Viorica Bălteanu: MUZICA DE IUBIRE, IUBIREA DE MUZICĂ [VIDEO]

    0
    243

    Viori­ca Băl­tea­nu: MUZICA DE IUBIRE, IUBIREA DE MUZICĂ.

       Plon­jăm cu volup­ta­te în plin Ev de Mij­loc lumi­nos (numai semi­do­cţii nutresc stu­pi­de con­vin­geri nestră­mu­ta­te, pre­cum ace­ea că Evul Mediu ar fi fost negu­rrrr­ros foarrr­te!), mer­gem exact în epo­ca ce i‑a con­sa­crat pe neu­i­ta­ţii tru­ba­duri, tru­veri, mene­streli.

       Dăm o rai­tă prin Pro­venţa, apoi, popo­sim ceva mai mult sub cerul iri­dat din mie­zul Medi­te­ra­nei, în Sici­lia împă­ra­tu­lui-poet emi­ne­scian, Fre­de­ric al II-lea de Sua­bia (1194–1250)*, urcăm la Flo­renţa, spre a ne întâl­ni cu Gui­do Gui­ni­ze­lli (1230–1276), Gui­do Caval­can­ti (1250–1300), Dan­te (1265–1321)… Cu toţii ado­rau muzi­ca, Dan­te a fost un apre­ciat cân­tă­reţ cu vocea, cu instru­men­te ale tim­pu­lui. Împă­ra­tul menţio­nat fuse­se temut mili­tar, mece­nat uimi­tor, om de alea­să cul­tu­ră, poet, iscu­sit inter­pret şi com­po­zi­tor de pie­se pen­tru flaut. De câte ori nu ne‑a fer­me­cat Gian­lu­ca Vanze­lli cu pie­se de ale sale, la sera­te­le noas­tre DANTE ALIGHIERI!

       Ver­su­ri­le pli­ne de foc ale arti­ş­ti­lor din Şcoa­la poe­ti­că pro­venţa­lă, cele scri­se de liri­cii din Şcoa­la poe­ti­că sici­li­a­nă şi de stil­no­vi­ş­tii tos­cani şi emi­li­eni au deve­nit, cu rapi­di­ta­te, splen­di­de seren­a­de decla­ma­te, cân­ta­te în dul­ce acom­pa­ni­a­ment de lău­tă, chi­ta­ră ― mai târ­ziu, în epo­ca baro­că ― , inclu­siv de man­do­li­nă. Cân­ta îndră­gos­ti­tul însu­şi, sau un inter­pret plătit de aces­ta. Mai rar, seren­a­da era cân­ta­tă de o feme­ie înna­mo­ra­tă.

       Muzi­cie­nii Rena­ş­te­rii au dat o amplă răs­pân­di­re seren­a­dei, care pără­seş­te, tot mai ade­sea încă­pe­ri­le, gră­di­ni­le cas­te­le­lor, ale pala­te­lor aris­to­cra­ti­ce, pune stă­pâ­ni­re pe stră­zi­le, par­cu­ri­le publi­ce, fiind pre­lu­a­tă de cla­sa de mij­loc, de oame­nii sim­pli. Se ştie: dra­gos­tea tre­ce pes­te ori­ce opre­li­şti, de regu­lă. Este mai puţin noto­rie iubi­rea Mag­ni­fi­cu­lui Loren­zo de’ Medici pen­tru muzi­că, geni­ul său poe­tic, poli­tic, scri­e­ri­le uma­nis­te şi mece­na­tis­mul stră­lu­cit asigurându‑i nemu­ri­rea.

       Com­po­zi­ţi­i­le cul­te şi cele ano­ni­me ― rod al geni­u­lui cre­a­tor popu­lar ― se iau la între­ce­re în fru­mu­seţe, gingă­şie, sin­ce­ri­ta­te. Une­le au ajuns până la noi, din feri­ci­re.

       Com­po­zi­tori pre­cum Gia­co­mo Mal­vezzi (1547–1597), Giulio Cac­cini (1551–1618), Jaco­po Peri (1561–1633) fac tre­ce­rea de la peri­oa­da renas­cen­tis­tă la cea baro­că. Se naş­te, la Flo­renţa, spec­ta­co­lul cel mai com­plet, mai fas­ci­nant ima­gi­nat de om: Ope­ra. Ce minu­nă­ţie! Adu­nă muzi­că voca­lă (solo, de grup mic şi cora­lă), muzi­că instru­men­ta­lă, text vor­bit (reci­ta­ti­ve), inter­pre­ta­re sce­ni­că, balet, jocuri de lumini, ope­re pic­tu­ra­le şi de sculp­tu­ră în deco­ruri, efec­te dra­ma­ti­ce şi comi­ce catarc­ti­ce, cos­tu­me splen­di­de. Ade­sea, nu lip­sesc… seren­a­de­le. Voi ilus­tra cu un exem­plu mozar­ti­an (ver­suri de Loren­zo Da Pon­te) şi cu o capo­do­pe­ră de Pie­tro Mas­cagni (ver­suri Gio­vanni Tar­gi­oni-Toz­zetti şi Gui­do Menasci).

       Cele­bre seren­a­de instru­men­ta­le au com­pus ― între alţii ― Vival­di, Schu­bert, Bee­tho­ven, Con­stan­tin Dimi­tres­cu. Ulu­i­toa­re sren­a­de pen­tru voce şi acom­pa­ni­a­ment le dato­răm lui Ales­san­dro Scar­latti, inclu­siv unor com­po­zi­tori moderni pre­cum Cipri­an Porum­bes­cu, Enri­co Tose­lli, Nino Rota, Rober­to Muro­lo, Ote­l­lo Pro­fa­zio. N‑am greşi, înca­drând aici, câte­va din deli­ca­te­le cân­te­ce scri­se de neu­i­ta­tul Flo­rin Bogar­do.

       Nici bar­ca­ro­le­le veneţie­ne nu tre­bu­ie uita­te. Cea com­pu­să de ger­ma­no-fran­ce­zul Offen­ba­ch are inter­pre­te ide­a­le în exce­len­te­le Cris­ti­na şi Iri­na Ior­dă­ches­cu, fii­ce­le mare­lui bari­ton dis­pă­rut în 2015.

       Mai puţin cunos­cu­te sunt MATTINATELE, cân­te­ce­le de dra­gos­te susu­ra­te de un îndră­gos­tit, îna­in­te ca feme­ia ado­ra­tă să se tre­zeas­că. Cele­bra MATTINATA (ver­suri şi muzi­că de napo­li­ta­nul Rugge­ro Leon­ca­va­l­lo, com­pu­să în 1904 pen­tru Enri­co Caru­so) este uni­ver­sal apre­cia­tă.

       O altă capo­do­pe­ră vine din Sici­lia: E VUI DURMITI ANCORA (ver­suri de Gio­vanni For­mi­sa­no, muzi­ca de Gae­ta­no Ema­nu­el Calì), inter­pre­ta­tă de un lung şir de voci minu­na­te: teno­rii Maer­ce­l­lo Gior­dani, Rober­to Alag­na, Pao­lo Levan­ti­no, basul Mario Bion­di (sici­li­eni), de un impre­sio­nant şir de alţi cân­tă­reţi, ba chiar şi cân­tă­reţe. Noi o vom ascul­ta într-un duet cu totul spe­cial: Andrea Boce­lli-Rosa­rio Fio­re­l­lo (fie­ca­re cu o incon­fun­da­bi­lă COPPOLA “şap­că sici­li­a­nă” pe cap). Boce­lli pro­nu­nţă impe­ca­bil, semn că Fio­re­l­lo i‑a fost un das­căl bun. Mare­le tenor cân­tă şi la flaut!

       Înce­pem cu capo­do­pe­ra lui Franz Schu­bert:

       Con­ti­nu­ăm cu Mozart:

       Mira­co­lul dato­rat lui Mas­cagni:

       Tose­lli şi vocea de aur a lui Mario Lanza:


    Enri­co Caru­so, la pian com­po­zi­to­rul; Leon­ca­va­l­lo (1904):

       “Cireşi­ca de pe tort”: E VUI DURMITI ANCORA: Boce­lli-Fio­re­l­lo:

    Viori­ca BĂLTEANU, 1 ianu­a­rie 2019, Timi­șoa­ra.


    Man­ga­lia News, 02.01.2019.


    Susține cotidianul online Mangalia News.
    Poți dona aici:
    Mulțumim pentru sprijin.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele