IN MEMORIAM prof. Adriana Păduraru, nume de referință pentru învățămânul liceal din Mangalia

0
3730
Booking.com

Pe data de 5 apri­lie, a ple­cat în veș­ni­cie pro­fe­soa­ra Adri­a­na Pădu­ra­ru, un nume de refe­rin­ță pen­tru învă­țămâ­nul liceal din Man­ga­lia, o per­so­na­li­ta­te mar­can­tă a comu­ni­tă­ții noas­tre în anii 1976 -1989, o doam­nă pro­fe­soa­ră care a cre­zut  cu tărie în meni­rea pe care o au cadre­le didac­ti­ce în edu­ca­rea, for­ma­rea și trans­mi­te­rea de cunoș­tin­țe fie­că­rei gene­ra­ții de elevi.

Pro­fe­soa­ra Adri­a­na Pădu­ra­ru a ple­cat într-o lume mai bună, s-a stins din via­ță depar­te de țara pe care a iubit-o atât de mult, depar­te de ora­șul Man­ga­lia pe care l-a ado­rat.

Ca ori­ce mamă bună, iubi­toa­re și mis­tu­i­tă neîn­ce­tat de dor, s-a dus în Ior­da­nia ca să-și vizi­te­ze uni­ca fii­că și pe minu­na­ții săi nepoți și, după ce și-a osto­it alea­nul, ini­ma ei slă­bi­tă de pova­ra ani­lor, de gre­u­tă­ți­le prin care a tre­cut de-a lun­gul tim­pu­lui, măci­na­tă de sin­gu­ră­ta­te după dis­pa­ri­ția soțu­lui și a mamei sale, a înce­tat să mai bată, sub pri­vi­rea dis­pe­ra­tă a fii­cei și nepo­ți­lor ei.

Niciun pămân­tean nu știe când  vine cli­pa să por­neas­că spre târâ­mul Tine­re­ții fără Bătrâ­ne­țe și al Vie­ții fără de Moar­te, nimeni nu știe în ce loc îi este scris să i se des­prin­dă sufle­tul de trup și să por­neas­că pe dru­mul cel fără de întoar­ce­re. Nu avem cum să știm, dar poa­te că aceas­tă mamă devo­ta­tă și-a dorit sfâr­și­tul lân­gă copi­la sa, lân­gă fiin­ța rup­tă din fiin­ța sa.

Pro­fe­soa­ra Adri­a­na Pădu­ra­ru a fost men­to­rul, îndru­mă­to­rul mul­tor gene­ra­ții de cadre didac­ti­ce ce s-au for­mat la Lice­ul Teo­re­tic nr.2, azi Cole­gi­ul Eco­no­mic, a avut o îna­l­tă ținu­tă mora­lă, a avut legă­tu­ră cu toa­te șco­li­le din Man­ga­lia în cali­ta­te de Direc­tor Coor­do­na­tor, numit de Inspec­to­ra­tul Șco­lar Jude­țean Con­stan­ța. Cine a lucrat cu dis­tin­sa pro­fe­soa­ră, cu sigu­ran­ță că își adu­ce amin­te că era dras­ti­că în a res­pec­ta nor­me­le, pro­gra­me­le șco­la­re, dis­ci­pli­na și edu­ca­ția ele­vi­lor, dar în ace­lași timp era caris­ma­ti­că, avea des­chi­de­re spre nou, știa să se bucu­re, să râdă, era dor­ni­că să par­ti­ci­pe la eve­ni­men­te cul­tu­ra­le, dis­trac­ti­ve  ală­tu­ri de cadre­le didac­ti­ce lân­gă care sim­țea că își tră­ieș­te via­ța cu ade­vă­rat.

La întâl­ni­ri­le pe care le-am avut în ulti­ma vre­me, dis­tin­sa pro­fe­soa­ră se plân­gea de des­ti­nul pe care îl au cadre­le didac­ti­ce din comu­ni­ta­tea noas­tră după ce ies la pen­sie.

Ori­câ­te lucruri minu­na­te ai fi rea­li­zat cât ai stat la cate­dră, ori­câ­te pro­iec­te ai deru­lat la nivel de muni­ci­pa­li­ta­te, sau la nivel națio­nal, ori­cât ai tru­dit pen­tru pro­mo­va­rea învă­țămâ­nu­lui din comu­ni­ta­te, după ieși­rea la pen­sie ești mar­gi­na­li­zat, uitat, arun­cat pre­cum o hai­nă pe care o lași într-un colț și nu o mai porți, până într-o zi, când cine­va o arun­că la gunoi”. Spu­nea aces­te lucruri cu pro­fund regret și cu ochii plini de lacri­mi și avea drep­ta­te depli­nă.

Cadre­le didac­ti­ce acti­ve sunt folo­si­te de mai marii ora­șu­lui în pro­iec­te soci­a­le, cul­tu­ra­le, chiar poli­ti­ce, apoi la pen­sie sunt date uită­rii cu o nepă­sa­re dure­roa­să. Au fost câți­va edili din frun­tea comu­ni­tă­ții noas­tre care nu au uitat de cadre­le didac­ti­ce ieși­te la pen­sie, însă în ulti­mul timp nu s-a făcut nimic pen­tru a cin­sti devo­ta­men­tul, tru­da foș­ti­lor pro­fe­sori, chiar dacă la con­du­ce­rea comu­ni­tă­ții sunt foști elevi for­mați  în cla­se­le aces­to­ra. Prea repe­de se uită că șco­li­le din Man­ga­lia au dat gene­ra­ții de eli­te care au pro­mo­vat ora­șul de la țărm de mare în toa­tă țara și în toa­tă lumea. Nu știu dacă aceas­tă uita­re voită a pen­sio­na­ri­lor de către cei care con­duc comu­ni­ta­tea  se petre­ce și în alte țări, însă în țara noas­tră pen­sio­na­rii sunt per­soa­ne non gra­ta, de care se împie­di­că toți guver­nan­ții, indi­fe­rent din ce par­tid fac par­te.

Sunt sigu­ră că cei ce veți citi aces­te rân­duri și ați cunos­cut-o pe doam­na pro­fe­soa­ră Adri­a­na Pădu­ra­ru, veți lăsa lacri­mi­le să vă mân­gâie obra­jii, veți păs­tra un moment de recu­le­ge­re în memo­ria aces­tei doam­ne dis­tin­se, eru­di­te, devo­ta­te pro­fe­si­ei de das­căl, veți spu­ne o rugă­ciu­ne pen­tru o doam­nă de mare ome­nie și fru­mu­se­țe sufle­teas­că!

Dum­ne­zeu să o pri­meas­că în Împă­ră­ția Sa și să-i călă­u­zeas­că sufle­tul spre țara sa, spre ora­șul său, spre locul de veci al soțu­lui, colo­ne­lul Chi­r­i­ac Pădu­ra­ru și al dis­tin­sei sale mame și ală­tu­ri de ei, să se odih­neas­că în pace!

Dum­ne­zeu să-i ier­te păca­te­le și să-i țină sufle­tul în locuri cu lumi­nă și ver­dea­ță, unde nu este nici dure­re, nici sus­pin!

Drum lin spre eter­ni­ta­te, dra­ga noas­tră pro­fe­soa­ră! Nu te vom uita și vom cin­sti memo­ria ta, cât vom fi pămân­te­ni!

50 de ani de la absol­vi­rea Lice­u­lui, pro­mo­tia 1960 – 1964. (16 sept.2014).

Dora Ali­na Roma­ne­scu — Save­ta Geor­ges­cu.


Spre adu­ce­re amin­te… (un video rea­li­zat de Mangalia.TV):


Man­ga­lia News, 10.04.2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele