Educația on-line, suport pentru performanță. Punct de vedere al Academiei Române

0
227

Aca­de­mia Româ­nă con­si­de­ră că edu­ca­ția repre­zin­tă unul din­tre cele mai impor­tan­te dome­nii de acti­vi­ta­te ale unei soci­e­tăți și are impli­ca­ții pro­fun­de și de dura­tă în toa­te cele­lal­te sec­toa­re socio-eco­no­mi­ce.

Aca­de­mia Româ­nă sus­ți­ne că edu­ca­ția se face în cadru soci­al, prin inte­rac­țiu­nea direc­tă din­tre elevi, stu­denți, cadre didac­ti­ce, părinți și ori­ca­re alte per­soa­ne și enti­tăți afla­te în con­tex­tul conec­tă­rii soci­a­le. Aca­de­mia Româ­nă remar­că uti­li­ta­tea și efi­cien­ța des­fă­șu­ră­rii unor acti­vi­tăți didac­ti­ce în spa­ți­ul vir­tu­al, dar apre­cia­ză că edu­ca­ția on-line este o for­mă com­ple­men­ta­ră edu­ca­ți­ei direc­te, în sala de cla­să.

Aca­de­mia Româ­nă lansea­ză în acest sens un punct de vede­re, inti­tu­lat „Edu­ca­ția on-line – suport pen­tru per­for­man­ță“, în care, pe baza pro­vo­că­ri­lor din soci­e­ta­tea con­tem­po­ra­nă și ținând cont de con­tex­tul revo­lu­ți­ei digi­ta­le, con­si­de­ră abso­lut nece­sa­ră regân­di­rea sis­te­mu­lui națio­nal de edu­ca­ție.

Edu­ca­ția on-line – suport pen­tru per­for­man­ță

Aca­de­mia Româ­nă doreș­te să atra­gă aten­ția asu­pra câtor­va ele­men­te impor­tan­te refe­ri­toa­re la actu­a­la situ­a­ție a învă­țămân­tu­lui româ­nesc, por­nind de la expe­rien­ța uti­li­ză­rii extin­se a învă­țămân­tu­lui la dis­tan­ță, medi­at de teh­no­lo­gie, ca solu­ție de ava­rie în con­tex­tul recen­tei pan­de­mii.

Este deja o evi­den­ță pen­tru toa­tă lumea că tră­im în pli­nă revo­lu­ție digi­ta­lă, feno­men ce are în cen­tru teh­no­lo­gi­i­le infor­ma­ți­ei și comu­ni­ca­ți­i­lor (TIC), inte­li­gen­ța arti­fi­ci­a­lă și robo­ti­ca cola­bo­ra­ti­vă, care nu poa­te fi igno­rat, întru­cât are un pro­fund impact asu­pra evo­lu­ți­ei soci­e­tă­ții și eco­no­mi­ei, asu­pra indi­vi­zi­lor și a rela­ți­i­lor de ori­ce natu­ră sta­bi­li­te la sca­ră glo­ba­lă. Prin urma­re, adap­ta­rea rapi­dă la evo­lu­ția aces­tor teh­no­lo­gii este o nece­si­ta­te a învă­țămân­tu­lui româ­nesc, care, însă, pre­su­pu­ne regân­di­rea aten­tă a între­gu­lui sis­tem de edu­ca­ție ce urmea­ză să inte­gre­ze, cu jus­tă măsu­ră, edu­ca­ția on-line și edu­ca­ția direc­tă, în școa­lă.

Luând în con­si­de­ra­re pro­ce­sul edu­ca­tiv-for­ma­tiv într-un cadru insti­tu­țio­na­li­zat, evi­den­ți­em mai mul­te nive­luri, prin­ci­pi­al dife­ri­te din mai mul­te punc­te de vede­re, înce­pând cu nevo­i­le psi­ho-soci­a­le și capa­ci­tă­ți­le fizi­o­lo­gi­ce și cog­ni­ti­ve ale elevilor/studenților: nivel pre­ș­co­lar, ciclul pri­mar, gim­na­zi­al, liceal și uni­ver­si­tar.

Școa­la, prin cele două obiec­ti­ve prin­ci­pa­le – edu­ca­ția (for­ma­rea de per­so­na­li­tăți, carac­te­re, fiin­țe soci­a­le și cetă­țeni edu­cați) și instru­i­rea (trans­mi­te­rea de cunoș­tin­țe și infor­ma­ții, for­ma­rea de deprin­deri, com­pe­ten­țe și abi­li­tăți) – joa­că un rol fun­damen­tal în evo­lu­ția soci­e­tă­ții, în inte­gra­rea glo­ba­lă la nivel com­pe­ti­tiv. Este de men­țio­nat că, pen­tru nive­lu­ri­le ini­ția­le (pre­ș­co­lar, pri­mar și gim­na­zi­al), edu­ca­ția este obiec­ti­vul cru­ci­al. Trans­mi­te­rea de cunoș­tin­țe creș­te în impor­tan­ță nivel cu nivel, cele două obiec­ti­ve deve­nind la fel de impor­tan­te în tim­pul ciclu­lui liceal.

Edu­ca­ția repre­zin­tă unul din­tre cele mai impor­tan­te sec­toa­re de acti­vi­ta­te ale unui stat, ale unei soci­e­tăți, cu impli­ca­ții adânci și de lun­gă dura­tă în toa­te cele­lal­te sec­toa­re socio-eco­no­mi­ce.

Expe­ri­men­te­le gră­bi­te și nere­u­și­te, impro­vi­za­ți­i­le, insta­bi­li­ta­tea, inco­e­ren­ța și lip­sa de viziu­ne pot com­pro­mi­te sis­te­mul de edu­ca­ție, cu reper­cu­siuni gra­ve pe ter­men mediu și lung asu­pra evo­lu­ți­ei soci­e­tă­ții.

Cre­di­bi­li­ta­tea, trans­pa­ren­ța, fle­xi­bi­li­ta­tea și sta­bi­li­ta­tea sis­te­mu­lui de edu­ca­ție repre­zin­tă atri­bu­te esen­ți­a­le pen­tru atin­ge­rea per­for­man­ței com­pa­ti­bi­le cu evo­lu­ția ști­in­ței și teh­no­lo­gi­ei.

O ana­li­ză aten­tă a impac­tu­lui teh­no­lo­gi­i­lor infor­ma­ți­ei și comu­ni­ca­ți­i­lor asu­pra sis­te­mu­lui de edu­ca­ție, ce inclu­de o pre­gă­ti­re pro­fe­sio­na­lă com­pe­ti­ti­vă la nivel glo­bal, ne con­du­ce la urmă­toa­re­le con­clu­zii:

· Teh­no­lo­gia infor­ma­ți­ei și comu­ni­ca­ți­i­lor, inte­li­gen­ța arti­fi­ci­a­lă și robo­ti­ca cola­bo­ra­ti­vă repre­zin­tă un suport remar­ca­bil în pro­ce­sul de edu­ca­ție și instru­i­re, dar uti­li­za­rea aces­to­ra tre­bu­ie făcu­tă cu pre­ca­u­ție și res­pon­sa­bi­li­ta­te.

· Pen­tru ciclu­ri­le pre­ș­co­lar și pri­mar (3–11 ani) școa­la on-line este depar­te de a fi o opțiu­ne; din con­tră, aceas­ta poa­te avea efec­te dău­nă­toa­re pen­tru elevi, în sen­sul peri­cli­tă­rii bunei lor dezvol­tări psi­ho-soci­a­le și inte­lec­tu­a­le. Edu­ca­ția se face în inte­rac­țiu­ne direc­tă cu un edu­ca­tor, rela­ția din­tre elev și învățător/profesor fiind mai mult decât comu­ni­ca­re de sune­te și ima­gini. Învățătorul/profesorul este model, ocro­ti­tor, suport moral etc. și tre­bu­ie per­ce­put în chip nemij­lo­cit de elevi.

· Edu­ca­rea prin soci­a­li­za­rea direc­tă con­ti­nuă să fie foar­te impor­tan­tă, chiar dacă din liceu înce­pe cul­ti­va­rea com­pe­ten­țe­lor, a talen­te­lor și se fac pri­mii pași spre vii­toa­rea pro­fe­sie. Însă extin­de­rea uti­li­ză­rii teh­ni­ci­lor digi­ta­le în pro­ce­sul for­ma­tiv-edu­ca­tiv tre­bu­ie să se rea­li­ze­ze cu pre­ca­u­ție.

· Folo­si­rea teh­no­lo­gi­i­lor digi­ta­le în pro­ce­sul de edu­ca­ție pre­su­pu­ne o schim­ba­re de para­dig­mă pen­tru das­căli, o modi­fi­ca­re a modu­lui de orga­ni­za­re și pre­zen­ta­re a lec­ți­i­lor, înso­ți­te de efor­turi supli­men­ta­re și de o infras­truc­tu­ră per­for­man­tă, efi­cien­tă.

· Gene­ra­li­za­rea învă­țămân­tu­lui on-line poa­te com­pro­mi­te între­gul sis­tem de edu­ca­ție atât prin con­se­cin­țe direc­te asu­pra cali­tă­ții, cât și prin cerin­țe­le lega­te de asi­gu­ra­rea echi­ta­bi­lă a acce­su­lui tutu­ror elevilor/ pro­fe­so­ri­lor la infras­truc­tu­ra per­for­man­tă (plat­for­me, comu­ni­ca­re, table­te, cal­cu­la­toa­re etc.), care, în acest moment, este, din păca­te, defi­ci­ta­ră.

· Uti­li­za­rea efi­cien­tă a plat­for­me­lor de instru­i­re on-line înseam­nă pre­gă­ti­rea cores­pun­ză­toa­re a uti­li­za­to­ri­lor (edu­ca­tori și elevi/studenți) și modi­fi­ca­rea rolu­lui pro­fe­so­ru­lui care, în acest con­text, devi­ne un antre­nor (instruc­tor).

Așa cum am pre­ci­zat și în „Mani­fes­tul pen­tru adap­ta­rea la era digi­ta­lă“, lan­sat de Aca­de­mia Româ­nă în data 16 octom­brie 2019, ple­dăm pen­tru ela­bo­ra­rea unui pro­gram coe­rent, la nivel națio­nal, care să țină cont de recep­ti­vi­ta­tea deo­se­bi­tă a tine­ri­lor faţă de noi­le teh­no­lo­gii.

Ca o con­clu­zie asu­pra aces­tor obser­va­ții, remar­căm uti­li­ta­tea indu­bi­ta­bi­lă și efi­cien­ța instru­men­te­lor pen­tru orga­ni­za­rea și des­fă­șu­ra­rea unor acti­vi­tăți on-line, cu o pre­ci­zare impor­tan­tă: uti­li­za­rea lor este com­ple­men­ta­ră, fără a exclu­de edu­ca­ția în cla­să, cu pro­fe­so­rul care trans­mi­te ele­vi­lor mult mai mult decât cunoș­tin­țe și infor­ma­ții, care este un model com­por­ta­men­tal și care incum­bă un mod de gân­di­re, acțiuni greu de rea­li­zat prin inter­net.

Dome­ni­i­le teh­ni­ce, medi­ci­na, arhi­tec­tu­ra pot bene­fi­cia de teh­no­lo­gi­i­le digi­ta­le, dar nu poa­te fi înlo­cu­it pro­ce­sul for­ma­tiv asi­gu­rat în labo­ra­toa­re și plat­for­me expe­ri­men­ta­le, la care ele­vii și/sau stu­den­ții tre­bu­ie să aibă acces nemij­lo­cit.

Pre­lu­a­rea unor mode­le cu rezul­ta­te nota­bi­le în alte țări, fără a ține sea­ma de par­ti­cu­la­ri­tă­ți­le sis­te­mu­lui națio­nal de edu­ca­ție, de tră­să­tu­ri­le psi­ho-soci­a­le ale popo­ru­lui nos­tru, orga­ni­za­rea de expe­ri­men­te fără un stu­diu de impact și lan­sa­rea unor pro­gra­me for­ma­ti­ve fără coe­ren­ță pot com­pro­mi­te gene­ra­ții întregi de tineri. Aceștia, supuși unor expe­ri­men­te impro­vi­za­te, năs­cu­te prin incom­pe­ten­ță și lip­să de res­pon­sa­bi­li­ta­te, devin ina­dap­tați soci­al.

Școa­la tre­bu­ie să gene­re­ze oameni și nu „să pro­du­că oameni ai mun­cii“.

Așe­za­rea în prim plan a ide­ii că școa­la este obli­ga­tă „să pro­du­că absol­venți adap­tați exclu­siv nevo­i­lor eco­no­mi­ei“, ca și cum ar fi o linie de pro­duc­ție, este greși­tă. Des­pre care nevoi este vor­ba, des­pre cele de azi, de mâi­ne sau de poimâi­ne? Este ade­vă­rat că absol­ven­ții de învă­țământ supe­ri­or tre­bu­ie să se spe­cia­li­ze­ze în vede­rea ono­ră­rii unui loc de mun­că, dar pro­fe­si­i­le se schim­bă tot mai rapid. Școa­la are meni­rea să‑i învețe pe stu­denți cum să învețe, cum să se adap­te­ze schim­bă­ri­lor rapi­de, cum să facă față aces­tor pro­vo­cări prin pro­fi­lări și repro­fi­lări suc­ce­si­ve.

Dina­mi­ca schim­bă­ri­lor tot mai nume­roa­se și mai pro­fun­de din soci­e­ta­te nu se poa­te reflec­ta meca­nic în dina­mi­ca materiilor/disciplinelor șco­la­re. Aces­te dis­ci­pli­ne veri­fi­ca­te de isto­rie – ști­in­țe fun­damen­ta­le, ști­in­țe ale natu­rii, lim­bi mater­ne și stră­i­ne, ști­in­țe soci­a­le și uma­nis­te – tre­bu­ie să rămâ­nă ca ata­re, pen­tru că ele au capa­ci­ta­tea de a antre­na min­tea, a dezvol­ta un sis­tem de gân­di­re pro­priu, cri­tic și ana­li­tic deo­po­tri­vă, și au pro­dus roa­de bune de‑a lun­gul seco­le­lor și mile­ni­i­lor. Ceea ce tre­bu­ie să se modi­fi­ce și adap­te­ze mereu sunt con­ți­nu­tu­ri­le. Inven­ta­rea de noi mate­rii (edu­ca­ție mana­ge­ri­a­lă, finan­ci­a­ră, sani­ta­ră, de mediu etc.) este com­plet nein­di­ca­tă și con­tra­pro­duc­ti­vă pen­tru sco­pu­ri­le șco­lii. Adap­ta­rea la nou se poa­te rea­li­za per­fect – și s‑a rea­li­zat, par­ți­al, de‑a lun­gul vre­mii – prin mate­ri­i­le exis­ten­te, prin ore­le de diri­gen­ție și printr‑o serie de meto­de alter­na­ti­ve, afla­te la îndemâ­na edu­ca­to­ri­lor.

Nive­lul de edu­ca­ție al unei națiuni dă măsu­ra gra­du­lui de com­pa­ti­bi­li­ta­te a aces­te­ia cu valo­ri­le uni­ver­sa­le ale uma­ni­tă­ții.

De ace­ea, se impu­ne mai mult ca ori­când o regân­di­re a între­gu­lui sis­tem națio­nal de edu­ca­ție, în noul con­text al revo­lu­ți­ei digi­ta­le și al pro­vo­că­ri­lor din soci­e­ta­tea con­tem­po­ra­nă.

Dar edu­ca­ția on-line nu poa­te să con­sti­tu­ie un scop în sine pen­tru lumea româ­neas­că, ci ea tre­bu­ie să fie un mij­loc efi­cient de a com­ple­ta și de a suplini –  în cazuri spe­ci­a­le, atunci când este abso­lut nece­sar – ceea ce edu­ca­ția direc­tă, în săli de cla­să, labo­ra­toa­re, amfi­tea­tre etc., nu poa­te rea­li­za.

Biro­ul Pre­zi­di­u­lui Aca­de­mi­ei Româ­ne, Bucu­rești, iulie 2020.


Man­ga­lia News, 29.07.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply