Mitraliera din Carpați” la răscruce: „Este un pas pe care trebuie să‑l fac”

0
461

Baca­la­u­re­a­tul este un moment de răs­cru­ce în via­ța ori­că­rui tânăr, iar de aces­te emo­ții nu sca­pă nici „Mitra­li­era din Car­pați”, cel mai renu­mit tânăr tobo­șar al Româ­ni­ei, Fla­vi­us Hosu. Anul 2019 este unul impor­tant pen­tru artis­tul ori­gi­nar din Întor­su­ra Buză­u­lui, atât pen­tru că urmea­ză să sus­ți­nă „exa­me­nul matu­ri­tă­ții”, dar și pen­tru că se împli­nesc 5 ani de când este mem­bru cu drep­turi depli­ne al legen­da­rei tru­pe rock Pho­e­nix și, tot­o­da­tă, 15 ani de când a luat, pri­ma dată, în mâini bețe­le de tobe. De atunci nu a înce­tat să uimeas­că pe ori­ci­ne a avut șan­sa să îl ascul­te, cu atât mai mult cu cât totul se dato­rea­ză pro­pri­i­lor for­țe, pen­tru că încă nu s‑a găsit încă pro­fe­sor care să facă față ener­gi­ei pe care aces­ta o emi­te, când se așa­ză în spa­te­le mult iubi­te­lor sale tobe. Spe­ră însă ca acest lucru să se schim­be oda­tă ce va ajun­ge la Con­ser­va­tor, pen­tru că da, așa cum era de aștep­tat, pen­tru Fla­vi­us Hosu lice­ul va fi urmat cate­goric de stu­dii supe­ri­oa­re în muzi­că. Dar vă lăsăm să des­co­pe­riți sin­guri deta­li­i­le inte­re­san­te des­pre pre­zen­tul, tre­cu­tul și vii­to­rul tobo­șa­ru­lui Fla­vi­us Hosu, în inter­vi­ul urmă­tor.

Ce mai face, zile­le aces­tea, cele­brul nos­tru tobo­șar Fla­vi­us Hosu?

În mare par­te cu școa­la, mai ales acum că Bacul e foar­te aproa­pe, și cu con­cer­te­le. Sunt ple­cat des­tul de mult de aca­să și de fie­ca­re dată când mă întorc savu­rez aceas­tă liniș­te de care avem par­te aici în zona noas­tră.

Pen­tru ce ai emo­ții mai mari, un con­cert Pho­e­nix sau Baca­la­u­re­at?

Bacul sută la sută. Pen­tru con­cer­te­le Pho­e­nix nu prea mai am emo­ții deo­a­re­ce sunt deja cinci ani de când sunt cu ei și m‑am obiș­nu­it. Dar cu sigu­ran­ță pen­tru Baca­la­u­re­at am emo­ții mari.

Ești absol­ven­tul Lice­u­lui Teo­re­tic „Mir­cea Eli­a­de” din Întor­su­ra Buză­u­lui. Puteai, pro­ba­bil, să înveți la ori­ce liceu, poa­te chiar de artă, din țară. De ce ai rămas totuși aici?

Într-ade­văr în cla­sa a IX‑a am avut posi­bi­li­ta­tea de a mer­ge la Lice­ul de Muzi­că „Geor­ge Ene­scu” din Bucu­rești. Am dat admi­te­re aco­lo, am intrat, iar pe ulti­ma sută de metri m‑am răzgân­dit și am zis că nu pot să mă des­part așa de fami­lie și de zona asta și am pre­fe­rat să rămân aici, mai ales că Lice­ul „Mir­cea Eli­a­de” este un liceu chiar foar­te bun. Pe aceas­tă cale aș vrea să le mul­țu­mesc și doam­nei direc­tor, Maria Bular­ca și doam­nei diri­gin­te, Danie­la Băn­ci­lă, pen­tru că m‑au sus­ți­nut și au fost tare înțe­le­gă­toa­re cu mine de fie­ca­re dată când am lip­sit. Reve­nind la între­ba­re, sin­cer să fiu nu prea îmi pla­ce Bucu­rești­ul și atunci eram foar­te mic să plec și să rămân aco­lo sin­gur. Cred că vari­an­ta pe care am ales‑o a fost cea mai bună.

Am înțe­les de la foș­tii tăi pro­fe­sori, că deși în para­lel ți-ai des­fă­șu­rat cu seri­o­zi­ta­te și anga­ja­men­te­le ca artist, nu ți-ai negli­jat nici edu­ca­ția, aspect pe care l‑ai tra­tat cu la fel de mul­tă seri­o­zi­ta­te. Cum ai reu­șit să te împarți?

M‑am des­cur­cat bine și la școa­lă. Chiar bine, aș zice, pen­tru cât am fost ple­cat și pen­tru cât am avut timp să învăț. Dar am fost con­ști­ent tot tim­pul că aceas­tă par­te nu tre­bu­ie negli­ja­tă. Edu­ca­ția e cea mai impor­tan­tă. De asta mă bucur acum că am avut medii foar­te bune, m‑am des­cur­cat la toa­te mate­ri­i­le și am fost seri­os. Pen­tru asta cred că m‑au apre­ciat și pro­fe­so­rii.

Dar cum ai reu­șit? Care e secre­tul tău?

Nu știu dacă e vre­un secret. Îmi pla­ce să fiu foar­te con­ști­in­cios și seri­os în tot ceea ce fac.

Ter­mini lice­ul, ime­di­at scapi și de Baca­la­u­re­at, cum vei folo­si aceas­tă nouă „liber­ta­te” – să îi zicem așa?

Va fi inte­re­sant ce mă așteap­tă. Sin­cer, îmi este des­tul de greu să mă gân­desc la vii­tor. Sunt foar­te legat de părin­ții mei și mi‑e greu să accept că voi ple­ca de aca­să. Dar este un pas pe care tre­bu­ie să îl fac și nu am decât să mă obiș­nu­iesc cu asta. Cred că voi avea par­te de lucruri inte­re­san­te.

Con­cret, ce înseam­nă vii­to­rul apro­pi­at pen­tru tine?

Aș vrea să merg la Con­ser­va­tor, doar că încă nu m‑am decis dacă îl voi face pe cel de la Bucu­rești sau pe cel de la Bra­șov. Cred că cel de la Bucu­rești este o vari­an­tă mai bună, deo­a­re­ce aco­lo se mai pot lega anu­mi­te rela­ții, ești încon­ju­rat de alt­fel de lume cu care poți crea anu­mi­te legă­turi.

Asta înseam­nă că ți-ai ales să mergi pe acest drum al muzi­cii pe de‑a între­gul.

Da, sută la sută. Deja muzi­ca pen­tru mine nu mai este un hob­by. Este un job, ca să zic așa.

Au tre­cut 5 ani de când ești mem­bru cu drep­turi depli­ne în legen­da­ra tru­pă Pho­e­nix. Ce a adus în plus artis­tu­lui din tine acest timp petre­cut pe mari sce­ne din țară și stră­i­nă­ta­te?

Am învă­țat foar­te mul­te pe par­cur­sul aces­tor cinci ani. Chiar simt și eu că am evo­lu­at foar­te mult. Petrec și mult timp stu­di­ind aca­să, ăsta e un alt avan­taj pe care l‑am avut pen­tru că am rămas aici la școa­lă, adi­că am posi­bi­li­ta­tea să bat la tobe când am chef, pe când aco­lo ar fi tre­bu­it să depind de o sală de repe­ti­ții și nu ar fi fost la fel. Ceea ce e clar e că am avut și încă am mul­te de învă­țat de la ei. Este o onoa­re că am lân­gă mine unii din­tre cei mai buni instru­men­tiști din țară. Pen­tru asta sunt foar­te recu­nos­că­tor. Evo­lu­ția mea până la Pho­e­nix a fost chiar bună, mai ales că am par­ti­ci­pat la mul­te con­cur­suri, am fost la foar­te mul­te emi­siuni TV, eram deja cunos­cut. Evi­dent că ajun­gând în tru­pa Pho­e­nix am ajuns și mai cunos­cut. Dacă nu ar fi fost Pho­e­nix, sin­cer, chiar nu știu cum ar fi fost. Clar că nu m‑aș fi cunos­cut cu atâ­ția oameni și nu aș fi avut aces­te expe­rien­țe.

Unde și care a fost cel mai impre­sio­nant, mai mare, con­cert pe care l‑ai sus­ți­nut până acum?

Cel mai fru­mos con­cert la care am par­ti­ci­pat a fost când am cân­tat cu Pho­e­nix la Zile­le Bucu­rești­u­lui. A fost foar­te mul­tă lume. Era plin. Mă uitam și era plin, plin. Nu îmi venea să cred. Chiar a fost o expe­rien­ță foar­te fru­moa­să.

Spu­neai, într-un inter­viu din 2014 că pes­te 10 ani ai vrea să te vezi unde­va în afa­ră. A tre­cut mai bine de jumă­ta­te din acest inter­val. Ide­a­lul a rămas ace­lași sau s‑a mai schim­bat ceva între timp?

Citiți con­ti­nu­a­rea AICI.

Alte arti­co­le publi­ca­te de Man­ga­lia News des­pre Fla­vi­us Hosu, des­pre Nicu Covaci, Cristi Gram și cei­lalți mem­bri ai tru­pei PHOENIX, puteți citi aici.


Man­ga­lia News, 29.06.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele