Viața orașului, pe un peron. Gara din Mangalia. Episodul 15 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
697

Via­ța ora­șu­lui, pe un peron. Gara din Man­ga­lia. Epi­so­dul 15 din seri­a­lul ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, la 25 de ani”, de Aure­lia Lăpușan.

După cum bine se știe, Calea fera­tă dobro­gea­nă, lun­gă de 65,3 km, aşa numi­ta „Linie fera­tă engle­ză”, legând por­tul Con­stanţa (Kus­tend­jie) cu por­tul Cer­na­vo­dă (Boga­z­köy) pe Dună­re, a fost des­chi­să tra­fi­cu­lui la data de 22 septembrie/4 octom­brie 1860 şi a fost pri­ma linie fera­tă de pe teri­to­ri­ul euro­pean al Impe­ri­u­lui Oto­man. Sub aspect con­struc­tiv, linia a fost cea mai inte­re­san­tă din toa­tă reţea­ua căi­lor fera­te româ­ne, ea fiind exe­cu­ta­tă con­form nor­me­lor după care s‑au con­stru­it pri­me­le linii în Anglia. Une­le linii de garaj aveau şine tip Bru­nel, în for­mă de U întors, de pro­ve­nienţă engleză[1].

Tron­so­nul Con­stan­ța — Man­ga­lia a mai avut mult timp de aștep­ta­re. Inclus prin­tre cele şase linii ale turis­mu­lui din Româ­nia, con­stru­i­te între anii 1885–1948, faci­li­tân­du-se ast­fel veni­rea turi­ş­ti­lor la mare, el se afla abia pe locul al patru­lea, având și o rami­fi­ca­ție, Efo­rie Nord-Techir­ghi­ol. Dato­ri­tă pri­mu­lui răz­boi mondi­al linia a fost înce­pu­tă de Admi­nis­tra­ţia C.F.R în  anul 1916 dar fina­li­za­tă în mai mul­te eta­pe: la 5 iunie 1927, a fost pusă în fun­cţiu­ne Con­stanţa – Efo­rie Sud, la 25 august 1928, Efo­rie Nord-Techir­ghi­ol. Apoi lucră­ri­le au fost iar între­rup­te, în prin­ci­pal din lip­sa bani­lor.

Abia la 1 ianu­a­rie 1938, se înfi­inţea­ză la Dire­cţia Lucrări Spe­ci­a­le din cadrul Căi­lor Fera­te Româ­ne, o secţie nouă des­ti­na­tă spe­cial lucră­ri­lor lini­ei Car­men Syl­va-Man­ga­lia, al cărui şef este desem­nat Ale­xan­dru Sto­ie­ne­scu. Uni­ta­tea era sub­or­do­na­tă Inspe­cţi­ei l Stu­dii Bucu­reşti. Unul din­tre cei mai impor­tanţi ingi­neri români, Geor­ge Măi­ne­scu, refa­ce stu­di­i­le pen­tru c.f. Efo­rie Sud-Man­ga­lia, cu devi­a­ţie Efo­rie Nord-Techirghiol.[2]

Pen­tru a fi ter­mi­na­te, lucră­ri­le lini­ei fuse­se­ră decla­ra­te de uti­li­ta­te publi­că şi de urgenţă în inte­re­sul apă­ră­rii naţio­na­le, prin­tr-un decret regal sem­nat de Carol al ll-lea.[3]

Inau­gu­ra­rea Căii fera­te Efo­rie Sud-Man­ga­lia se va face la 14 iulie 1938, înre­gis­trân­du-se un timp record de exe­cu­ţie de numai şap­te luni, în inter­va­lul febru­a­rie-iulie ace­la­şi an.

Gara-Man­ga­lia-foto-Ager­pres.

Pre­sa anun­ța sec: « Cu înce­pe­re de joi, 14 iulie a.c. se des­chi­de linia nou con­stru­i­tă Car­men Syl­va – Man­ga­lia, în lun­gi­me tota­lă de 25,5 km, pre­lun­gi­tă din linia Con­stanţa-Car­men Syl­va. Pe aceas­tă linie sunt urmă­toa­re­le sta­ţiuni şi hal­te cu dis­tanţe­le mai jos ară­ta­te între ele: Car­men Syl­va, Tuz­la far, Cos­ti­neşti, Nept­un, Eze­rul, Man­ga­lia. Vite­za maxi­mă admi­să până la 1 sep­tem­brie a.c. va fi de 30 km pe oră, iar de la acea dată se va spori la 45 km pe oră. Şine­le între­bu­inţa­te pe aceas­tă linie sunt 34,5 noi, iar pen­tru res­tul de 16 km inclu­siv gara­je­le, şini semi­bu­ne tip 36,4 de 6,20 m lun­gi­me. Sta­ţiu­ni­le Cos­ti­neşti şi Man­ga­lia vor fi des­chi­se pen­tru toa­te tra­fi­cu­ri­le. Hal­te­le Tuz­la Far, Nept­un şi Eze­rul vor fi des­chi­se numai pen­tru tra­fi­cul de călă­tori şi baga­je. Deo­cam­da­tă se vor pune în cir­cu­la­ţie pe aceas­tă linie cu înce­pe­re de la 14 iulie a.c. o pere­che de tre­nuri acce­le­ra­te, o pere­che tre­nuri per­soa­ne şi 4 perechi tre­nuri auto­mo­toa­re ».[4]

Eze­rul este numi­tă mai târ­ziu sta­ţia Man­ga­lia Nord.

Cum s‑a cir­cu­lat pe ruta Con­stanţa- Man­ga­lia până în 1938?

Într‑o publi­ca­ţie cen­tra­lă apă­rea un repor­taj pito­resc des­pre Man­ga­lia: ”Putem ajun­ge la Man­ga­lia pe două dru­muri. De la Med­gi­dia, luând tre­nul şi cobo­rând la sta­ţia Casin­cea, de unde cu maşi­na stră­ba­tem repe­de cei 50 km, până la pla­je, sau din Con­stanţa cu auto­mo­bi­lul până la Man­ga­lia. Avem de făcut de-aci 44 km, pe un drum ce mer­ge para­lel cu coas­ta mării şi tre­ce pe rând prin aris­to­cra­ti­cul Techir­ghi­ol, plin de soa­re, de copii şi de via­ţă vechiul Tuz­la, sat de pes­cari ce ne amin­teş­te de soar­ta Împă­ra­tu­lui Tra­ian. Ora­şul apa­re ca o îngră­mă­di­re de case moar­te, albe, ce stră­lu­cesc în soa­re de nu te poţi uita la ele, stră­zi­le pus­tii, cu negus­tori ce moţă­ie pe sca­un, în faţa pră­vă­li­i­lor şi turci care la colţuri pe lân­gă gar­duri îţi ofe­ră aca­de­le. În port via­ţa e acti­vă. Coră­bii cu pân­ze vin de la Con­stanţa, Brăi­la şi Suli­na, adu­când lem­ne de foc şi che­res­tea, căr­buni, petrol etc. Aces­tea acos­tea­ză în inte­ri­o­rul unghiu­lui for­mat de digul nou în rada adân­că de 9 metri, cu un far puter­nic. Bărci cu motor cu pân­ze şi cu lopeţi stau la dis­po­zi­ţia vizi­ta­to­ri­lor. Ama­to­rii excur­si­o­ni­şti pe digul geno­vez prind cu undi­ţa scrum­bi­i­le pe care îno­tă­to­rii buni le prind cu mâna. În tim­pul zilei pla­ja este pli­nă de mii de vizi­ta­tori. Ace­ia care altă­da­tă se opreau la Techir­ghi­ol sau la Tuz­la, pre­fe­ră să facă un drum mai lung şi să vină aici. Cu puţin mai spre nord de rui­ne­le cetă­ţii Cal­la­tis, înflo­reş­te astăzi Man­ga­lia nouă. Aici au răsă­rit de curând o serie de vile fru­moa­se, îngri­ji­te şi ali­ni­a­te de‑a lun­gul ţăr­mu­lui aşa cum numai în sta­ţiu­ni­le mari­ti­me cele mai moder­ne poţi întâl­ni. Colţul aces­ta cu tim­pul va for­ma desi­gur mân­dria Mangaliei.[5]

Man­ga­lia în pra­gul celui de-al doi­lea răz­boi mondi­al.

În mar­tie 1938, pri­mar al ora­şu­lui Man­ga­lia era colo­ne­lul Cris­tea Lămo­tes­cu, secre­tar Tăna­se Nico­lau, după cum sem­nau publi­ca­ţiu­ni­le pri­vind lici­ta­ţia a cinci ochiuri de pră­vă­lie cu sub­so­lu­ri­le lor din hala de măce­lă­rie şi pes­că­rie, pră­vă­li­i­le de zar­za­vat, gră­di­ni­ţa de lân­gă hotel comer­ci­al. Câş­ti­gă­to­rii lici­ta­ţi­ei: Gare­fal Panait, Şte­fan Sto­ica, Vasi­le Şer­ban, Emir Sali Isle­im, Evghe­ne Vita­ni­dis, Ghe­or­ghe Cro­i­to­ru, Teo­dor Brusalis.[6]

Pri­ma­rul rapor­ta, la 4 apri­lie 1938, pre­fec­tu­lui jude­țu­lui Con­stan­ța că la acea dată Man­ga­lia deţi­nea o pla­jă pe malul mării de cir­ca 5 ha şi bazi­nul por­tu­lui, pla­ja avea 22 cabi­ne. În Man­ga­lia erau înre­gis­tra­te 20 bărci pes­că­reşti, 7 de agre­ment şi 470 îno­tă­tori. Cele mai frec­ven­te excur­sii se fac spre Bal­cic şi împre­ju­ri­mi, pe uscat, cu auto­bu­ze iar pe mare cu băr­ci­le. Vizi­ta­to­rii erau în număr de cir­ca 3000.[7]

Tot în anul 1938  s‑a auto­ri­zat pre­lun­gi­rea lini­ei fera­te Efo­rie — Man­ga­lia-Bal­cic. Prin­tr-un decret regal sem­nat de Carol al ll-lea şi patri­ar­hul Miron Cris­tea  aceas­ta a fost decla­ra­tă de uti­li­ta­te publi­că şi de urgenţă în inte­re­sul apă­ră­rii naţionale.[8]

 

Aso­ci­a­ţi­i­le pro­pri­e­ta­ri­lor din sta­ţiuni, fără a dis­pu­ne de un forum naţio­nal, reu­şi­se­ră să obţi­nă în 1938 pri­ma vic­to­rie: când CFR lua­se deci­zia de a supri­ma redu­ce­ri­le de sezon, fără exce­pţie, aces­tea au inter­ve­nit şi au deter­mi­nat revo­ca­rea măsu­rii. Mai apoi, prin­tre cele din­tâi acti­vi­tă­ţi între­prin­se de A.B.C. a fost stă­ru­inţa con­si­li­u­lui pe lân­gă minis­trul comu­ni­ca­ţi­i­lor şi lucră­ri­lor publi­ce ca toți turiș­tii care soli­ci­tau bile­te pen­tru sta­ţiu­ni­le româ­nești, mari şi mici, să pri­meas­că o redu­ce­re de 50% pe CFR pe tot sezo­nul esti­val: de la 1 iunie până la 30 sep­tem­brie, ire­vo­ca­bil. Evi­dent, erau cuprin­se în rân­dul sta­ţiu­ni­lor cu faci­li­tă­ţi pe calea fera­tă doar cele ce coti­zau în cadrul aces­tei aso­ci­a­ţii, taxe­le fiind dife­renţi­a­te după capa­ci­ta­tea sta­bi­li­men­te­lor pro­pri­e­ta­te, iar pro­ble­me­le eco­no­mi­ce fiind coor­do­na­te de Soci­e­ta­tea Comer­ci­a­lă Ofi­ci­a­lă de Turism S.A.R.[9]

Gara-CFR-Man­ga­lia-in-1938.

În para­lel îşi con­ti­nua acti­vi­ta­tea şi Aso­ci­a­ţia comu­ne­lor bal­neo-cli­ma­ti­ce de pe lito­ra­lul dobro­gean al Mării Negre. Din  aso­ci­a­ţie, în 1938, făceau par­te loca­li­tă­ţi­le: Con­stanţa cu Mama­ia, Efo­ria, Car­men Syl­va, Techir­ghi­ol, Man­ga­lia, Cavar­na şi Bal­cic, cu pla­ja Ecre­ne din Cal­i­a­cra. Preşe­din­te­le aces­tei aso­ci­a­ţii era ing. N.G.Caranfil.[10]

Rod al acti­vi­tă­ţi­lor susţi­nu­te desfă­şu­ra­te de aces­te aso­ci­a­ţii şi pro­mo­vă­rii lito­ra­lu­lui româ­nesc, la înce­pu­tul lunii ianu­a­rie 1940 se insti­tu­ie fon­dul bal­near. Acest fond era con­sti­tu­it din taxe­le pri­vind băi­le mine­ra­le şi reci ser­vi­te în sta­bi­li­men­te sau la domi­ci­liu, exploa­tă­ri­le de ape mine­ra­le în sti­cle, exploa­tă­ri­le de ape arti­fi­ci­al mine­ra­li­za­te şi de pro­du­şi hidro­mi­ne­rali, fabri­ci­le de acid car­bo­nic arti­fi­ci­al şi alte­le. Taxe­le erau obli­ga­to­rii pen­tru toţi exploa­ta­to­rii de sta­bi­li­men­te bal­nea­re, inclu­siv de indus­tria de ape mine­ra­le, indi­fe­rent dacă erau par­ti­cu­lari sau insti­tu­ţii publi­ce. Pri­mă­ri­i­le care aveau pe raza de acti­vi­ta­te ase­me­nea sta­bi­li­men­te erau obli­ga­te să-şi înscrie în buge­tul de chel­tu­ieli cota cuve­ni­tă fon­du­lui bal­near rezul­tat din aces­te exploa­tări. Taxe­le erau supu­se asu­pra între­prin­de­rii exploa­ta­toa­re şi nu asu­pra loca­li­tă­ţii, iar pri­mă­ria îşi putea pre­ve­dea suma în buge­tul său de chel­tu­ieli numai dacă ea însă­şi exploa­ta o ast­fel de între­prin­de­re.

Gara-Man­ga­lia-1940.

În pra­gul răz­bo­i­u­lui, comu­na Man­ga­lia avea o supra­fa­ţă tota­lă de cir­ca 90 hec­ta­re, cu 960 imo­bi­le, din care 600 în vechiul oraş-mai dese-şi 360 împră­ş­ti­a­te prin cari­e­re şi satul colo­ni­ş­ti­lor. Por­tul era împot­mo­lit şi abia puteau anco­ra mici coră­bii şi bărci pes­că­reşti. În pla­nul de apă­ra­re pasi­vă, ela­bo­rat de pri­mar, scria prin­tre alte­le: ”Într-un even­tu­al răz­boi, Man­ga­lia ar fi expu­să bom­bar­damen­tu­lui aeri­an numai în vechiul oraş, unde se găsesc câte­va imo­bi­le  mai impor­tan­te şi insti­tu­ţi­i­le publi­ce, apoi calea fera­tă cu gara, pre­cum şi podul pes­te lac, sin­gu­ra arte­ră de comu­ni­ca­ţie cu Cadri­la­te­rul. Adă­pos­turi colec­ti­ve de ame­na­jat erau pro­pu­se a se ame­na­ja în sub­so­lu­ri­le şi piv­ni­ţe­le pro­pri­e­ta­ri­lor Vasi­le Delu, Nico­lae Chi­ru, Ion Iona­ş­cu, Teo­dor Bru­sa­lis, Ion Sta­ma­to­pol, fra­ţii Teo­dor şi Panait Dan, hala de măce­lă­rie şi pes­că­rie din pia­ţa Griviţei,.Primăria, Vasi­le Nan­cu, Bucur Pop, Leo­ni­da Popes­cu, şi Sana­to­ri­ul mari­tim. De con­stru­it erau pro­pu­se una în cur­tea bise­ri­cii româ­ne, şi a doua în cur­tea muze­u­lui comu­nal de pe stra­da Mără­şeşti. Cifra popu­la­ţi­ei apre­cia­tă a rămâ­ne în loca­li­ta­te pe tim­pul răz­bo­i­u­lui era esti­ma­tă la 2300 suflete”.[11]

Și astăzi, ace­lași șla­găr: Tre­nu­le, mași­nă, mică…

Din date­le ofi­ci­a­le publi­ca­te astăzi de regio­na­la CFR, linia R 8381 de tren (Direc­ția: Con­stan­ța — Man­ga­lia) are 11 sta­ții, pri­ma sta­ție la Con­stan­ța și ulti­ma sta­ție la Man­ga­lia. Tron­so­nul este lung de 43 de kilo­me­tri.

Moder­ni­za­rea căii fera­te Bucu­rești – Con­stan­ța a cos­tat aproa­pe un mili­ard de euro, iar lucră­ri­le au durat apro­xi­ma­tiv 10 ani.

Ora­șul Man­ga­lia este racor­dat la rețea­ua națio­na­lă a căi­lor fera­te prin linia ce duce la Con­stan­ța (în cadrul magis­tra­lei 800), cu cale sim­plă și nee­lec­tri­fi­ca­tă. In teri­to­ri­ul admi­nis­tra­tiv al ora­șu­lui mai intră și: gara Nept­un, sta­ția teh­ni­că Man­ga­lia Nord și gara din oraș pen­tru călă­tori; mer­gând spre sud, linia se rami­fi­că spre incin­ta mili­ta­ră și după tra­ver­sa­rea aces­tu­ia, la sud de lacul Man­ga­lia, spre Șan­ti­e­rul Naval și por­tul comer­ci­al, pen­tru tre­nu­ri­le de mar­fă.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Ior­dă­ne­scu D., Geor­ges­cu C., Con­stru­cţii pen­tru trans­por­turi în Româ­nia, vol.I, Bucu­reşti 1986, p.49–51.
[2] Bel­lu, Radu, Mica mono­gra­fie a căi­lor fera­te din Româ­nia, Edi­tu­ra Publi­fe­rom, Bucu­reşti, 1999, p.294.
[3] Valen­tin Cior­bea, Evo­lu­ţia Dobro­gei între 1918–1944. Con­tri­bu­ţii la cunoa­ş­te­rea pro­ble­me­lor geo­po­li­ti­ce, eco­no­mi­ce, demo­gra­fi­ce, soci­a­le şi ale vieţii poli­ti­ce şi mili­ta­re, Con­stanţa,  Ex Pon­to, 2005, p.113
[4] Farul, 4, nr.2, 26 iunie 1920, pag.1
[5] Zia­rul şti­inţe­lor şi călă­to­ri­i­lor scris pe înţe­le­sul tutu­ror, 27, nr.24, marţi 13 iunie 1933.
[6] Arhi­ve­le naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Con­stanţa, fond Pri­mă­ria Man­ga­lia, dosar 4/1938, fila 25, 55, 68
[7] Arhi­ve­le naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Con­stanţa, fond Pri­mă­ria Man­ga­lia, dosar 35/1938, fila 58
[8] Valen­tin Cior­bea, Evo­lu­ţia Dobro­gei între 1918–1944. Con­tri­bu­ţii la cunoa­ş­te­rea pro­ble­me­lor geopolitice,economice, demo­gra­fi­ce, soci­a­le şi ale vieţii poli­ti­ce şi mili­ta­re, Con­stanţa, Ex Pon­to, 2005, p.113
[9] Arhi­ve­le naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Con­stanţa, fond Pre­fec­tu­ra Con­stanţa, dosar 123/1940, fila 1
[10] Arhi­ve­le naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Constanţa,fond Pri­mă­ria  Con­stanţa, dosar 60/1938,fila 35
[11] Arhi­ve­le Naţio­na­le, Dire­cţia judeţea­nă Con­stanţa, fond Pri­mă­ria Man­ga­lia, dosar 3/19410, fila 20.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 16 mai 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele