Cornel Udrea: M‑ați înnebunit, cu prospectele voastre. Ăsta, ultimul din cutia de poștă, m‑a enervat, eu avînd antecedente de pus botul…

0
190

Cor­nel Udrea: M‑ați înne­bu­nit cu pros­pec­te­le voas­tre. Ăsta, ulti­mul din cutia de poș­tă, m‑a ener­vat, eu avînd ante­ce­den­te de pus botul, ca un prost nepar­la­men­tar.

De astă-dată, tex­tul era rela­tiv scurt, dar gene­ros:
1. Ai peni­sul mic ?
2. Așa a fost mereu, sau s‑a mic­șo­rat în ulti­ma vre­me?
3. Ai fost mul­țu­mit de pres­ta­ția lui? Pînă cînd?
4. Cum s‑a con­su­mat pri­mul rateu?
5. Cunoști dis­po­zi­ti­vul cu picu­ră­tor “Exten­sin along cham­pi­ons”?

Răs­pun­su­ri­le mele au fost un pic mai dezvol­ta­te, nu de alta, dar să nu se cre­a­dă că toți cei care am votat cu psd-ul, avem puța mică. Și vom vota în con­ti­nu­a­re, chiar dacă rămî­nem fără.

1. Mă duc să mă uit. Da, cît se vede pare de dimen­siuni redu­se. Ara­ta des­tul de rău, trist și par­că gîn­di­tor. Cine să îl înțe­lea­gă mai bine, decît mine ? Ne știm de o via­ță, dar nu ne-am cunos­cut, pînă la pri­ma son­dă.

2. Ehei, dum­ne­a­ta să fii sănă­toa­să, dom­nu­le! A fost un timp, cînd Teren­te putea să își facă hara­kiri cu briș­ca de alto­it vița de vie. În ulti­me­le vre­muri, da, a avut aceas­tă ten­din­ță de a se retra­ge în sine, nu a mai dorit să soci­a­li­ze­ze, cînd stro­pea capa­cul, genun­chii. Este, pur și sim­plu, un intro­ver­tit.

3. L‑am feli­ci­tat de mul­te ori pen­tru ser­vi­ciu cre­din­cios, a pres­tat mult și bine, pînâ într‑o zi, cînd nu a mai răs­puns, ca de obi­cei, la: “Ascul­tă coman­da la mine ! Drept!”

4. Pri­mul rateu nu a fost pri­mul, ci al tre­i­lea.

5. Mul­țu­mesc, nu vreau să îl cunosc pe dis­po­zi­tiv, am folo­sit 1 și am ajuns cu scro­tul ca o pun­gă de plas­tic de un leu.

Încer­cați în cutia veci­nei de la 41, aco­lo se perin­dă, mai ales sea­ra, spre dimi­nea­ță, tot felul de indi­vizi pe care, cu sigu­ran­ță, îi inte­re­sea­ză punc­tul al cin­ci­lea.

Mă, nimeni nu te întrea­bă dacă ai pen­sie mică, dacă ai vrea măcar 5 zile, să stai cu smo­chi­na aia de nevas­tă-ta, pe o pla­jă thai­lan­de­ză, nimeni nu te invi­tă, nici măcar la clu­bul pen­sio­na­ri­lor, cînd se aduc kilo­gra­me de oche­lari și dinți noi, cu gin­gii cu tot. Gri­ja cea mare a lor este puța defi­ci­ta­ră a româ­nu­lui de uni­că folo­sin­ță. La femei, ofertele‑s săra­ce, aco­lo nu mai ai ce mări, fiind­că toa­te sunt deja mari și încă­pă­toa­re.

A! Mai sunt ăia care te cred că ai avut prost tata, alt­fel nu te tot frea­că cu tai­că-tău, te sca­pă de hemo­ro­izi pe cale buca­lă, îți redau auzul-gră­ni­cer, îți întind pie­lea de pes­te tot, că îți rămî­ne mică, toc­mai unde nu ar tre­bui.

Pli­an­tul lor m‑a băgat în boa­le: Mă uit zil­nic, dacă nu chiar coti­dian, dacă s‑a ivit vreo schim­ba­re după cea­i­ul de coa­da șori­ce­lu­lui, fla­tu­len­ța calu­lui (să nu supăr, mă rog fru­mos) insti­tu­ți­i­le lai­ce, perechi ale popii, cu mult hrean și piz­za țigăn­cii (din rețe­ta­rul lui Cos­tel Pătră­ș­ca­nu) și îmi aduc amin­te de “Cote­le ape­lor Dună­rii”. Cei mai vîr­st­nici un pic știu ce însem­na pen­tru o feme­ie soa­son­set­sen­ti­me­tr, sau Hîr­șo­va, sta­țio­nea­ză

Cor­nel Udrea, noiem­brie 2019.


Man­ga­lia News, 17.11.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele