Un geniu român – Nicolae Iorga și Mangalia, de Aurelia Lăpușan. Episodul 10 din serialul “Municipiul Mangalia, la 25 de ani

0
651

Un geniu român – Nicolae Iorga și Mangalia, de Aurelia Lăpușan. Episodul 10 din serialul “Municipiul Mangalia, la 25 de ani”

Istoricul  Nicolae Iorga  s-a născut la început de iunie 1871. Despre el George Călinescu scria: ”Cunoaşterea aproape monstruoasă a Istoriei universale şi române în cele mai mici detalii, direct de la izvoare, i-a îngăduit istoricului să improvizeze, la cerere şi în scurt timp, istorii parţiale: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istorii de relaţii, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comerţului, istoria literaturii, istoria călătorilor străini, a tipăriturilor. Şi acestea nu sunt simple îndreptare, sunt sinteze complete, exhaustive, uneori disperant de amănunţite, egoiste în note până a nu lăsa altuia bucuria unui adaos.”

Personalitate monumentală a culturii românesti, bărbat înzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenală, cel mai mare poligraf al neamului românesc (circa 1.250 de volume publicate şi 25.000 de articole), Nicolae Iorga a fost co-fondator al Partidului Naţionalist-Democrat (1910), Prim-ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale, Membru al Parlamentului în mai multe legislaturi, consilier regal, preşedinte al Camerei deputaţilor, senator. A editat şi condus numeroase ziare şi reviste.

O viață de om, așa cum a fost, în care își reconstituie viața, dar și lupta social-politică dintre cele două războaie mondiale este mărturia sa de credință: “Și așa stau la șaizeci și doi de ani ai mei, sigur și tare, mândru, drept înaintea conștiinței mele și a judecății vremurilor”.[1]

Despre cărțile sale spunea: “O, sfintele mele cărți, mai bune și mai rele, pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat… cu câtă nesfârșită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile… pentru a face din voi… biserica celor patruzeci de mii de glasuri care înalță același imn, peste marginile morții cui v-a scris, acelui mare și nobil sfânt, martir totdeauna, care e idealul uman”.[2]

Marele dascăl al românilor, Iorga, a iubit mult Dobrogea şi a luptat pentru ea, dăruindu-i mult din neodihna şi cutezanţa sa.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Nicolae  Iorga cutreieră mările şi porturile lumii  şi descoperă  “tocmai târziu de tot, pe viziunea acelui ţărm al Dobrogei, pe care-l cunoaştem aşa de puţin şi care nu se cuprinde numai în iluzia de argint a Balcicului şi în pitorescul tătaro-turcesc al unei biete rase pe care pe care astăzi o ia vântul, am ajuns să preţuiesc, fireşte nu năvala de trivialitate şi de dezmăţ a staţiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumuseţea serilor care isprăvesc în brumă uşoară, farmecul luminilor din fund, care îţi arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugale de la luntrile  pescarilor, care-şi vrăjesc prin licărirea torţelor prada din adâncuri şi mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineaţă, în faptul chiar al zilei încă răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, şi este ca o trezire la viaţa cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă,ca şi pentru acei care,astăzi, pe ruinele cetăţilor elenice, duc numai rămăşiţa tristă şi vulgară a unei civilizaţii pe care noi până astăzi n-am ştiut-o învia.”[3]

O frază lungă, nemaiîntâlnit de lungă, o unică răsuflare pentru a prinde în rostogolirea cuvintelor ei farmecul inconfundabil, tresărirea vieţii într-un nou oraş de vacanţă al României, Mangalia.

Despre Mangalia, Iorga mai scria: “Trecutul puternicei, bogatei Kalatis cu stâlpii de marmură, cu cetățenii largi în daruri față de magistrații harnici, buni de apărare față de primejdii, e în colțișorul acela de lângă Marea admirabil de albastră și absolut de pustie, unde zelul archeologilor noștri a scos la iveală o urmă de ziduri și câteva coloane…”[4]

La Mangalia, istoricul avea o vilă ”pe un loc luat tot împreună cu altă sărăcime intelectuală în faţa mării singuratece de la Mangalia, cele câteva odăiţe din vârful cărora poţi privi pentru acelaşi simţ integral al tuturor vieţilor, marea singură, măreţ de calmă în zilele bune, când pescăruşii o brăzdează cu un colţ din  alba lor aripă veşnic călătoare, ori furios spumegătoare, când o bate furtuna prinsă în cazanul malurilor închise, care muşcă lacom din înaltul mal galben căptuşit cu algele putrede”.

Pentru această proprietate de la Mangalia Iorga se justifică cu modestie:”Sunt oameni buni care cred că pentru atâta trudă de o viaţă întreagă care, pentru sine şi pentru ai săi, şi-a interzis aproape orice distracţie – nu ştiu de câte ori, într-o aşa de lungă petrecere la Bucureşti, am călcat cu ai mei într-un teatru şi am stat la o masă de grădină, şi în tinereţă n-am ştiut ce e un vagon de dormit ori un prânz la un restaurant de gară, mergând până la Paris cu proviziile de acasă în hârtie -, e prea mult ceea ce numai aceste păgâne osteneli de până la zece ceasuri pe zi au putut să-mi dea mie, care am intrat în cariera mea cu hainele singure de pe mine.”

Despre vila sa de la Mangalia, savantul scria că „are dreptul la câteva luni de linişte, în odăiţele  de la Mangalia.

În rapoartele arheologilor se menţionează că s-au  descoperit « Calcare şi în regiunea litorală a mării, din capătul de nord al plajei până ceva mai sus de vila prof. Nicolae Iorga, apoi în dreptul vilelor germane, şi în ţărmul mării din cotul imediat la nord de iezerul Mangaliei, la aşa zisul colţ al morii lui Hagi Ali Bei. În vecinătatea vilei lui Iorga se afla şi vila generalului Broşteanu”.

În calitate de prim ministru (1931-1932), făcuse la Mangalia o declaraţie fulminantă în faţa unei delegaţii de cetăţeni prejudiciaţi de pe urma crizei economice şi a curbelor de sacrificiu, declaraţie încheiată cu următoarele cuvinte rămase notorii: ”În cazul acesta, aruncaţi-vă în mare!”. Un ziarist aflat la Mangalia a transmis-o imediat telefonic la Bucureşti, unde a şi apărut într-un ziar de prânz. În aceeaşi seară, înapoindu-se în capitală, excelenţa sa a dezminţit ştirea în faţa gazetarilor, care uimiţi de violenţa declaraţiei, l-au întâmpinat în Gara de nord. ”Am spus eu aşa ceva? De unde, domnilor?[5]

Iată cum expplică el însuși incidentul care i-a adus demisia din postul de prim ministru al Guvernului. „Veniseră la mine acolo câţiva proprietari rurali foarte împovăraţi, care-mi cereau moratoriu sau alte măsuri care ar fi lovit greu în creditul ţării. Le-am refuzat. Ofeream în schimb recomandaţii către organele fiscale, pentru păsuiri indicate de situaţie. Din dos, un glas a ţâşnit: ”Dar noi suntem desperaţi”. I-am răspuns că, deoarece de o parte e casa mea, de alta e marea, dacă ar fi desperaţi s-ar fi aruncat în mare, în loc să-mi vină în casă. La o observaţie că se protestează poliţele, am obiectat că astăzi aceasta n-are gravitatea din timpurile normale. Am fost denunţat îndată, de o presă cumpărată, că am recomandat aruncarea în mare a debitorilor – va veni vremea de li se va spune şi  învăţătorilor că le-am dat şi lor acelaşi stat – şi că am indicat ca mijloc de salvare neplata datoriilor, eu însumi prezentându-mă ca exemplu./…/.[6]

În Memoriile publicate telegrafic timp de opt ani, Iorga a ţinut cu multă grijă calendarul deplasărilor sale în Dobrogea: « 24 mai – 5 iunie. Conferinţă la Constanţa, despre « Lipsa de virtute cetăţenească »; deşi din cauza zăbăvii mele, foarte mulţi plecaseră, sala e ticsită de lume. A doua zi la Mangalia. Întors prin frumoasa regiune a ”Bărăganului” dobrogean, pe la Adamclisi, Cusgun, Silistra, unde aflu pe Taşcu Pucerea şi pe Pericle Papahagi ».

29 septembrie. La Piua Petrei, Hârşova şi Constanţa, în cercetarea monumentelor romane. 30 septembrie. La Mangalia. Întoarcerea prin Silistra. 21 decembrie. La Constanţa pentru o conferinţă despre « Latinitatea dobrogeană ». Apoi, noaptea la Mangalia. 22 decembrie. Vorbesc la legea curbei salariilor./…/28 mai 1932. »La Cernavoda aşteptăm sosirea trenului regal./…/ Dejun cu regele, foarte bine dispus. Cer voie să văd casa mea din Mangalia. /…/28 iunie. La Mangalia, pe straşnica ploaie care salvează o parte din recolta Dobrogei.”[7] Nicolae Iorga continuă să noteze în jurnalul său: “« 13 august. Se vorbeşte de casele pe care mi le-am făcut de când sunt ministru (!) la Sinaia şi la Mangalia (aceasta de două  milioane…) /…/ 28 octombrie. Prin Bărăgan şi Piua Petrei la Mangalia….Seara, Taşcă îmi aduce Marele Cordon al Ordinului Vitaud din Lituania. Vorbim despre posibilitatea de a face, cu ajutorul unei case germane, calea ferată Carmen Sylva-Mangalia.” La data de 13 ianuarie 1932, a fost întrebat de prețul cu care a cumpărat terenurile și casele de la Sinaia și Mangalia și cu cât își plătește personalul. Iorga a arătat dovezi care spuneau adevărul și totodată a înaintat și un proces.

Pe data de 15 august, Iorga  a venit la Mangalia, în timp ce la Constanţa se desfăşurau serbările Marinei. “» De data aceasta a rămas în vila sa de pe malul mării timp de două săptămâni. Căci în aceleaşi însemnări scrie laconic: 1 septembrie, plecare din Mangalia.»

Retoric, întreb la sfârșitul acestui succint documentar dedicat copleșitoarei personalități a conaționalului nostru: Punând astfel Mangalia pe harta țării și a lumii, Nicolae Iorga nu ar putea avea dreptul la nemurire printr-un bust, sau măcar o școală să-i poarte numele? Doar întreb…

Bibliografie:

[1] Nicolae Iorga, O viață de om așa cum a fost, vol. 1, Editura Minerva, 1981, Tabel cronologic, LXIX
[2] Nicolae Iorga, Pagini Alese, vol.1, Editura pentru Literatură, 1965, p. 71
[3] Nicolae Iorga, Marea-cum am cunoscut-o. În Sfaturi pe întuneric, conferinţe la radio, 1931-1940, Bucureşti, Societatea română de radiodifuziune, p.328
[4] Nicolae Iorga, România cum era până la 1918, vol II, Moldova și Dobrogea, București, 1940, p. 361
[5] F.Urseanu, O gară care nu mai există, Almanahul Flacăra, p.362-368
[6] Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, vol. lV, Editura Minerva,1981,p 211
[7] Lăpușan, Aurelia, Lăpușan, Ștefan, Mangalia în paginile vremii, Constanţa, Editura Dobrogea, Constanţa, 2007, p.87.

(Text prelucrat și adnotat de autori — Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).

MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.

Cititorii care doresc să-și procure monografia ”MANGALIA 100 DE REPERE”, de Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, sunt invitați să ne scrie pe adresa redacției: [email protected]


”Cu încredere și speranță, cu răbdare și responsabilitate, vom depăși starea de astăzi. Să vrem să fie bine! Multă sănătate! Cu drag și mulțumiri, Aurelia Lăpușan”.


Mangalia News, duminică, 29.03.2020.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply