Irina Binder — “Pe parcursul vieții am întâlnit mulți oameni, mulți m‑au ajutat, am primit daruri dintre cele mai frumoase, am primit chiar și diamante, dar nimic nu se poate compara cu săpunul pe care mi‑l aducea prietena mea ca să mă pot spăla și eu ca un om”

0
285

Când văd per­soa­ne veș­nic nemul­țu­mi­te și care au uitat să fie recu­nos­că­toa­re pen­tru bine­le și abu­n­den­ța din via­ța lor, îmi amin­tesc o poves­te pe care mi‑a spus‑o o doam­nă foar­te bătrâ­nă. Avea pes­te 90 de ani când mi‑a împăr­tă­șit una din­tre cele mai fru­moa­se amin­tiri pe care le avea des­pre o pri­e­te­nă dra­gă ei.

Doam­na res­pec­ti­vă mi‑a măr­tu­ri­sit că în tine­re­țe, ime­di­at după răz­boi, era atât de săra­că încât nu avea nici măcar o coa­jă de săpun să se spe­le. Săpu­nul era un lux pe atunci în Ger­ma­nia dis­tru­să de răz­boi. Ea locu­ia într-un pod, îndu­ra fri­gul, nu avea con­di­ții, mun­cea enorm pen­tru a‑și putea plăti chi­ria și abia își per­mi­tea să mănân­ce. Dar avea o pri­e­te­nă care mun­cea ca ser­vi­toa­re în casa unei vădu­ve, iar aceas­tă pri­e­te­nă îi adu­cea o dată pe săp­tămâ­nă săpu­nul furat de la stă­pâ­na casei.

Pe par­cur­sul vie­ții am întâl­nit mulți oameni, mulți m‑au aju­tat, am pri­mit daruri din­tre cele mai fru­moa­se, am pri­mit chiar și dia­man­te, dar nimic nu se poa­te com­pa­ra cu săpu­nul pe care mi‑l adu­cea pri­e­te­na mea ca să mă pot spă­la și eu ca un om”.

În timp ce îmi poves­tea, m‑am ima­gi­nat în locul ei, mi-am ima­gi­nat sen­za­ția minu­na­tă de om curat, dar și tea­ma de a nu con­su­ma prea mult din săpun, limi­ta bucu­ri­ei și sen­ti­men­tul de vino­vă­ție…

Doam­na mi‑a poves­tit cu nos­tal­gie și recu­noș­tin­ță că se spă­la cu gri­jă, să nu con­su­me mult din săpun, să nu obser­ve pro­pri­e­ta­ra săpu­nu­lui că aces­ta a fost folo­sit.

Era un săpun bun, par­fu­mat. Și știi ceva? Pri­e­te­na mea nu l‑a folo­sit nici­o­da­tă pen­tru ea… Ea se spă­la cu săpun ieftin, de rufe, că doar așa ceva le era îngă­du­it ser­vi­to­ri­lor”.

M‑a impre­sio­nat poves­tea ei și pri­e­te­nia celor două. Și-mi dau sea­ma cât de noro­coși sun­tem noi că avem con­di­ții minu­na­te, însă nu știm să ne bucu­răm de ele și să fim recu­nos­că­tori. Și nu mai sun­tem capa­bili să apre­ci­em un gest mărunt, nu rea­li­zăm că el este venit dintr‑o ini­mă mare, cre­dem că totul este la dis­cre­ție, că totul ni se cuvi­ne, că a pri­mi este nor­mal… Și nu ne gân­dim că une­ori, când pri­mim o bana­lă bom­bo­a­nă, poa­te cine­va a renun­țat la ea pen­tru noi…, că poa­te i‑ar fi putut da acea bom­bo­a­nă copi­lu­lui, mamei…

Fie­ca­re gest, fie­ca­re om, fie­ca­re lucru pe care‑l avem, fie­ca­re băta­ie de ini­mă ar tre­bui să ne bucu­re și să ne umple sufle­te­le de recu­noș­tin­ță.

Iri­na Bin­der.


Iri­na Bin­der — Carti:

De citit după ce citiți toa­te căr­ți­le fru­moa­se din lume.

Le puteți coman­da onli­ne:
Iubi­te­lor mele pri­e­te­ne -> Iri­na-Bin­der-si-Car­men-Voi­nea-Radu­ca­nu
Pana la sfar­sit -> Pana-la-sfar­sit-Bin­de­rI­ri­na
Strai­nul de lan­ga mine -> Strai­nul-de-lan­ga-mine-Bin­de­rI­ri­na
Insomnii -> Insomnii-Bin­de­rI­ri­na
Flu­turi 3 -> Flu­turi-3-Iri­na­Bin­der
Flu­turi 1 si 2 -> Flu­turi-1si2-Iri­na­Bin­der.

Cei din stră­i­nă­ta­te, le puteți coman­da aici:
http://bit.ly/Irina-Binder-carti 


Man­ga­lia News, 29.09.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply