LIMBA ROMÂNĂ ÎN MASS-MEDIA. Uniunea Scriitorilor din România își exprimă „profunda îngrijorare față de degradarea continuă a limbii române folosite în spațiul public”

0
149

LIMBA ROMÂNĂ ÎN MASS-MEDIA. Comi­te­tul Direc­tor al Uniu­nii Scri­i­to­ri­lor din Româ­nia, prin­tr-un Comu­ni­cat ofi­ci­al, își expri­mă „pro­fun­da îngri­jo­ra­re față de degra­da­rea con­ti­nuă a lim­bii româ­ne folo­si­te în spa­ți­ul public, ca și a nive­lu­lui cul­tu­ral gene­ral, în spe­cial din par­tea celor care, prin rolul lor soci­al, sunt luați drept exem­ple de către cate­go­rii largi de cetă­țeni”.

Se face pre­ci­zarea că „lim­ba româ­nă nu este un sim­plu instru­ment de comu­ni­ca­re. Ea este o com­po­nen­tă esen­ți­a­lă a iden­ti­tă­ții și un liant al uni­tă­ții națio­na­le”. Ienă­chi­ță Văcă­res­cu echi­va­la cul­ti­va­rea lim­bii româ­ne cu patri­o­tis­mul. „Lim­ba este instru­men­tul gân­di­rii. Cine vor­beș­te și scrie inco­rect, este puțin pro­ba­bil să gân­deas­că bine”. Aceas­ta dove­deș­te absen­ța cul­tu­rii cores­pun­ză­toa­re, lip­sa pre­gă­ti­rii și com­pe­ten­ței.

Cei care sunt vizați în pri­mul rând de degra­da­rea lim­bii româ­ne în spa­ți­ul public sunt poli­ti­cie­nii, oame­nii de media, „vede­te” ale diver­tis­men­tu­lui și alte cate­go­rii de per­soa­ne cu apa­ri­ții publi­ce frec­ven­te. Degra­da­rea lim­bii româ­ne este înso­ți­tă și de o pră­bu­și­re a nive­lu­lui cul­tu­ral gene­ral.

Emi­siu­ni­le cul­tu­ra­le aproa­pe că au dis­pă­rut din pro­gra­me­le de radio și tele­vi­ziu­ne, iar nive­lul cul­tu­ral al celor­lal­te emi­siuni e foar­te scă­zut. În loc să cul­ti­ve valo­ri­le, să ofe­re repe­re și mode­le, via­ța publi­că româ­neas­că ofe­ră con­tra-exem­ple, dău­nă­toa­re moral și inte­lec­tu­al.

Uniu­nea Scri­i­to­ri­lor din Româ­nia își expri­mă îngri­jo­ra­rea față de ase­me­nea sta­re de lucruri și tra­ge un sem­nal de alar­mă opi­ni­ei publi­ce de a reac­țio­na și de a da dova­dă de res­pon­sa­bi­li­ta­te în corec­ta­rea aces­tor dis­func­țio­na­li­tăți.

Lim­ba este com­po­nen­ta fun­damen­ta­lă a spi­ri­tu­a­li­tă­ții unui neam. Ea e „măsu­ra­ri­ul civi­li­za­țiu­nii unui popor”, cum spu­nea Emi­ne­scu., și „întâi­ul mare poem” al său, cum o defi­nea Bla­ga.

A vor­bi des­pre lim­ba româ­nă este ca o dumi­ni­că”, spu­nea Nichi­ta Stă­ne­scu. Și tot el ada­u­gă: ”Lim­ba româ­nă este patria mea”.

Aceas­tă „țară mira­cu­loa­să” este păs­tră­toa­rea unui ine­s­ti­ma­bil teza­ur de fru­mu­seți, supre­ma noas­tră măr­tu­rie în eter­ni­ta­te. Iden­ti­ta­tea lim­bă-neam este veche în isto­rie și aceas­ta se vede din însăși sem­ni­fi­ca­ția pe care cuvân­tul o avea mai demult. Cu acest sens îl folo­seș­te și Emi­ne­scu în Scri­soa­rea III „Un sul­tan din­tre ace­ia ce domnesc pes­te vreo lim­bă”.

Lim­ba noastră‑i o comoa­ră”, zicea, de ase­me­nea, Ale­xe Mate­e­vici în cunoscuta‑i poe­zie. Într-ade­văr, ea vine din adân­curi de isto­rie și este expre­sia sufle­tu­lui nos­tru națio­nal, a modu­lui nos­tru de a gân­di și a simți, de a fi în lume. Lim­ba este, în ace­lași timp, însăși isto­ria noas­tră, cu tre­cu­tul și pre­zen­tul ei, cu gene­ra­ți­i­le suc­ce­si­ve care au lăsat în memo­ria vie a nea­mu­lui sau în cro­nici și hri­soa­ve, în ope­re lite­ra­re măr­tu­ria exis­ten­ței noas­tre mile­na­re pe aces­te melea­guri și aspi­ra­ți­i­le și ide­a­lu­ri­le unui întreg popor.

Lim­ba noas­tră este un dar nepre­țu­it făcut de îna­in­tași. Întru șle­fu­i­rea și desă­vâr­și­rea ei au lucrat de‑a lun­gul vea­cu­ri­lor mili­oa­ne­le de ano­nimi, oameni sim­pli care au cre­at acea capo­do­pe­ră nepie­ri­toa­re, Mio­ri­ța, expre­sie geni­a­lă a spi­ri­tu­a­li­tă­ții româ­nești, dar și marii scri­i­tori, „exe­c­u­tori” inspi­rați ai legămân­tu­lui tes­ta­men­tar al Văcă­res­cu­lui.

Marii maeș­tri ai scri­su­lui româ­nesc — de la Emi­ne­scu, Cre­an­gă, Cara­gi­a­le, la Sado­vea­nu, Arghezi, Bla­ga — au înțe­les că popo­rul este mare­le fău­ri­tor al lim­bii, geni­ul ei, și că pri­ma lor dato­rie este ace­ea de a cul­ti­va aceas­tă lim­bă, de a‑i da stră­lu­ci­rea nepie­ri­toa­re, prin ope­re lite­ra­re repre­zen­ta­ti­ve, care să dea sea­mă uma­ni­tă­ții de fizio­no­mia noas­tră mora­lă și filo­zo­fi­că.

Nouă, tutu­ror, ne revi­ne, deci, o misiu­ne de o mare noble­țe patri­o­ti­că, ace­ea de a duce mai depar­te făclia lim­bii româ­ne, de a o cul­ti­va și îmbo­gă­ți, de a o apă­ra de ori­ce fel de dena­tu­rări, păstrându‑i spi­ri­tul viu, popu­lar, auten­ti­ci­ta­tea și fru­mu­se­țea fără sea­măn.

Nu vom obo­si nici­o­da­tă să adu­cem un cald elo­giu lim­bii româ­ne, să‑i evi­den­ți­em mari­le vir­tuți, dar și să punem un dia­gnos­tic în cazul unor boli de care tre­bu­ie s‑o vin­de­căm.

Cre­ş­te­rea lim­bii româ­neşti / Şi‑a patri­ei cin­sti­re” devin pen­tru noi însem­ne­le unor subli­me per­ma­nen­țe, adi­că dovezi ale lui a fi în isto­rie și în eter­ni­ta­te.

Marii scri­i­tori români din toa­te epo­ci­le au expri­mat opi­nii memo­ra­bi­le des­pre lim­ba româ­nă. Vasi­le Alec­san­dri spu­nea: ”Lim­ba este teza­u­rul cel mai pre­ți­os pe care‑l moș­te­nesc copi­ii de la părinți, depo­zi­tul cel mai sacru lăsat de gene­ra­ți­i­le tre­cu­te și care meri­tă să fie păs­trat cu sfin­țe­nie de gene­ra­ți­i­le ce‑l pri­mesc. Ea este car­tea de noble­țe, tes­ta­men­tul de națio­na­li­ta­te al unui neam”.

[ … ]

S‑au scris nenu­mă­ra­te poe­me închi­na­te lim­bii româ­ne, înce­pând cu acea super­bă „Lim­ba noastră‑i o comoa­ră” de Ale­xe Mate­e­vici, con­ti­nu­ând cu cele­bra poe­zie a lui Ienă­chi­ță Văcă­res­cu: ”Urma­și­lor mei Văcă­rești / Las vouă moș­te­ni­re / Creș­te­rea lim­bii româ­nești / Și‑a patri­ei cin­sti­re” și cu atâ­tea alte poe­zii cuprin­se în diver­se anto­lo­gii. De men­țio­nat și cunos­cu­ta poe­zie Lim­ba româ­neas­că de Geor­ge Sion, în care, prin­tre alte­le, el spu­ne: „Mult e dul­ce și fru­moa­să / Lim­ba ce‑o vor­bim, / Altă lim­bă-armo­ni­oa­să / Ca ea nu găsim”. El ne îndeam­nă să cul­ti­văm lim­ba româ­nă și ne invi­tă cu sin­ce­ri­ta­te: ”Vor­biți, scri­eți româ­neș­te, / Pen­tru Dum­ne­zeu!”.

Nu întâm­plă­tor, Legea din 2013 a decre­tat ziua de 31 august Ziua Lim­bii Româ­ne, ca o dova­dă ofi­ci­a­lă de pre­țu­i­re a lim­bii româ­ne.

Din păca­te, după 1989, oda­tă cu liber­ta­tea de expri­ma­re, au apă­rut în spa­ți­ul public româ­nesc, în pre­sa scri­să, la radio și la tele­vi­ziu­ne, nume­roa­se dena­tu­rări ale lim­bii, aba­teri de la nor­me­le gra­ma­ti­ca­le, un voca­bu­lar sărac sau umflat, gran­di­loc­vent, cos­mo­po­lit sau vul­gar, une­ori chiar por­no­gra­fic. Unii înțe­leg liber­ta­tea pre­sei prin posi­bi­li­ta­tea de a publi­ca ori­ce și ori­cum, prin lip­sa ori­că­ror cri­te­rii mora­le și pro­fe­sio­na­le, prin cul­ti­va­rea vul­ga­ri­tă­ții, a por­no­gra­fi­ei și vio­len­ței.

Cau­za prin­ci­pa­lă: lip­sa cul­tu­rii, super­fi­ci­a­li­ta­tea, sufi­cien­ța, vede­tis­mul sau. așa cum spu­nea Emi­ne­scu, poli­ti­ca, poli­ti­ci­a­nis­mul. Asis­tăm, zi de zi, mai ales la pos­tu­ri­le de tele­vi­ziu­ne, la o vor­bă­rie goa­lă, la o „moa­ră de pala­vre”, cum i‑ar zice Emi­ne­scu. Poli­ti­cieni care nu au nimic de spus țin dis­cur­suri goa­le de sens, con­fu­ze, dema­go­gi­ce, pro­pa­gan­dis­ti­ce, doar pen­tru a mani­pu­la audi­to­ri­ul în favoa­rea lor, a par­ti­du­lui lor. Avea drep­ta­te Mai­o­res­cu să‑i numeas­că retori și lim­bu­ți. Beția de cuvin­te este, astăzi, o boa­lă a pre­sei româ­nești.

Edu­ca­ția în școa­lă lasă de dorit. Rezul­ta­te­le catas­tro­fa­le de la baca­la­u­re­at vor­besc de la sine. Tine­rii nu mai citesc. Inter­ne­tul a deve­nit zeul modern al zile­lor noas­tre. Infor­ma­ția de pe inter­net e lacu­na­ră și fal­să, dar amă­gi­toa­re. Cunosc exem­ple de stu­denți care își copi­a­ză lucră­ri­le de diplo­mă direct de pe inter­net și apoi devin mari spe­cia­liști în mass-media sau în cul­tu­ră.

[ … ]

Din păca­te, la toa­te nive­le­le (mor­fo­lo­gic, sin­tac­tic, lexi­cal, sti­lis­tic) lim­ba româ­nă din mass-media e în mare sufe­rin­ță. Exem­ple­le vor­besc de la sine.

La capi­to­lul Mor­fo­lo­gia, întâl­nim nume­ro­se gre­șeli care nu sunt per­mi­se nici măcar unui elev de gim­na­ziu. Trec pes­te cele­bre­le sub­stan­ti­ve suc­ce­suri și alma­na­he, care tră­dea­ză o îngri­jo­ră­toa­re lip­să de cul­tu­ră a unor oameni cu impor­tan­te func­ții poli­ti­ce și mă opresc la alte exem­ple, care apar frec­vent în pre­să.

Este vor­ba des­pre sub­sta­ni­ve­le mas­culi­ne copil plus sub­stan­ti­ve­le mas­culi­ne care la Nomi­na­tiv sin­gu­lar se ter­mi­nă ‑iu, ex. fiu, vizi­tiu, geam­giu, tini­chi­giu, han­giu și alte­le care la Nomi­na­tiv plu­ral near­ti­cu­lat au for­ma fii, vizi­tii, geam­gii etc. iar for­ma de Nomi­na­tiv plu­ral arti­cu­lat este în ‑iii. Exem­plu: copi­ii, fiii, vizi­ti­ii etc. Exem­ple greși­te: ”Copii au fost aban­do­nați” / în loc de „copi­ii au fost aban­do­nați”.

Ace­lași lucru în cazul unor adjec­ti­ve, pre­cum: zglo­biu, argin­tiu, pala­vra­giu, zur­ba­giu, fus­tan­giu etc.

În cazul unor arti­co­le pose­si­ve ca al, a, ai ale, des­co­pe­rim greşeli de genul: „Abu­zuri a unor pro­cu­rori”, în loc de ” abu­zuri ale unor pro­cu­rori”.

Adjec­ti­ve greșit folo­si­te: fla­grant. Imper­tur­ba­bil, mai toa­tă lumea afir­mă cu seni­nă­ta­te: ”Hoțul a fost prins în fla­grant!”, „Poli­țiș­tii au orga­ni­zat fla­gran­tul”, „Intrând în gru­pul huli­ga­ni­lor, a picat și el în fla­grant”. Dacă ar fi des­chis un dic­țio­nar al lim­bii româ­ne, zia­ris­tul res­pec­tiv ar fi obser­vat că flagrant=adj, evi­dent, izbi­tor, incon­tes­ta­bil (fr, fla­grant). For­ma corec­tă: fla­grant delict.

Un alt exem­plu: salu­tar, folo­sit cu sen­sul de salu­tat! Greșit! Salutar=folositor, sal­va­tor.

Idem, adjec­ti­vul lucra­tiv, care înseam­nă ren­ta­bil, câștig bănesc. Unii îl folo­sesc greșit, cu sen­sul „unde se lucrea­ză”. Exem­plu: ”Ate­li­er lucra­tiv”. „Ședin­ța a avut un carac­ter lucra­tiv”!.

O altă con­fu­zie des întâl­ni­tă: for­tu­it. Cine­va a vrut să spu­nă: ”For­țat de împre­ju­rări…”, dar a scris for­tu­it, ceea ce e cu totul alt­ce­va. În dic­țio­nar citim: ”for­tu­it= adj. venit pe nea­ş­tep­ta­te, nepre­vă­zut, întâm­plă­tor, ino­pi­nat”.

Alt exem­plu, des întâl­nit: virtuos/virtuoz. Vir­tu­os= care res­pec­tă ide­a­lu­ri­le eti­ce, prin­ci­pi­i­le și nor­me­le mora­le, înzes­trat cu mul­te vir­tuți. Vir­tu­oz= inter­pret care stă­pâ­neș­te per­fect teh­ni­ca exe­cu­ți­ei.

Sau:” Cărți noi apă­ru­te” pen­tru „Cărți nou apă­ru­te”. Idem, „Copii noi năs­cuți” pen­tru ” Copii nou năs­cuți”.

Un grad de com­pa­ra­ție abu­ziv folosit:”Mașina pe care mi-am cumpărat‑o e super !”, ” Mi-am cum­pă­rat o rochie super!„. „Totul a fost OK!”

Pe lân­gă super, apar bar­ba­ris­me de genul: cool, wow: „Mă simt foar­te cool!”, ” Am un păr wow!, dar și adjec­ti­ve din zona argo­ti­că: miș­to, nasol etc. (Aten­ție, a exis­tat o emi­siu­ne TV, care se che­ma Wow biz!).

Folo­si­rea greși­tă a pro­nu­me­lui de întă­ri­re: ”ei însăși”, „noi înseși” etc. For­me­le corec­te ale aces­tui pro­nu­me sunt:

MASCULIN FEMININ

Eu însumi Eu însămi

Tu însuți Tu însăți

El însuși Ea însăși

Noi înși­ne Noi înse­ne

Voi înși­vă Voi înse­vă

Ei înșiși Ele înse­le, înseși.

Folo­si­rea greși­tă a pro­nu­me­lui demon­stra­tiv. Iată for­me­le corec­te: ace­iași oameni, ace­eași feme­ie, ace­leași femei, ace­le­iași femei.

Nume­ra­lul car­di­nal. Lip­sa acor­du­lui cu substantivul:”ora doiş­pe” (corect: „ora două­spre­ze­ce”). „doi­spre­ze­ce luni” ( corect: „două­spre­ze­ce luni”).

Nume­ra­lul ordi­nal. For­me corec­te: „cla­sa întâi” (nu „cla­sa întâia”). „întâia cla­să”.

Ver­bul. Folo­si­rea greşi­tă a ver­be­lor a crea, a agrea, a apă­rea, a plă­cea, a lec­tu­ra, a reven­di­ca.

For­me­le corec­te: a crea, a agrea, se con­ju­gă ca un verb de con­ju­ga­rea I (a lucra). Deci: cre­ez, cre­ezi, cre­ea­ză, creăm, cre­ați, cre­ea­ză, agre­ez, agre­ezi, agre­ea­ză, agreăm, agreați, agre­ea­ză.

Corect: a plă­cea, a apă­rea, NU mi-ar pla­ce să călă­to­resc, va apa­re o car­te.

For­ma corec­tă a ver­bu­lui este a reven­di­ca, Nu a revin­de­ca.

A lec­tu­ra (folo­sit abu­ziv) pen­tru a citi. (De când toți lec­tu­răm, nu mai citeș­te nimeni!).

Folo­si­rea greși­tă a ver­be­lor imper­so­na­le de tip a tre­bui. Ele nu se con­ju­gă, au o for­mă inva­ri­a­bi­lă. Exem­ple greși­te: tre­bu­im, tre­bu­iam, tre­bu­iai, tre­bu­ieș­te. Iată for­me­le corec­te: ind. prez.3, sg. tre­bu­ie, imperf. 3 sg. tre­bu­ia, 3 pl. tre­bu­iau, viit. 3 pl. vor tre­bui, conj. prez. 3 să tre­bu­ias­că.

Adver­bul demult și de demult. For­ma corec­tă: demult, cu sen­sul de odi­ni­oa­ră, oda­tă, demult (răs­pun­de la între­ba­rea când?) și de mult (răs­pun­de la între­ba­rea de când?).

Con­junc­ția. Aproa­pe toa­tă lumea folo­seș­te greșit com­pa­ra­ția (con­junc­ția) ca, dub­la­tă de con­junc­ția și pen­tru evi­ta­rea caco­fo­ni­ei. Exem­plu: ”Car­tea ca și aspect este OK!”. Nu putem spu­ne sim­plu: ca pro­fe­sor, ca poli­țist, pen­tru că nu mai putem scă­pa de acel „ca și”!

Pen­tru evi­ta­rea caco­fo­ni­ei, unii ada­u­gă, greșit, cuvân­tul „vir­gu­lă”. Vir­gu­la e un semn de punc­tu­a­ție, nu e un cuvânt!

Alte con­fu­zii: or/ori. or- con­junc­ție = dar, însă, deci, așa­dar; ori, con­junc­ție dis­junc­ti­vă, expri­mă o opo­zi­ție între idei sau o alter­na­ti­vă.

Pre­po­zi­ția. Lip­sa pre­po­zi­ți­ei pe îna­in­te de pro­nu­me­le rela­tiv care. Exem­ple (greși­te): „Car­tea care am citit‑o”, „Fil­mul care l‑am văzut”. „Flo­ri­le care le vând”. Corect: „Car­tea pe care am citit‑o”. „Fil­mul pe care l‑am văzut”. „Flo­ri­le pe care le vând”.

Sau: În for­mu­la­rea (inco­rec­tă) „Mul­țu­mesc (mer­si) de invi­ta­ție” (imi­ta­ție după fr. remer­ci­er de…), când, nor­mal ar fi tre­bu­it „Mul­țu­mesc pen­tru invi­ta­ție”, într‑o corec­tă lim­bă româ­nă.

La capi­to­lul Sin­ta­xă, găsim nume­roa­se con­struc­ții greși­te. Un exem­plu con­cret este dez­a­cor­dul din­tre subiect și pre­di­cat: ”Fie­ca­re vrem să par­ti­ci­păm la con­curs.” Sau: ”Fie­ca­re avem eva­luă­ri­le noas­tre”. În ambe­le cazuri, subiec­tul este fie­ca­re, deci acor­dul corect era: ”Fie­ca­re vrea să par­ti­ci­pe la con­curs” și „Fie­ca­re are eva­luă­ri­le lui”. Aici, e vor­ba des­pre acor­dul prin atrac­ție care se rea­li­zea­ză mai ușor atunci când subiec­tul este pro­nu­me­le fie­ca­re sau nici­u­nul, urma­te de un deter­mi­nant la plu­ral: ”Fie­ca­re din­tre aces­te expli­ca­ții sunt uni­la­te­ra­le (în loc de este uni­la­te­ra­lă) sau Nici­u­nul din­tre cei ple­cați nu s‑au mai întors (în loc de „nu s‑a mai întors”).

Las la o par­te fap­tul că toa­tă lumea folo­seș­te abu­ziv for­mu­la ”cu subiect și pre­di­cat”, când tre­bu­ie și când nu tre­bu­ie.

Exem­ple de con­struc­ții greși­te: ”Atât sub aspec­tul…”, par­tea a doua se uită: ”cât și sub aspec­tul”…

Exem­plu: ”Atât Lui­za și Ale­xan­dra se pare că nu au fost uci­se de Gh.D”. (Asta nu e pre­să!).

For­mu­la ”Func­ție de…” este greși­tă. Corect: ”În func­ție de…”

Abuz de fra­ze lungi, con­fu­ze, inin­te­li­gi­bi­le, cu mul­te sub­or­do­na­te.

Lexi­co­lo­gie.

În mass-media, întâl­nim un voca­bu­lar sărac, cu mul­te cuvin­te greșit folo­si­te, cum ar fi loca­ție, care înseam­nă, de fapt, închi­ri­e­re, chi­rie plăti­tă pen­tru anu­mi­te bunuri lua­te în folo­sin­ță), pre­șe­den­ție (pen­tru pre­șe­din­ție), reper­cur­siuni (pen­tru reper­cu­siuni) sau cu cos­mo­po­li­tis­me (angli­cis­me), împru­mu­turi nu tot­dea­u­na nece­sa­re, cum ar fi: desig­ner, hair­s­ti­list (pen­tru fri­zer), job (pen­tru loc de mun­că), mar­ket (pen­tru maga­zin) etc. Nume­roa­se angli­cis­me au intrat în lim­ba­jul comun, ele apar­ținând dome­ni­i­lor mai noi ale eco­no­mi­ei, ale infor­ma­ti­cii sau ale mass-media și e foar­te greu să facem abs­trac­ție de ele. Exem­ple: mana­ger, mall, bro­ker, dea­ler, site, on line, e‑mail, feed-back, brea­king news, fake news, live, fee­ling, talk-show etc. Rămâ­ne ca vii­to­rul să hotă­ras­că.

Desi­gur, une­le din­tre ele s‑au înce­tă­țe­nit, dar majo­ri­ta­tea sunt inin­te­li­gi­bi­le pen­tru oame­nii de rând.

Des întâl­ni­tă e sin­tag­ma vizavi (fr. vis-a-vis), adverb de loc, care înseam­nă În punc­tul opus, Pes­te drum, Față în față, dar care este uti­li­zat în mod ero­nat în expre­sii de genul „vizavi de opi­nia cole­gu­lui meu”. Sau: ”De ce ne împru­mu­tăm atât de mult vizavi de alte țări?”.

Însuși con­cep­tul de mass-media nu e înțe­les în sen­sul lui ade­vă­rat. Auzim, dese­ori, for­mu­la­rea „mij­loa­ce mass-media”, când, se știe (cine știe!), că mass-media înseam­nă mij­loa­ce de infor­ma­re în masă. Ter­me­nul medi­um (la plu­ral media) este un cuvânt de ori­gi­ne lati­nă, transplan­tat într-un ansam­blu anglo-saxon. El desem­nea­ză în prin­ci­piu pro­ce­se­le de medi­e­re, mij­loa­ce­le de comu­ni­ca­re și se tra­du­ce, în gene­ral, cu expre­sia comu­ni­ca­ți­i­le de masă. Deci, media = mij­loa­ce de comu­ni­ca­re; mass-media =mij­loa­ce de comu­ni­ca­re pen­tru un mare public, un public de masă. Con­stat că Dic­țio­na­rul orto­gra­fic, orto­e­pic și mor­fo­lo­gic al lim­bii româ­ne, publi­cat de Aca­de­mia Româ­nă în 2007, accep­tă ca fiind corec­tă for­mu­la­rea media (pre­să scri­să și audi­o­vi­zu­a­lă), cu exem­pli­fi­ca­rea media actu­a­lă, prin inter­me­di­ul medi­ei actu­a­le!.

Alte­ori, mai ales la tele­vi­ziu­ne, întâl­nim ape­la­ti­ve care țin de via­ța pri­va­tă, cum ar fi: Cos­ti (Rogo­za­nu), Adi (Ursu), Gabi (Firea), Cristi (Borcea), Gigi (Becali), Gică (Hagi), Gică ( Popes­cu) etc.

For­mu­lări ste­re­o­ti­pe, cli­șee, lim­ba­jul șablon de genul: ” Sub aspec­tul săvâr­și­rii…”, ”a rupt tăce­rea”, „l‑a împuș­cat în zona capu­lui” (în zona capu­lui sau în cap?).

De ase­me­nea, un anu­mit post de tele­vi­ziu­ne, sea­ră de sea­ră ne ame­nin­ță cu știri bom­bă, cutre­mu­ră­toa­re, ulu­i­toa­re, în edi­ții spe­ci­a­le, incen­di­a­re!

În lim­ba­jul media, se vor­beș­te des­pre șeful sta­tu­lui, când, de fapt, e vor­ba des­pre pre­șe­din­te­le țării! Ace­lași lucru în cazul cuvân­tu­lui pri­mul minis­tru (pen­tru prim minis­trul, nu numă­răm miniș­trii — pri­mul, al doi­lea etc, ci ară­tăm prin acest cuvânt impor­tan­ța lui, cali­ta­tea lui).

Lim­ba de lemn nu a dis­pă­rut din mass-media. Ea expri­mă cli­șe­e­le încre­me­ni­te ale unei anu­mi­te ide­o­lo­gii, ale unei anu­mi­te gân­diri.

Impro­prie e și expri­ma­rea „în direct”, deși s‑a înce­tă­țe­nit. Exis­tă patru tipuri de comu­ni­ca­re: direc­tă (față în față), indi­rec­tă (prin inter­me­di­ul scri­su­lui), mul­ti­plă (prin inter­me­di­ul tipa­ru­lui) și colec­ti­vă (prin mass-media).

Lim­ba din mass-media e con­si­de­ra­tă ca model pen­tru un public nepre­ten­ți­os. De ace­ea, res­pon­sa­bi­li­a­tea jur­na­liș­ti­lor, gri­ja lor pen­tru o expri­ma­re corec­tă, expre­si­vă este foar­te mare. Majo­ri­ta­tea zia­riș­ti­lor scriu și vor­besc într‑o cura­tă lim­bă româ­nă. Gri­ja pen­tru dem­ni­ta­tea și înno­bi­la­rea lim­ba­ju­lui nu este numai a scri­i­to­ru­lui sau a pro­fe­so­ru­lui de lim­ba româ­nă, ci a noas­tră, a tutu­ror, ea repre­zin­tă mar­ca noas­tră iden­ti­ta­ră.

Tre­bu­ie să apă­răm și să spo­rim fru­mu­se­țea lim­bii prin necon­te­ni­ta cul­ti­va­re a ei, prin dia­gnos­ti­ca­rea și anu­la­rea a tot cee­ea ce‑i ame­nin­ță struc­tu­ra, fon­dul ei sănă­tos, auten­tic.

 Ion HAINEȘ.

Arti­co­lul inte­gral poa­te fi citit AICI.

LIMBA ROMÂNĂ ÎN MASS-MEDIA  


Man­ga­lia News, 12.07.2020. (sur­sa:


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele