor sănă­toa­se. cal­ci­ul, com­po­nen­ta prin­ci­pa­lă a osu­lui, poa­te fi absor­bit de orga­nism numai în pre­zen­ța vita­mi­nei D. Cor­pul pro­du­ce vita­mi­na D atunci când lumi­na direc­tă a soa­re­lui trans­for­mă o sub­stan­ță chi­mi­că din pie­le într‑o for­mă acti­vă a vita­mi­nei (cal­ci­fe­rol).

Can­ti­ta­tea de vita­mi­na D pe care o pro­du­ce pie­lea unei per­soa­ne depin­de de mulți fac­tori, inclu­siv de momen­tul zilei, de ano­timp, de lati­tu­di­nea la care este situ­a­tă țara în care locu­ieș­te per­soa­na res­pec­ti­vă și de pig­men­ta­rea pie­lii. În func­ție de țară și de sti­lul de via­ță, pro­duc­ția de vita­mi­na D poa­te scă­dea sau poa­te lip­si com­plet în luni­le de iar­nă. Pro­tec­ția sola­ră, deși este impor­tan­tă, poa­te să redu­că pro­duc­ția de vita­mi­na D.

Une­le cer­ce­tări suge­rea­ză că vita­mi­na D, mai ales atunci când este lua­tă împre­u­nă cu cal­ci­ul, ar putea aju­ta la pre­ve­ni­rea anu­mi­tor tipuri de can­cer. Alte dovezi ști­in­ți­fi­ce suge­rea­ză că vita­mi­na D ar putea juca un rol în sănă­ta­tea cog­ni­ti­vă. Supli­men­te­le de vita­mi­na D pot fi uti­li­za­te pen­tru tra­ta­rea tul­bu­ră­ri­lor moș­te­ni­te rezul­ta­te din inca­pa­ci­ta­tea de a absor­bi sau de a pro­ce­sa vita­mi­na D, cum ar fi hipo­fos­fa­te­mia fami­li­a­lă.

De ase­me­nea, une­le cer­ce­tări indi­că fap­tul că supli­men­ta­rea pe ter­men lung a vita­mi­nei D redu­ce ris­cul de scle­ro­ză mul­ti­plă și este uti­lă în tra­ta­rea adul­ți­lor cu defi­cit sever de vita­mi­na D, care duce la pier­de­rea con­ți­nu­tu­lui mine­ral osos, la dureri de oase, slă­bi­ciu­ne mus­cu­la­ră și oase moi (oste­o­ma­la­cie).

Stu­di­i­le suge­rea­ză și că per­soa­ne­le care obțin sufi­cien­tă vita­mi­nă D și cal­ciu din ali­men­ta­ție pot înce­tini ast­fel pier­de­rea mine­ra­le­lor osoa­se, pot con­tri­bui la pre­ve­ni­rea oste­o­po­ro­zei și la redu­ce­rea frac­tu­ri­lor osoa­se. În plus, apli­ca­rea vita­mi­nei D sau a unui pre­pa­rat local care con­ți­ne un com­pus de vita­mi­na D numit cal­ci­po­tri­ol pe pie­le poa­te tra­ta o for­mă de pso­ri­a­zis. Supli­men­ta­rea cu vita­mi­na D poa­te pre­ve­ni și tra­ta pro­ble­ma rahi­tis­mul, o boa­lă rară care apa­re la unii copii.

Vita­mi­na D nu se găseș­te în mul­te ali­men­te, dar se poa­te obține din pești grași pre­cum somo­nul, herin­gul, tonul și sar­di­ne­le, din fica­tul de cod, din găl­be­nu­șul de ou sau din ali­men­te­le îmbo­gă­ți­te cu vita­mi­na D. Mulți adulți în vâr­stă nu se expun regu­lat la lumi­na soa­re­lui și au pro­ble­me cu absorb­ția vita­mi­nei D, ast­fel încât admi­nis­tra­rea unor mul­ti­vi­ta­mi­ne sau a unor supli­men­te care să con­ți­nă și vita­mi­na D con­tri­bu­ie la men­ți­ne­rea sănă­tă­ții.

Zincul

Zin­cul este un mine­ral de care au nevo­ie aproa­pe 100 de enzi­me pen­tru a efec­tua reac­ții chi­mi­ce vita­le. Cu toa­te aces­tea, orga­nis­mul are nevo­ie doar de can­ti­tăți mici de zinc, nece­sar în cre­a­rea ADN-ului, creș­te­rea celu­le­lor, con­stru­i­rea pro­te­i­ne­lor, vin­de­ca­rea țesu­tu­ri­lor dete­ri­o­ra­te și sus­ți­ne­rea unui sis­tem imu­ni­tar sănă­tos. 

Având în vede­re că aju­tă celu­le­le să cre­as­că și să se înmul­țeas­că, apor­tul de zinc tre­bu­ie să fie adec­vat în peri­oa­de­le de creș­te­re rapi­dă, cum ar fi copi­lă­ria, ado­les­cen­ța și sar­ci­na. Vâr­st­ni­cii pot avea apor­turi scă­zu­te de zinc, cau­za­te de un ape­tit slab din cau­za boli­lor mul­ti­ple și a medi­ca­men­te­lor. Dacă nu au gri­jă la nece­sa­rul de zinc, vâr­st­ni­cii sunt expuși ris­cu­lui de infec­ții, cum ar fi pne­u­mo­nia și ulce­re­le cuta­na­te. La aces­te per­soa­ne cu caren­țe mari, zin­cul va fi luat mai degra­bă din supli­men­te ali­men­ta­re decât din die­ta zil­ni­că.

Se cre­de că zin­cul pre­vi­ne răs­pân­di­rea viru­su­ri­lor, cum ar fi răcea­la obiș­nu­i­tă. Cer­ce­tă­ri­le au ară­tat rezul­ta­te mix­te ale efi­cien­ței zin­cu­lui în aceas­tă pri­vin­ță. E mai pro­ba­bil ca supli­men­te­le de zinc să nu pre­vi­nă răce­li­le, dar dacă sunt lua­te în decurs de o zi de la apa­ri­ția simp­to­me­lor de răcea­lă (dureri în gât, secre­ții naza­le), ar putea scă­dea seve­ri­ta­tea aces­to­ra.

Sem­ne­le lip­sei de zinc includ pier­de­rea gus­tu­lui sau a miro­su­lui, un ape­tit slab, sta­re depre­si­vă, scă­de­rea imu­ni­tă­ții, întâr­zi­e­rea vin­de­că­rii răni­lor, dia­ree, pier­de­rea păru­lui. Car­nea și fruc­te­le de mare sunt boga­te în zinc, iar une­le vege­ta­le pre­cum legu­mi­noa­se­le și cere­a­le­le inte­gra­le sunt, de ase­me­nea, sur­se bune de zinc, dar con­țin și fitați care se pot lega de mine­ral, scă­zând absorb­ția aces­tu­ia. Ast­fel, prin­tre alli­men­te­le mai boga­te în zinc se numă­ră stri­di­i­le, cra­bii, homa­rii, car­nea de vită, car­nea de la păsări de cur­te, car­nea sla­bă de porc, legu­mi­noa­se­le, nuci­le și semin­țe­le.

Sur­sa: doc.ro/sanatate

Autor: Dr. Ionuț Fro­nea, Medic Spe­cia­list Far­ma­co­lo­gie Cli­ni­ca, Expert DOC.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply