Lucian Ciuchiță — Portretul scriitorului la a doua tinereţe

0
350

Lucian Ciu­chi­ță — Por­tre­tul scri­i­to­ru­lui la a doua tine­reţe.

Nici aici, ca de alt­fel nică­ieri în ope­ra sa, şi când spu­nem ope­ră nu exa­ge­răm, pen­tru că scri­e­ri­le sale cresc în rit­mul în care apre­ci­e­ri­le oame­ni­lor de lite­re anu­nţă un nou nume de refe­rinţă în lite­ra­tu­ra româ­nă, nu–şi găseş­te lini­ş­tea.

Când Napo­le­on îi spu­nea tână­ru­lui Emma­nu­el de Las Cases, cu resem­na­rea ire­me­di­a­bi­lă a învin­su­lui „Ce roman, via­ţa mea!”, în ceţoa­să insu­lă a exi­lu­lui său defi­ni­tiv, Sfân­ta Ele­na, nu ştia că pes­te fix două vea­curi un scri­i­tor român, mis­tu­it de pati­ma scri­su­lui se va între­ba: „Ce roman urmea­ză?”

În vre­mea leto­pi­seţe­lor s–ar fi scris că: „Fost–au din vechi­me un mare vor­nic al gra­i­u­lui valah şi al slo­ve­lor meş­teşu­gi­te.”

Cum vre­mea leto­pi­seţe­lor este demult apu­să, vă voi spu­ne că sunt două dece­nii de când, în pei­sa­jul lite­rar româ­nesc a păşit, cu un curaj care sfi­da ori­ce ati­tu­di­ne mio­ri­ti­că, un tânăr impe­tu­os, conş­ti­ent de forţa şi valoa­rea scri­e­ri­lor sale, mai ales că pur­ta pe pagi­na de gar­dă a întâi­u­lui său op, pana pole­i­tă de geniu a ine­ga­la­bi­lu­lui Marin Sores­cu.

O pată de culoa­re doreş­te să adu­că Lucian Ciu­chi­ţă în poe­zia celei mai tine­re pro­moţii. Ambi­ţia sa este aju­ta­tă de daruri rea­le ţinând de inten­si­ta­tea tră­i­rii, dez­in­vol­tu­ra cu care abor­dea­ză une­le teme, teres­tre şi extra­te­res­tre.

Manu­scri­sul pe care mi l–a pre­zen­tat spre con­sul­ta­re: „Oameni şi Ţăr­muri” pose­dă des­tu­le vir­tu­ţi pen­tru a vedea lumi­na tipa­ru­lui deve­ni­tă atât de scum­pă. Îi doresc tână­ru­lui poet mult noroc şi vic­to­rie în lup­ta cu sine”. Marin Sores­cu (Bucu­reşti, 7 mai 1996).

La înce­put părea cuprins de tea­ma com­pu­ne­rii unor fra­ze lungi, în care s–ar fi putut pier­de ca un flu­tu­re cu aripi verzi într–o pădu­re de coni­fe­re.

Drept urma­re, a debu­tat cu o car­te de ver­suri poves­ti­te, poe­me scur­te în care filo­zo­fia se îmbi­nă cu imnuri de dra­gos­te, iar viziu­ni­le fune­ste pie­reau, lovi­te necru­ţă­tor de opti­mis­mul unui tânăr exu­be­rant.

Ar fi clă­dit cas­te­le pe „mase de aer cald”, vor­ba mete­o­ro­lo­gi­lor, dacă nu s–ar fi temut că „ploi, pe alo­curi torenţi­a­le” îi vor fi dilu­at cer­ne­a­la din căli­ma­ră, iar slo­va ar fi deve­nit cuvânt sec, sto­rs de sen­suri.

Înţe­lep­ciu­nea chi­ne­zi­lor ne înva­ţă că şi cel mai lung drum înce­pe cu pri­mul pas… „Oameni şi Ţăr­muri” scris şi publi­cat în 1996, a fost pri­mul său pas spre o glo­rie pe cât de aştep­ta­tă, pe atât de meri­ta­tă!

Au urmat alte abor­dări, tato­nări diba­ce, pru­den­te, în vede­rea con­stru­i­rii unei ope­re care nu se vrea, ci este, nova­toa­re în lite­ra­tu­ra noas­tră: roma­nul dis­to­pic, revo­lu­ţio­nar în gale­ria scri­e­ri­lor con­tem­po­ra­ne, per­spec­ti­va sum­bră dar luci­dă, asu­pra unui vii­tor mai degra­bă cenu­şiu spre negru, în con­di­ţi­i­le în care soci­e­ta­tea, în ansam­blul său, rămâ­ne închis­ta­tă în pre­cep­te medi­e­va­le, adap­ta­te ani­lor 2000.

Cine nu poa­te, moa­re, cine se opu­ne, moa­re, chiar şi cei care nu pot înţe­le­ge, sau ale­ge, mor!

Rămâ­nem noi, cei care Ştim, care Vrem, care Putem!

Lumi­na care dă stră­lu­ci­re fabu­loa­sei sale „Insu­le a Pur­ga­to­ri­u­lui” plea­că de la întâi­ul pio­ni­er al roma­nu­lui dis­to­pic uni­ver­sal, rusul Evgheni Zami­a­tin, cel care a murit neînţe­les de con­tem­po­ra­nii săi, mujici săr­mani pen­tru care roma­nul „NOI”, publi­cat în 1921 valo­ra mai puţin decât un codru de „hle­ba”.

Acum câte­va seco­le, mare­le căr­tu­rar şi cro­ni­car Miron Cos­tin ne asi­gu­ra că: „Nu este alta mai fru­moa­să şi mai de folos zăba­vă decât ceti­tul cărţi­lor”.

Avuta–ţi voi în faţa dum­ne­a­voas­tră roma­nul „Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui”, izvorât dintr–un sce­na­riu scris de ace­la­şi autor, detur­nat de „mafia” ce domi­nă zona fil­me­lor de gen–„movies the dark” („viziuni întu­ne­ca­te”) în Hol­lywood!

Un sce­na­riu abso­lut ori­gi­nal, ajun­ge, pe căi ocul­te, în mâna unor regi­zori expe­ri­men­ta­ţi, pri­ce­pu­ţi doar în a face mici modi­fi­cări, care, apoi, biciu­iesc dema­ra­rea fil­mă­ri­lor şi, sub pre­siu­nea pro­ce­su­lui declanşat la Bucu­reşti, rea­li­zea­ză fil­mul „Esca­pe Plan”.

Sce­na­ri­ul ori­gi­nal „Pri­zo­ni­e­rii Ape­lor” şi roma­nul „Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui” sunt cre­a­ţi­i­le lui Lucian Ciu­chi­ţă.

Peli­cu­la „Esca­pe Plan”, cu nume mari din indus­tria cine­ma­to­gra­fi­că, ar fi mai corect să se numeas­că, exact ceea ce este: „Pla­gi­a­to­rii de la Hol­lywood”.

Furat, lovit, rănit, ce face Lucian Ciu­chi­ţă?

Nimic deo­se­bit… pen­tru el.

Înce­pe un pro­ces lung şi cos­ti­si­tor împo­tri­va pră­dă­to­ri­lor.

În rest, pur şi sim­plu, face ce ştie el cel mai bine… Scrie!

Şi scrie un poli­ci­er alert, mus­tind de filo­zo­fie şi umor, în care atin­ge din nou lup­ta „Bine­lui cu Răul”.

Da! Este „Copo­i­ul din Cardiff”(2014) – o poves­te aver­tis­ment des­pre peri­co­lul cres­când al fun­damen­ta­lis­mu­lui reli­gi­os, o explo­zie de bucu­rie a vic­to­ri­ei „Bine­lui”, o lecţie de umor pre­da­tă scri­i­to­ri­lor englezi con­tem­po­rani, care pre­fe­ră impor­tul de ame­ri­ca­nis­me iefti­ne, şi, mai ales, o pal­mă pe obra­zul gros, de toval, al celor care cred că dacă fură de la un scri­i­tor ori­gi­nal, devin ei înşi­şi ori­gi­nali!”

Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui”, nu poar­tă dorinţa în sine, poa­te de înţe­les, de a ne pre­zen­ta un Astăzi evi­dent, ci este un aver­tis­ment asu­pra unui Mâi­ne, care ne poa­te fi fatal!

Tai­fun în adân­curi” (2015), un roman mani­fest care tra­ge un sem­nal de alar­mă, să înţe­le­gem că toa­te aces­te para­de mili­ta­re nu numai că nu vor să cul­ti­ve flori în par­curi, ci şi că, mai devre­me sau mai târ­ziu, vor dis­tru­ge şi flo­ri­le, şi pe noi, oame­nii.

Vrem PACE pe acest Pământ, pen­tru ca Soa­re­le să ne poa­tă lumi­na, fără să–i fie aco­pe­ri­te raze­le de nori nucleari şi cenu­şă pro­ve­ni­tă din car­bo­ni­za­rea natu­rii din care facem şi noi par­te.

Soa­re­le, ori­un­de, este o min­ciu­nă dacă umbra omu­lui îl aco­pe­ră şi, cu sabia laşi­tă­ţii, îl uci­de!

În „Geme­nii lui Bormann”(2016), Lucian Ciu­chi­ţă des­chi­de poar­ta unor dez­ba­teri al căror scop este, pe deo­par­te găsi­rea unor solu­ţii de neu­tra­li­za­re a exce­se­lor tero­ris­te, pe de altă par­te de iro­ni­za­re a extre­mi­ş­ti­lor de ori­ce fac­tu­ră.

Împle­tind cer­ce­ta­rea isto­ri­că cu ima­gi­na­ţia debor­dan­tă, auto­rul ţese o „pân­ză de păi­an­jen” între pre­zen­tul agre­siv şi tre­cu­tul care nu tre­bu­ie uitat pen­tru a nu–i repe­ta ero­ri­le.

Evi­dent, în sti­lul care l–a con­sa­crat, pic­tea­ză o gale­rie de figuri, une­le odi­oa­se, alte­le comi­ce, toa­te asam­bla­te într–un puz­z­le real­men­te încân­tă­tor.

Alter­nea­ză momen­te­le de sus­pans maxim cu cele de refle­cţie ama­ră, eli­mi­nă cri­mi­nali şi tră­dă­tori, sal­vea­ză în ulti­ma cli­pă per­so­na­je­le care poar­tă în suflet BINELE, totul într–un savu­ros ton umo­ris­tic.

Celes­te – Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui”( 2017), un roman total dife­rit, chiar dacă la pri­ma vede­re titlul cărţii îţi pare cunos­cut, sau te tri­mi­te cu gân­dul la „Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui”.

Fără vreo refe­ri­re (şi) la Dan­te Ali­ghi­eri, este, pur şi sim­plu… Pur­ga­to­ri­ul în dub­lă vari­an­tă, dife­rit cu sigu­ranţă şi, cu cer­ti­tu­di­ne, com­ple­men­tar.

Evi­dent, vor­bim de două roma­ne dife­ri­te chiar dacă au un numi­tor comun, Pur­ga­to­ri­ul!
„Celes­te – Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui”, trans­mi­te un mesaj crip­tat dintr–o altă civi­li­za­ţie, cu sigu­ranţă supe­ri­oa­ră pămân­te­ni­lor, un nou sem­nal de alar­mă că ome­ni­rea nu se află pe dru­mul cel bun.

Ceea ce fra­pea­ză la pri­ma vede­re este schim­ba­rea modu­lui nara­tiv, a gra­du­lui de com­ple­xi­ta­te a expu­ne­rii, fără însă să pără­seas­că sti­lul care l–a con­sa­crat, cu mul­tă filo­zo­fie şi umor de exce­len­tă cali­ta­te. De data aceas­ta ne răs­fa­ţă şi ne încân­tă şi cu o dub­lă poves­te de dra­gos­te, una pe Pământ, la Paris, şi cea­lal­tă în nemăr­gi­ni­tul spa­ţiu extra­te­res­tru, pe o pla­ne­tă mis­te­ri­oa­să, Atra­ci­us. Ne pre­zin­tă într–o altă che­ie o incre­di­bi­lă poves­te, aven­tu­ra unei femei cu totul şi cu totul deo­se­bi­tă, Celes­te, care, în urma unei come dia­be­ti­ce, nu este sal­va­tă – şi chiar vin­de­ca­tă – de seme­nii săi, ci de extra­te­reş­trii. O enti­ta­te supe­ri­oa­ră face posi­bi­lă atât sal­va­rea cât şi trans­por­ta­rea ei pe o altă pla­ne­tă, dintr–o altă gala­xie afla­tă la mili­oa­ne de ani lumi­nă.

Ce aşteap­tă con­du­că­to­rul pla­ne­tei Atra­ci­us de la Celes­te?

De ce o Feme­ie pri­meş­te misiu­nea de sal­va­re a unei pla­ne­te? De ce Pămân­tul? De ce o pămân­tea­nă?

DE CE EU?!”, îşi lansea­ză Celes­te între­ba­rea în cos­mos.

Bil­dun­gs-roma­nul „250 de kilo­me­tri şi un secol de amin­tiri” (2018), super­fi­ci­al, la o pri­mă vede­re, te tri­mi­te cu gân­dul la minu­na­te­le cărţi ale copi­lă­ri­ei zbu­r­dal­ni­ce ale mare­lui scri­i­tor ame­ri­can Mark Twain, şi acest roman fiind auto­bi­o­gra­fic, şi ero­ul roma­nu­lui în cau­ză, Ale­xan­dru, fiind un copil „pus pe rele”. Dar ase­mă­na­rea se opreş­te aici, ero­ul nos­tru, copil cres­cut în pli­nă „iepo­că” comu­nis­tă, cu amin­tiri puter­nic înfip­te în tre­cu­tul buni­ci­lor şi părinţi­lor săi, impli­cân­du-şi citi­to­rii în zbu­ci­u­ma­tul şi greu încer­ca­tul veac al exis­tenţei Româ­ni­ei şi, dacă ar fi să rezumi în doar câte­va cuvin­te valoa­rea şi impor­tanţa aces­tui roman, acest lucru tre­bu­ie în pri­mul rând remar­cat şi sub­li­ni­at.

Lucian Ciu­chi­ţă scrie, pic­tea­ză, mân­gâie şi atin­ge totul cu dra­gos­tea cu care Romeo îşi stri­ga iubi­rea… Doar că Juli­e­ta lui este artă pură, pe care jură că nu o va înşe­la nici­o­da­tă!


MN: Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că, la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Româ­nia, iar în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je și sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege și fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici în cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deșer­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­riș­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”…, “Cer­cul Negru”.

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 25.06.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply