CURA DE SLĂBIRE
recomandată de Dana Fodor Mateescu :)

0
90
Booking.com

Dana Fodor Mateescu: ”În urmă cu mai mult de un deceniu, scriam la o revistă de reportaje, care ieșea pe piață săptămânal. Era mișto, și îmi plăcea la nebunie ce făceam! În paginile ei găseai de toate: povești, fluturi, rețete culinare, siropuri, reportaje despre oameni frumoși, religie, icoane, paranormal, sfaturi, animăluțe. La un moment dat, mă cheamă redactorul-șef și-mi zice:

-Dano, am nevoie să scrie cineva horoscopul și curele de slăbire, asta în afară de norma ta la reportaje! Te bagi?

Am acceptat, dar mă tot gândeam: nu mai făcusem asta până atunci și treaba cu slăbitul nu e o joacă. Am început să mă documentez, plus că aveam și eu o experiență în renunțarea la șunci. Buuun! Cu horoscopul am rezolvat-o ușor. Mi-a șoptit tanti Ana, femeia care făcea curat prin sediu, un secret:

-Vezi că șefa e în „rac” iar „șefu” în scorpion! Să nu te pună dracu` să scrii treburi nașpa la zodiile lor, că ai încurcat-o!

Am băgat la cap și am fost extrem de atentă ca nu cumva Scorpionul să o ia în freză pe tărâm amoros sau în afaceri, iar Racul să sufere de vreo boală. Cu asta o rezolvasem, și toată lumea era mulțumită. Rămâneau curele de slăbire. Îmi era teamă să nu produc vreo nenorocire vreunei fetișcane durdulii, care s-ar fi luat după fierturile și invențiile mele gastronomice. Una dintre cure era pe bază de ceai de păpădie, iaurt degresat și pâine de secară, alta cu roșii, morcovi, roșcove și țelină. Adică, mi-am zis eu, ce rău poate face cuiva o astfel de mâncare, fiartă sau crudă? De luni până duminică, respectiva grăsană trebuia să înfulece numai morcovi și țelină, ca un veritabil iepuroi. Era imposibil să nu dea măcar un kilogram jos de pe ea, dacă îmi urma prețioasele sfaturi! Și ce rău putea să-i facă? Nu știu câte au slăbit de pe urma curelor, dar câteva sigur m-au dușmănit pe vecie de atunci…

Într-o zi, la redacție, toate fetele aveau, pe lângă lângă mouse și tastatură, o legătură de morcovi. Crănțăneau de zor: cranț-cranț-cranț! Era un cor de crănțănitoare. După ce haleau leguma, beau lapte bătut, că așa scrisesem eu! Am rămas blocată, dar n-am zis nimic. După-amiaza, când m-am întors din canale (aveam treabă cu niște copii ai străzii…) în redacție puțea a acru…

Colegele mele dansau step la ușa unicului WC. Se țineau cu mâinile de burtă, plângeau disperate și mă înjurau sincer și cu patimă. Cele care nu mai puteau vorbi de durere, – că sufereau crâncen!, – îmi arătau doar pumnul sau al treilea deșt de la mână, ridicat în sus. Mai ales Miruna, care avea un metru 60 și 90 de kile, (urma să se căsătorească luna următoare și visa, biata, să încapă în rochia de mireasă cumpărată de mă-sa mare de la Paris) mă privea așa cum se uita Gheorghe Doja, în iulie 1514, la călăii săi, atunci când îl puseseră să stea cu posteriorul pe un tron înroșit în foc… Curgeau transpirațiile pe ea, valuri, valuri, rimelul, fardurile se duceau și ele. Grohăia amenințător spre mine, uitând că e o intelectuală fină, sărind peste stima față de mine, prietenia și aprecierile pe care mi le oferea zâmbind, în fiecare zi:

-Nenorocito! Dacă te prind, te bat de te caci pe tine!!! Îți rup țoalele, te omoooor! Cum ai putut să scrii o asemenea cură de slăbire?? Uită-te la noi, ne-ai distrus, ne căcăm, întruna, apă! N-am scris nimic azi…Te dăm în judecată! Să vedem ce-i spui șefului! În locul tău mi-aș da demisia!

Mi s-au înmuiat picioarele. Doamne! Oare câte femei din România or fi pățit la fel? Dacă vin la redacție și mă aleargă, am să slăbesc eu 10 kile instantaneu…

Ies pe hol să ia o gură de aer și să fumez vreo 5 țigări deodată. De mine s-a apropiat tanti Ana, femeia de serviciu, care nu mai avea nevoie de cură de slăbire, întrucât era atât de slabă, că-i vedeai oasele prin haine.

-Auzi, tu? Vezi că șefa e supărată pe tine.

-De ce?, întreb tremurând.

-Păi, fetile de la corectură a plecat acasă, altele s-a dus să se cace la McDonalds, că acilea era coadă, a dat buzna pe la vecini… Nu i-a plăcut lu` șefa. A zis să te duci pe la ea când te întorci de la boschetari.

Am stat trei secunde pe gânduri, apoi am scos din geantă o foaie de hârtie și, cu litere de-o șchioapă, am scris: DEMISIE, i-am dat hârtia Anei și am fugit… Din redacție încă se auzeau vaiete…”.

Dana Fodor Mateescu – fragment din Povestiri din București – editura Cartea Românească.


Vă recomandăm cu căldură și cartea Tembelă până la moarte, de aceeași autoare!


MN: Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite aici. Merită! 😀 În același timp, vă invităm să vizitați și colecțiile de artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro respectă tradițiile românești!


Mangalia News, duminică, 27 ianuarie 2019.


LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele