Nu muncesc, nu învăț, nu îmi pasă. Mama și tata nu se supără”

0
541
Booking.com

Ne-au cam pus pe gân­duri sta­tis­ti­ci­le care anun­ță că 1 din 4 tineri din Româ­nia nu mun­ceş­te şi nu stu­di­a­ză. Sun­tem bine repre­zen­tați la capi­to­lul „gene­ra­ţia NEET” — not in edu­ca­tion, employ­ment or trai­ning — adi­că nici la şcoa­lă, nici la ser­vi­ciu sau în pre­gă­ti­re. În 2016, sta­tis­ti­ci­le ară­tau că pes­te 440 de mii de tineri români erau în aceas­tă situ­a­ţie. Și exis­tă mare poten­ți­al de creș­te­re, din păca­te.

Ei sunt mii­le de șomeri cu diplo­me uni­ver­si­ta­re

Ne plân­gem de bac-uri dez­as­tru­oa­se, de „fabrici de diplo­me” uni­ver­si­ta­re fără aco­pe­ri­re, de mii­le de șomeri pluri-absol­venți de facul­tăți, de secre­ta­re și vân­ză­tori frus­trați pen­tru că nu își găsesc un job pe măsu­ra titlu­ri­lor post-uni­ver­si­ta­re.

Mai nou, 1 din 4 tineri cu vâr­ste de pes­te 21 de ani stă aca­să și nu face nimic. Pro­ble­ma e că nici nu are vreo tre­să­ri­re că ar tre­bui să facă ceva în aceas­tă direc­ție și chiar i se pare firesc să nu se stre­se­ze, pen­tru că mama și tata îi asi­gu­ră tra­i­ul de zi cu zi. Nu vede de ce să se obo­seas­că să mun­ceas­că, atâ­ta timp cât are spa­te­le asi­gu­rat.

Ei sunt tine­rii care au făcut o facul­ta­te împinși de la spa­te de către părinți, fără să știe ce le pla­ce, ce își doresc. Ei sunt cei care nu au nici o moti­va­ție în via­ță, nici un ide­al pro­fe­sio­nal, nici o dorin­ță de evo­lu­ție per­so­na­lă sau în carie­ră. Sunt ele­vii care au învă­țat doar pen­tru note, doar ca să trea­că cla­sa, cres­cuți de mici cu medi­ta­ții pen­tru ori­ce opin­tea­lă șco­la­ră, coco­lo­șiți și ținuți pe pal­me de către părinți.

Părin­ții eșu­ea­ză în pos­tu­ra de pri­mi edu­ca­tori ai copi­i­lor lor

Potri­vit date­lor fur­ni­za­te de agenţii eco­no­mici pri­vind locu­ri­le de mun­că vacan­te, în evi­denţe­le Agenţi­ei Naţio­na­le pen­tru Ocu­pa­rea Forţei de Mun­că (ANOFM) sunt înre­gis­tra­te 30.047 de locuri de mun­că, în data de 5 apri­lie 2019 (în 22 august 2017 erau 24.513 de locuri de mun­că). Și nu e înghe­su­ia­lă prea mare la ocu­pa­rea lor, mai ales când e vor­ba de mese­rii.

Nu cum­va pro­ble­ma con­stă în fap­tul că nimeni nu mai vrea să învețe o mese­rie?

Că mulți tineri se visea­ză doar mana­geri, dar de fapt pierd vre­mea prin facul­tăți din care nu înva­ță nimic pen­tru că fie nu le pla­ce, fie le urmea­ză doar de gura părin­ți­lor, fie trec prin ele doar ca să bife­ze că au făcut și ei ceva. Văd dese­ori părinți care nu accep­tă ide­ea ca odra­sle­le lor să devi­nă inde­pen­den­te ime­di­at ce devin majo­re, care refu­ză ide­ea de a‑i tri­mi­te la un job de vară pen­tru a strîn­ge bani de vacan­ță, pen­tru că li se pare sub dem­ni­ta­tea copi­lu­lui lor să mun­ceas­că.

Aici inter­vi­ne, de fapt, gre­șe­a­la părin­ți­lor care nu știu sau nu vor să le cul­ti­ve copi­i­lor o ati­tu­di­ne corec­tă față de mun­că. Care nu înțe­leg că e nesă­nă­tos din punct de vede­re men­tal și emo­țio­nal ca un tânăr să tră­i­as­că pe spi­na­rea părin­ți­lor, chiar dacă este apt de mun­că.

Ati­tu­di­nea lor hiper­pro­tec­toa­re poa­te creș­te vii­to­rii „dez­er­tori” din pia­ța mun­cii, cei care la pri­mul hop de la job se vor întoar­ce repe­de sub ari­pa etern ocro­ti­toa­re a părin­ți­lor. Sunt și elevi care vor să învețe repe­de o mese­rie și să fie inde­pen­denți, care lucrea­ză încă din facul­ta­te ca să se între­ți­nă, care își iau job-uri de vară sau fac volun­ta­ri­at ca să cape­te expe­rien­ță, de mul­te ori chiar la reco­man­da­rea părin­ți­lor. Dar ce te faci cu men­ta­li­ta­tea celor­lalți ?

În Româ­nia, fol­clo­rul „de paren­ting” nu e foar­te încu­ra­ja­tor, dova­dă cele­bra zica­lă „măcar copi­lul meu să mănân­ce o pâi­ne mai albă. Păgu­b­o­a­să gân­di­re dacă te gân­dești la „pâi­nea nea­gră” a mese­ri­i­lor sau pâi­nea pe care ar tre­bui să o câștigi sin­gur. Lași­ta­tea soci­a­lă în care cresc acești tineri poa­te lua for­me extre­me, așa cum aud că se întâm­plă des în fami­li­i­le în care mama ori tata plea­că la mun­că în stră­i­nă­ta­te, tri­mit bani aca­să, iar copi­ii rămași, cres­cuți mari de-acum, refu­ză să mun­ceas­că pe motiv că ori­cum părin­ții le tri­mit bani.

Dera­pa­jul poa­te fi într-atât de mare încât acești tineri își fac o fami­lie, au deja copi­ii lor, dar toți sunt între­ți­nuți de ace­iași părinți care mun­cesc în con­ti­nu­a­re pen­tru ei, doar că acum au mai mul­te guri de hră­nit. E un tablou abe­rant, cu oameni care nu înce­tea­ză să se plân­gă de țară, de sis­tem, de sala­rii mici,de anga­ja­tori abu­zivi, dar care nu fac nimic să își depă­șeas­că con­di­ția. Care au fost atât de bine de-res­pon­sa­bi­li­zați de către părinți, încât nu mai au nici un fel de con­ști­in­ță soci­a­lă, pro­fe­sio­na­lă, civi­că. Atât de mult li s‑au atro­fi­at aces­te sim­țuri încât sta­tul aca­să pe banii părin­ți­lor li se pare cel mai firesc lucru din lume.

Cine gre­șeș­te? Școa­la, anga­ja­to­rii, sta­tul, pia­ța mun­cii, edu­ca­to­rii sau lip­sa de dis­cer­nământ a părin­ți­lor?

De ce majo­ri­ta­tea părin­ți­lor se încă­pă­țâ­nea­ză să țină copi­ii prin facul­tăți când e evi­dent fap­tul că ei nu sunt făcuți pen­tru asta, de ce a deve­nit o ruși­ne să faci o școa­lă de mese­rii care să te scoa­tă repe­de pe pia­ța mun­cii, să ai o pro­fe­sie decen­tă care să îți dea inde­pen­den­ță finan­ci­a­ră de foar­te tânăr? De ce să îți chi­nui copi­ii prin licee și facul­tăți, inves­tind mii de euro în medi­ta­ții și chel­tu­ieli de școa­lă inu­ti­le? Ca să te lauzi rude­lor că odra­sla ta are 2–3 diplo­me și două mas­te­re, dar, săra­ca, nu o anga­jea­ză nimeni…

Citiți con­ti­nu­a­rea AICI.


piese-auto-mangalia.ro