Eugen Giurgiu, avocatul celor o sută de plante anticancerigene

    0
    917

       Dacă l‑ai fi între­bat cine este, ar fi răs­puns sim­plu: „Un pen­sio­nar român cu o pen­sie micu­ţă şi care mai aju­tă pe câte o per­soa­nă care îl cau­tă şi care, dacă mă ascul­tă, se vin­de­că.” Păs­trez şi acum car­tea de vizi­tă pri­mi­tă în apar­ta­men­tul de pe Stra­da Det­u­na­ta din Alba Iulia. Pe ea stă scris: „Eugen Giur­giu, pen­sio­nar”, însă sta­tu­tul său a fost de bio­chi­mist. Sfa­tu­ri­le date de el şi urma­te de cei care îl vizi­tau au învins de mul­te ori can­ce­rul.

       Pe când era stu­dent, mama lui Eugen Giur­giu a dezvol­tat o for­mă avan­sa­tă de can­cer. Dorind să îşi aju­te mama, cu aju­to­rul cunoş­tinţe­lor pe care le dobân­di­se, a inven­tat un tra­ta­ment cu care tână­ra feme­ie de atunci a fost sal­va­tă. Dia­gnos­ti­cul de can­cer îl pri­mi­se în urmă cu şai­zeci de ani, iar ea ajuns să tră­i­as­că până la o sută de ani. Tra­ta­men­tul a avut la bază cele şap­te plan­te des­co­pe­ri­te de doc­to­rul C.I. Par­hon, plan­te ce nu fac nici­o­da­tă mala­dii: busui­oc, men­tă, ana­son, vale­ri­a­nă, chi­men, levă­nţi­că şi nuc.

       Stu­di­i­le doc­to­ru­lui Giur­giu au rele­vat între timp fap­tul că exis­tă mult mai mul­te plan­te care nu fac can­cer. „Ca să fii sănă­tos, pri­mul lucru pe care tre­bu­ie să‑l faci este să‑ţi schim­bi modul de via­ţă, boa­la este doar un sem­nal de alar­mă pen­tru un stil de via­ţă pe care orga­nis­mul omu­lui nu îl poa­te supor­ta” – teo­ria aceas­ta stă­tea la baza medi­ci­nii pe care a propovăduit‑o mai bine de cinci­zeci de ani Eugen Giur­giu.

       A fost unul din­tre cei mai impor­tanţi cer­ce­tă­tori ai plan­te­lor medi­ci­na­le din Româ­nia. Doc­tor în bio­chi­mie, pro­fe­so­rul Eugen Giur­giu a con­ce­put noi medi­ca­men­te care au ame­li­o­rat şi vin­de­cat sufe­rinţe, boli cro­ni­ce ori din cele care păreau a nu se lecui cu nimic. Şi‑a împă­rţit tim­pul între labo­ra­tor şi spi­tal, şi anu­me Insti­tu­tul onco­lo­gic din Cluj unde obţi­nu­se la un moment dat două­zeci şi cinci de paturi pen­tru a putea apli­ca tra­ta­men­te fito­te­ra­pe­u­ti­ce pacienţi­lor care nu răs­pun­deau sche­mei de tra­ta­ment alo­pa­te.

       Din dis­cu­ţi­i­le pe care le‑am avut cu Dl Giur­giu am aflat că şcoa­la transil­vă­ne­a­nă medi­ca­lă a avut încre­de­re în tra­ta­men­te­le care au la bază plan­te şi a girat ast­fel de prac­tici. Medi­cii clu­jeni tri­mi­teau pacienţi către bio­lo­gul Eugen Giur­giu când nu obţi­neau rezul­ta­te în spi­tal.

       Retras la pen­sie, Eugen Giur­giu a aju­tat mii de bol­navi, a publi­cat cărţi cu tra­ta­men­te pen­tru boli­le de pie­le, can­ce­re şi boli gine­co­lo­gi­ce. Lucră­ri­le sale au fost edi­ta­te în mii de exem­pla­re şi con­ti­nuă să se vân­dă într‑un număr des­tul de mare. Se plân­gea că e nevo­it să stea prea mult timp în faţa cal­cu­la­to­ru­lui, lucru ce afec­tea­ză, după cum susţi­nea, sănă­ta­tea ori­cui. Ulti­ma dată redac­ta o teză des­pre tra­ta­rea obe­zi­tă­ţii, „trei, patru lin­guri de tărâţe pe zi subţi­a­ză talia”, spu­nea Dl. Giur­giu, care între timp a tre­cut la cele veş­ni­ce.

       Lea­curi la îndemâ­na româ­ni­lor din moşi‑strămoşi com­ple­tea­ză lucră­ri­le doc­to­ru­lui bio­chi­mist. Cata­plas­me cu mămă­li­gă, coa­jă de sal­cie pe post de aspi­ri­nă, cui­şoa­re pen­tru dure­ri­le de dinţi, cata­plas­me cu var­ză pen­tru cele de cap. Pro­po­li­sul este anti­bi­o­ti­cul natu­ral cel mai bun. Tinc­tu­ri­le sunt reme­di­ul obţi­nut din plan­te cu acţiu­nea cea mai rapi­dă şi mai com­ple­tă. Câte­va din­tre con­vin­ge­ri­le sale mi le‑a împăr­tă­şit cu umor, de mai mul­te ori, cu puţin îna­in­te de a se sfârşi.

    Ce boli tra­ta­ţi, dom­nu­le Giur­giu?

    Ori­ce, în afa­ră de pros­tie. Cu dia­gnos­ti­cul cert pus de medic, îl pot aju­ta. De obi­cei, vin oameni cu afe­cţiuni gra­ve, can­ce­re, dar să con­fir­me doc­to­rul dia­gnos­ti­cul şi abia apoi se poa­te folo­si de plan­te­le pe care le reco­mand eu. Oda­tă ce obţin aces­te date, îmi dau sea­ma ce tra­ta­men­te natu­ris­te exis­tă pen­tru afe­cţiu­nea res­pec­ti­vă şi ce tre­bu­ie apli­cat.

    Ce tre­bu­ie să facă bol­na­vul? Să ascul­te de ceea ce‑i spu­neţi doar?

    Exis­tă două tipuri de bol­navi, cei cre­din­cioşi şi cei necre­din­cioşi, atei. Adi­că cel care cre­de că se vin­de­că e con­vins că se va face bine…

    Care vrea?!

    No, tre­bu­ie să aibă cer­ti­tu­di­nea că se vin­de­că, atunci chiar obţi­ne vin­de­ca­rea. 50% din vin­de­ca­re o face orga­nis­mul pro­priu al fie­că­rui om. Dar dacă el nu cre­de în tra­ta­men­tul res­pec­tiv nu se vin­de­că sub nici o for­mă.

    O cole­gă tână­ră, de patru­zeci de ani, cu un copil, a fost bol­na­vă şi a cre­zut mult în pro­pria vin­de­ca­re. Şi‑a dorit mult să tră­i­as­că… N‑a apli­cat tra­ta­men­tul corect. Pe lân­gă dorinţa de a te vin­de­ca tre­bu­ie să bene­fi­ciezi şi de tra­ta­men­tul cores­pun­ză­tor pen­tru afe­cţiu­nea de care suferi. Pro­ba­bil că a con­su­mat ali­men­te neco­res­pun­ză­toa­re.

    În pri­vinţa can­ce­ru­lui, exis­tă hor­moni de cre­ş­te­re, ste­ro­i­zii, care exis­tă în car­nea de pui, în spe­cial cei cres­cu­ţi cu hor­moni, cu com­ple­xe de cre­ş­te­re forţa­tă, nu ca ani­ma­le­le din liber­ta­te. Hor­mo­nii de felul aces­ta sunt şi în gemo­de­ri­va­te, în lăp­ti­şor de mat­că sau în alte sub­stanţe. Când ai dat hor­mon de cre­ş­te­re, înseam­nă că dai posi­bi­li­ta­tea can­ce­ru­lui să se dezvol­te. Tre­bu­ie scos din ali­men­ta­ţie tot ce conţi­ne hor­moni de cre­ş­te­re.

    Asta‑i una, iar a doua lege este să con­sumi sufi­cien­te lichi­de cât să eli­mini în două­zeci şi patru de ore mini­mum doi litri de uri­nă. Alt­fel rămân toxi­ne­le în orga­nism. Dar nu ori­ce apă e bună. Apa care în patru­zeci şi cinci de zile nu se „împu­te”, cum zice româ­nul, înseam­nă că are o gră­ma­dă de sub­stanţe în ea care nu‑i dau voie să se alte­re­ze.

    Apa din PET‑uri pe care o con­su­măm e bună de băut?

    Foar­te rău faceţi! Nu e sănă­toa­să abso­lut deloc din două moti­ve! În pri­mul rând, PET‑urile sunt can­ce­ri­ge­ne, sunt din plas­tic şi în al doi­lea rând, pen­tru că au niş­te con­ser­vanţi care păs­trea­ză apa mai mult timp.

    Dum­ne­a­voas­tră ce fel de apă beţi?

    De la robi­net. Pun în doi litri de apă o jumă­ta­te de lămâie şi a doua zi o beauSim­plu! Dacă nu, pun argi­lă, lut care se găseş­te ori­şi­un­de sau dacă nu, doi morcovi şi un pătru­n­jel sau alt­ce­va care să absoar­bă sub­stanţe­le toxi­ce din apă şi să o fac mai bău­bi­lă. O las două­zeci şi patru de ore, deci cât să se eli­mi­ne clo­rul din ea. În gene­ral, se pune clor în localităţi,ca să dis­tru­gă micro­bii.

    Car­nea – aţi spus să nu mai fie con­su­ma­tă în cazul boli­lor gra­ve, să se renu­nţe la puii aceş­tia care conţin hor­moni de cre­ş­te­re. Păsă­ri­le din cur­te, ani­ma­le­le din gos­po­dă­ria omu­lui sunt bune?

    Păsă­ri­le, da! Oaie, da! Vacă, viţel, ori­ce care‑i cres­cut în mod natu­ral, hră­nit natu­ral, nu cu sub­stanţe care înmulţesc celu­le­le. Can­ce­rul ce este? Mul­ti­pli­ca­rea celu­le­lor în mod anar­hic. Ce fac eu la un ani­mal pe care îl cresc forţat? Îi dau niş­te sub­stanţe ca să i se înmulţeas­că celu­le­le, să se facă mare şi fru­mos, gal­ben, în foar­te scurt timp, chiar în patru­zeci şi cinci de zile, vă daţi sea­ma că un pui ajun­ge la o vâr­stă bio­lo­gi­că de doi ani, şi sub­stanţe­le ace­lea ajung în orga­nism; indi­fe­rent prin ce mod aş pre­pa­ra car­nea res­pec­ti­vă, nu pot eli­mi­na ace­le sub­stanţe. Le înghit şi orga­nis­mul meu îmi dezvol­tă can­ce­rul.

    Cum­păr un teren şi cul­tiv aici plan­te bio, dar în jurul meu, pes­te gar­dul meu, veci­nii stro­pesc liva­da şi legu­me­le cu sub­stanţe toxi­ce, insec­ti­ci­de. Apa din cur­tea mea e afec­ta­tă. Plan­te­le pe care mă stră­du­iesc să le cul­tiv mai sunt bio?

    Nu! E foar­te difi­cil. Se poa­te trăi, dar e bine să evi­ţi apa. Să luăm apă de la robi­net. Ştim, conţi­ne o serie de sub­stanţe noci­ve, însă facem în aşa fel încât să le eli­mi­năm. Scă­păm de toxi­ne­le din apă. Apoi ne ali­men­tăm fără hor­moni de cre­ş­te­re. Sunt două lucruri foar­te impor­tan­te pen­tru sănă­ta­tea noas­tră.

    Vin mulţi oameni care vă cer sfa­tul în pri­vinţa unor boli. Care e cea mai pre­zen­tă boa­lă?

    Cel mai des întâl­nit dia­gnos­tic este can­ce­rul şi mai vin oameni cu o trea­bă foar­te sim­plă, care se poa­te tra­ta uşor: pie­tre la rinichi sau la vezi­ca bili­a­ră. Vezi­ca bili­a­ră are şi ea rolul ei bine defi­nit în orga­nism, dacă o scot voi înce­pe să am o groa­ză ne neca­zuri, nu mai pot asi­mi­la gră­simi şi aşa mai depar­te, dacă scot un rinichi e şi mai rău… Ei! Cu aju­to­rul anu­mi­tor pre­pa­ra­te sau cu cea­iuri exis­tă foar­te mul­te posi­bi­li­tă­ţi să sca­pe omul de pie­tre­le astea fără ope­ra­ţie, fără neca­zuri mari. Vă dau un exem­plu.

    La Pla­fa­rul nos­tru româ­nesc exis­tă pes­te două­zeci şi patru de plan­te care pot dizol­va pie­tre­le. Cine nu cunoa­ş­te ridi­chi­le? Lămâia dizol­vă şi ea pia­tra. Citri­ce­le care pro­vin din import sunt ira­di­a­te, pen­tru a rezis­ta mul­tă vre­me. Une­le sunt cule­se verzi şi se coc pe par­curs ca să nu se alte­re­ze. Ce să‑i facem? Sunt totu­şi bune şi lămâi­le astea. Pot fi ţinu­te în apă cu oţet, pen­tru a ieşi ce au rău în ele. Cel mai bine este să folo­sim împo­tri­va pie­tre­lor frun­ze de mes­tea­căn, le dizol­vă, ienu­pă­rul le eli­mi­nă, talpa‑gâştei, de ase­me­nea, mai ales că este cal­mant ner­vos şi turi­ţa mare intră tot la cate­go­ria eli­mi­na­re.

    Dvs. de unde vă pro­cu­ra­ţi plan­te­le?

    Din mul­te locuri, dar am oameni care îmi aduc, care ştiu pre­cis când să culea­gă şi ce să culea­gă. Pre­fer să nu iau din maga­zi­ne pen­tru că nu ştiu ce cum­păr, în ce con­di­ţii s‑au cules plan­te­le res­pec­ti­ve. Tre­bu­ie res­pec­ta­te anu­mi­te prin­ci­pii la cules, o anu­mi­tă plan­tă nu se poa­te cule­ge dimi­nea­ţa sau sea­ra, e bine să culegi plan­ta la ore­le când are prin­ci­pii acti­ve. Nu le poţi cule­ge pe une­le îna­in­te de a fi înflo­ri­te, alte­le după înflo­ri­re. E o întrea­gă filo­so­fie a cule­su­lui plan­te­lor. Am scris pes­te cinci­zeci şi şap­te de cărţi şi am făcut aces­te pre­ci­zări. Sau se găsesc infor­ma­ţii de felul aces­ta în Enci­clo­pe­dia plan­te­lor.

    Înveţi des­pre plan­te din cărţi sau de la un cunos­că­tor?

    Con­ti­nu­a­rea, pe suntsanatos.ro


    Susține cotidianul online Mangalia News.
    Poți dona aici:
    Mulțumim pentru sprijin.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele