Liliana Pintilie — Redeschiderea grădiniței, după șocul pandemiei — Experiența mea

0
282

Imi cer ier­ta­re de pe acum, dacă mesa­jul meu deran­jea­ză pe cine­va, dar aș vrea să vă împăr­tă­șesc expe­rien­ța mea ca supli­ni­tor de gră­di­ni­ță în Nor­ve­gia. Știu că “e alt­ce­va”, dar chiar și așa, poa­te pot răs­pun­de la une­le între­bări (ne)rostite îna­in­te de noul an șco­lar 2020–2021, în con­di­ții de pan­de­mie.

Ina­in­te de marea des­chi­de­re, am avut cam 5 zile de cură­țe­nie gene­ra­lă: eli­mi­nat juca­rii din mate­ri­al tex­til, spă­lat TOT ce se putea (jucă­rii, pereți, pode­le, mese, sca­u­ne etc).

SPATIUL: In pri­ma faza, am optat pen­tru impar­ti­rea cla­sei in gru­pe mai mici de lucru (potri­vit nor­me­lor in vigoa­re, 3 copii intre 1–3 ani, 5 copii intre 3–6 ani). Aici exis­ta mai mul­te came­re mici, in loc de o sin­gu­ra cla­sa inca­pa­toa­re (aici a fost avan­ta­jul, stiu. Dez­a­van­taj este ca tre­bu­ie supra­ve­he­ati toti si e difi­cil, cu toa­te bari­ca­de­le inven­ta­te ad-hoc).

JUCARIILE: Am tri­at la maxi­mum, pana am incro­pit mai mul­te cutii cu con­ti­nut rela­tiv iden­tic: pie­se duplo/lego, masi­nu­te, puz­z­le de lemn, alte juca­rii de lemn/cuburi, 2–3 car­ti­ce­le car­to­na­te usor de sters cu ser­ve­te­le ume­de fila-cu-fila, culori si foi de har­tie. Fie­ca­re cutie a fost nume­ro­ta­ta cu 1, 2, 3, afe­ren­ta gru­pu­lui de joa­ca 1, 2, 3 (rosu/testoasa, galben/soarele, albastru/norisorul — ca in poze­le ala­tu­ra­te).

PRIMIREA/LIVRAREA COPIILOR: Copi­ii au fost pri­mi­ti in afa­ra gra­di­ni­tei (chiar si a cur­tii), la ora fixa, fie­ca­re gru­pa la inter­val de 5 minu­te. Regu­li­le au fost atat de stric­te, incat parin­te­le care nu ajun­gea la fix 8:10 (de ex), rata toa­ta ziua si ple­ca aca­sa cu copil cu tot (edu­ca­to­rul intra ina­un­tru si sta­tea cu copi­ii deja adu­si, nu avea cine sa il ia pe in pri­mi­re pe intar­zi­at). Parin­tii au pri­mit instruc­tiuni cla­re si repe­ta­te sa pas­tre­ze dis­tan­ta, si cei mai multi o faceau. La ince­put s‑a lucrat cu pro­gram redus, extin­zan­du-se usor-usor pe masu­ra ce masu­ri­le s‑au mai rela­xat. La aproa­pe fie­ca­re acces in gra­di­ni­ta se gaseste o sti­cla cu dez­in­fec­tant (ca in poza), pe care cel ce intra in cur­te are obli­ga­tia sa intre in zona de gra­di­ni­ta).

ACTIVITATEA: Copi­ii au stat afa­ra apro­xi­ma­tiv 6, din 8 ore. Nu glu­mesc. Am intrat ina­un­tru doar pen­tru spa­lat pe maini (cu cei mici, schim­bat scu­te­cul si pre­ga­tit de nani afa­ra in caru­cior). Cei de 3–6 ani ple­cau la 8 dimi­ne­a­ta la plim­ba­re in padu­rea din apro­pi­e­re si mai veneau ina­poi abia la ora 15:00, ca sa fie pre­dati la ora fixa parin­ti­lor, la fie­ca­re 5 minu­te, ince­pand cu 15:30.

SPALATUL PE MAINI: Le‑a intrat in san­ge, tutu­ror. Celor mici le-am dis­tras aten­tia cu can­te­ce­le expli­ci­te, potri­vi­te var­stei lor. Ima­gi­nati-va “ursul doar­me si visea­za”, dar ver­su­ri­le sunt de genul “cu sapun noi ne spa­lam, mur­da­ria inde­par­tam”. Can­te­ce­lul tre­bu­ie sa dure­ze min 20 de secun­de reco­man­da­te de alt­fel pen­tru spa­la­tul pe maini. Cata vre­me copi­lul asculta/canta, se spa­la si pe maini. La nevo­ie (plim­ba­re sau afa­ra in cur­te) am avut ser­ve­te­le ume­de si anti-bac. Am pre­fe­rat intot­dea­u­na apa si sapun.

DISTANTAREA FIZICĂ: Reve­ni­rea in colec­ti­vi­ta­te dupa 6 sap­ta­mani a fost grea pen­tru cei mai mici, care au plans, dupa cum le‑a fost felul (unii mai mult, altii mai putin). Parin­tii au intre­bat “si acum ce o sa faceti, nu ii mai luati in bra­te, nu ii mai tineti pe genunchi?”. Exclus! Asta e mese­ria ce mi-am ales, copi­ii imi sunt dragi, au nevo­ie de mine si fara con­tact fizic, indi­fe­rent de var­sta, nu se poa­te. Dar la sedin­te­le de per­so­nal am pri­mit un sfat: “Hai­deti sa venim la lucru por­nind de la gan­dul ca lucram cu anga­jati, copii, parin­ti sana­to­si. Alt­fel o luam raz­na de ata­ta nesi­gu­ran­ta”. A fost greu, dar le-am daru­it tim­pul si dra­gos­tea nece­sa­ra, fara sa ii mai pupăm, ca de obi­cei. Dupa pri­me­le hoho­te pe umar, ii intorceam pe copii, usor, cu spa­te­le la piep­tul meu, sta­teau pe genunchi, dar fara sa ne sufle direct in fata, asta vreau sa spun.

JOCUL: a fost per­mis in gru­pe­le mici, fara limi­te, dar si fara sa le per­mi­tem lin­sul ace­le­ia­si juca­rii, pupa­tul (care alta­da­ta era tare dra­ga­las), hra­ni­tul ima­gi­nar cu ace­ea­si lin­gu­ra, bau­tul ima­gi­nar din ace­ea­si cana.

IMPARTIREA SPATIULUI: afa­ra fie­ca­re cla­sa a pri­mit o zona in care sa se joa­ce, mar­ca­ta ima­gi­nar sau cu ban­da “pe aici nu se tre­ce” aga­ta­ta unde s‑a putut. Ina­un­tru am stat cat mai putin cu putin­ta. Acce­sul in gradinita/baie a fost pla­ni­fi­cat ast­fel incat sa nu ne intal­nim cu alte gru­puri de pe ace­la­si etaj.

EDUCATIA: Aici nu se insis­ta asa de mult pe stu­diu — copi­la­ria e scur­ta si tre­bu­ie trai­ta, asa ca nu a mai tinut nimeni cont de “lec­tii”. Am vor­bit si impar­ta­sit copi­i­lor notiu­ni­le “din mers”, avand in vede­re ca unii se pre­ga­teau de cla­sa I. Nu au mai fost acti­vi­tati colec­ti­ve, tea­tru, etc cu care eram alta data obis­nu­i­ti.

HAINELE: Fie­ca­re copil a venit cu ditai saco­sa cu un rand de schim­buri, cei mici avand in plus cate 3 scu­te­ce pe zi. Adio stat la oli­ță. Aceas­ta ruti­nă s‑a deprins aca­sa. In pri­ma faza totul s‑a gan­dit optim, efec­tiv, sa ne fie usor (noua, ca anga­jati). Hai­ne­le si incal­ta­min­tea copi­i­lor au stat in saco­sa toa­ta ziua (fara a folo­si dula­pu­ri­le, care ar fi tre­bu­it spa­la­te la sfar­si­tul zilei), parin­tii avand obli­ga­tia sa le care cu ei zil­nic, ba chiar si caru­cioa­re­le cu care erau adu­si micu­tii. Cu totii aveam gri­ja sa ne actu­a­li­zam prog­no­za meteo, sa ne aver­ti­zam ca urmea­za ploa­ie, ca a doua zi ne tre­bu­ie cizme de cau­ciuc etc. A intrat in refle­xul fie­ca­ru­ia.

IGIENIZAREA: Pri­ma­ria a dis­pus o igie­ni­za­re la mij­lo­cul zilei (dar cred ca fir­ma de cura­te­nie ince­pea la 9:30 si ter­mi­na la 12, in toa­te gra­di­ni­te­le ser­vi­te). Igie­ni­za­rea con­sta in cura­ti­rea toa­le­tei, mesei de schim­bat scu­tec, chiu­ve­te, intre­ru­pa­toa­re, clan­te­le usi­lor, supra­fe­le cu care copi­ii intrau usor in con­tact (raf­turi, dula­puri). Dupa fie­ca­re vizi­ta la baie cu un copil, tre­bu­ia sa dez­in­fec­tam masa de schim­bat scu­te­cul, chiu­ve­ta, clan­ta usii. Pana la sfar­si­tul zilei eli­mi­nam cutia afe­ren­ta zilei res­pec­ti­ve si spa­lam juca­ri­i­le cu apa si sapun. Une­ori nu aveam raga­zul nece­sar, asa ca din acest motiv am pre­ga­tit cate 2 ast­fel de cutii/grupa de copii. A doua zi, luam alta cutie “noua”, dar cand dor­meau piti­cii spa­lam tot ce se putea.

PACHETELUL: Toa­ta lumea a man­cat din pache­tul pre­ga­tit de aca­sa. Adio, man­ca­re cal­da, lap­te, acces la buca­ta­ria gra­di­ni­tei… Adio, impar­tit fruc­te tutu­ror, dupa obi­cei.

PRIMA GRIJA: secu­ri­za­rea copi­i­lor. La ori­ce var­sta ar fi, copi­lul are nevo­ie sa se sim­ta secu­ri­zat ala­turi de adul­tul care se ocu­pa de el. Nu am dis­cu­tat ama­nun­te­le pan­de­mi­ei in fata lor, ci le-am ras­puns cu natu­ra­le­te, cat s‑a putut de linis­ti­tor.

LOGISTICA: Ne-au aju­tat “che­ck list-uri­le” la baie si in sala de lucru, ca sa bifam cu regu­la­ri­ta­te dupa dez­in­fec­ta­re. Pre­ga­ti­rea in avans, totul gan­dit cu un pas ina­in­te — asta e che­ia. Mult sapun si dez­in­fec­tant, ser­ve­te­le de har­tie la tot pasul, manu­si de uni­ca folo­sin­ta pen­tru fie­ca­re schim­bat de scu­tec in par­te.

SANATATEA: Potri­vit nor­me­lor in vigoa­re, copi­lul cu muco­zi­tati colo­ra­te / febra / dia­ree / var­sa­turi, nu a fost pri­mit in colec­ti­vi­ta­te. Dupa un epi­sod febril, copi­lul se tine aca­sa 24 de ore. Dupa dia­ree / var­sa­turi, copi­lul se tine aca­sa 48 de ore. Este foar­te greu de spus unde este limi­ta per­mi­sa. De mul­te ori ne bazam pe ins­tinct, pe expe­rien­ta, pe felul de a fi al copi­lu­lui. COVID a inre­gis­trat cel mai mic impact la copii atat de mici, asa ca ne-am pus nadej­dea in asta. La locul meu de mun­ca si in zona in care lucrez eu, nu am aflat de nici un copil/angajat afec­tat de COVID, dar au fost cate­va cazuri sem­na­la­te (adulti din gra­di­ni­ta) la nivel de tara.

PROGRES: La aproa­pe fie­ca­re 2–3 sap­ta­mani, am urma­rit cu sufle­tul la gura con­fe­rin­ta de pre­sa pe linie de sana­ta­te publi­ca, ca sa ne insu­sim nor­me­le de apli­ca­re. Pe masu­ra ce regu­li­le s‑au mai imblanzit, am redus spa­la­tul juca­ri­i­lor pana la 1 data pe sap­ta­ma­na acum (dupa 6 luni, sun­tem pe cod gal­ben, cu mai putin de 20 de imbol­na­viri / 100.000 locu­i­tori), copi­ii au hai­nu­te­le la dulap, se lucrea­za cu intrea­ga cla­sa, dar fara con­tact cu alte cla­se.

Nor­me­le veni­te “de sus” sunt reco­man­dari adap­ta­te cat mai bine cu putin­ta la nivel de uni­ta­te. Nu cre­deam sa o spun vreo­da­ta, dar tumul­tul de acti­vi­tati cu care eram obis­nu­i­ta, gala­gia si zar­va din cur­te mi-au lip­sit, iar acum ma bucur de intoar­ce­rea la nor­ma­li­ta­te. For­ta de lucru este foar­te greu de ges­tio­nat, fiind­ca la fie­ca­re sem­nal de alar­ma (dure­re in gat, racea­la, nas infun­dat), anga­ja­tul nu are voie la lucru. Copi­ii s‑au adap­tat foar­te bine, mult mai usor. Le-am vor­bit cu blan­de­te si expli­ca­tii pe inte­le­sul lor (inclu­siv expe­ri­men­tul cu sapu­nul care inde­par­tea­za pipe­rul aflat pe supra­fa­ta apei) a aju­tat la pas­tra­rea nor­me­lor.

Sper sa fi cuprins cat mai mult din ce am trait in tim­pul pan­de­mi­ei. Sla­va Ceru­lui că, desi am lucrat pe toa­ta peri­oa­da pan­de­mi­ei pen­tru cei cati­va copi­la­si ai caror parin­ti lucrau la urgen­te medi­ca­le, maga­zi­ne, poli­tie, pom­pieri etc, sana­ta­tea nu mi‑a fost afec­ta­ta. Am pri­mit cu inte­le­ge­re fie­ca­re comen­ta­riu. Cu totii am tra­ver­sat o peri­oa­da difi­ci­la, cu neli­nisti fires­ti, spe­ci­fi­ce situ­a­ti­ei spe­ci­a­le in care ne aflam.

Avem voie sa fim obo­si­ti (si noi si copi­ii, si parin­tii), asa ca am ras­puns cu indul­gen­ta frus­ta­ri­lor cu care ne-am con­frun­tat. “Luati lega­tu­ra cu seful”, “aces­tea sunt nor­me­le” — pana la urma aceas­tea este rea­li­ta­tea. Poves­tea e lun­ga, sper sa va fie de folos, iar daca nu, dati cu scro­ll, nu mă supăr. Dacă dim­po­tri­va, mai aveti intre­bari, vă răs­pund cu drag, atât cât mă pri­cep.

Lili­a­na Pin­ti­lie, San­d­vi­ka, Norway, sep­tem­brie 2020.

MN: Alte gân­duri scri­se atât de inspi­rat de Lili­a­na Pin­ti­lie, cores­pon­den­ta noas­tră dra­gă din ”Nor­dul înde­păr­tat” și publi­ca­te de Man­ga­lia News, sub gene­ri­cul ”La pas, prin Țara lui Moș Cră­ciun”, puteți citi AICI.


Man­ga­lia News, 05.09.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply