Să ne comportăm aidoma unei mări, să ne retragem apele la țărm, pentru a face loc oglindirii chipului lui Dumnezeu la țărmul propriei noastre ființe’. HRISTOS A ÎNVIAT!

0
304

Cos­min Nei­doni: “Mă gân­deam, în ter­me­nii cei mai onești, cum se face că un om care nu a fost nici șco­lit, nu a fost căr­tu­rar, prinț sau rege, nu a fost șef al vre­u­nei orga­ni­za­ții spi­ri­tu­a­le, gene­ral sau căpe­te­nie de legiu­ne mili­ta­ră, nu a pro­ve­nit dintr‑o fami­lie de aris­to­crați, fiind sărac, iubit de unii, dar con­tes­tat de cei mai multi, batjo­co­rit, hulit si apoi răs­tig­nit, să ajun­gă cel mai cunos­cut din­tre toți pămân­te­nii, urmat, după mai bine de 2000 de ani de zeci de mili­oa­ne oameni? Cum se face?

În făp­tu­ra Lui, a avut loc întâl­ni­rea tri­um­fa­lă din­tre uman și divin. El, Isus, asu­mân­du-și ome­ne­s­cul până la ulti­me­le con­se­cin­țe, păti­mind ală­tu­ri de oameni, iubindu‑i cu o măsu­ră nemaiîn­tâl­ni­tă până atunci, trans­mi­te cea mai fru­moa­să, mai dezi­ra­bi­lă și uni­ver­sa­lă lec­ție: ace­ea a iubi­rii, a sme­re­ni­ei și a ier­tă­rii.

Până aici încă nimic spec­ta­cu­los, veți spu­ne! Ei bine, știți ce mi se pare, de‑a drep­tul fabu­los, fap­tul de a‑i fi iubit si pe cei care L‑au detes­tat și hulit. De a se fi pus pe sine nu doar în ser­vi­ci­ul celor bogați sau al căr­tu­ra­ri­lor de rang îna­lt, ci, cu umi­lin­ță desă­vâr­și­tă, a deve­nit ser­van­tul nobil al tutu­ror oame­ni­lor. A ajuns până într-aco­lo încât a înge­nun­chiat în fața uce­ni­ci­lor săi, ba chiar mai mult, în fața lepro­și­lor, spă­lân­du-le picioa­re­le. E putin lucru? Gân­diți-vă sin­cer, cui ați spă­lat ulti­ma oară picioa­re­le, în slu­j­ba cui ați putea să vă puneți, fără a pre­tin­de nimic în schimb?

Cu ce scop toa­te aceas­ta? Cu sco­pul nobil de a ne învă­ța să ne îngă­duim mai fru­mos unii pe alții, cu dorin­ța de a ne învă­ța că nu ace­la care pedep­seș­te este puter­nic, ci ace­la care iar­tă, că bogat sau avut este cel care dăru­ieș­te mai mult decât cel care pri­meș­te. Ne vrea Isus oameni fără cusur, fără gre­șeli, ne vrea per­fecți? Nici vor­bă, ne cere doar să‑i urmăm, cât se poa­te de mult, exem­plul. Și ne mai cere ceva, dar o face cu o nefi­reas­că răb­da­re. În ter­meni teo­lo­gici se numeș­te che­no­ză, dar am să folo­sesc o meta­fo­ră pen­tru a ilus­tra mai sim­plu: Ni se cere să ne com­por­tăm aido­ma unei mări, să ne retra­gem ape­le la țărm, pen­tru a face loc oglin­di­rii chi­pu­lui lui Dum­ne­zeu la țăr­mul pro­pri­ei noas­tre fiin­țe.

Când am făcut asta, ce urmea­ză? Urmea­ză înse­ni­na­rea noas­tră și con­sta­ta­rea fap­tu­lui că sun­tem vii, mai ales pe dină­un­tru. Așa fiind, ne cali­fi­căm pen­tru a ne trans­mi­te unii alto­ra cel mai fru­mos mesaj al creș­ti­nă­tă­ții: Hris­tos a învi­at!

Cos­min Nei­doni, apri­lie 2020.


Man­ga­lia News, Dumi­ni­ca Sfin­te­lor Paști, 19 Apri­lie 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply