CURA DE SLĂBIRE
recomandată de Dana Fodor Mateescu :)

0
134
Booking.com

Dana Fodor Mate­es­cu: ”În urmă cu mai mult de un dece­niu, scri­am la o revis­tă de repor­ta­je, care ieșea pe pia­ță săp­tămâ­nal. Era miș­to, și îmi plă­cea la nebu­nie ce făceam! În pagi­ni­le ei găseai de toa­te: povești, flu­turi, rețe­te culi­na­re, siro­puri, repor­ta­je des­pre oameni fru­moși, reli­gie, icoa­ne, para­nor­mal, sfa­turi, ani­mă­lu­țe. La un moment dat, mă chea­mă redac­to­rul-șef și-mi zice:

-Dano, am nevo­ie să scrie cine­va horo­sco­pul și cure­le de slă­bi­re, asta în afa­ră de nor­ma ta la repor­ta­je! Te bagi?

Am accep­tat, dar mă tot gân­deam: nu mai făcu­sem asta până atunci și trea­ba cu slă­bi­tul nu e o joa­că. Am înce­put să mă docu­men­tez, plus că aveam și eu o expe­rien­ță în renun­ța­rea la șunci. Buuun! Cu horo­sco­pul am rezol­vat-o ușor. Mi-a șop­tit tan­ti Ana, feme­ia care făcea curat prin sediu, un secret:

-Vezi că șefa e în „rac” iar „șefu” în scor­pi­on! Să nu te pună dra­cu‘ să scrii tre­buri naș­pa la zodi­i­le lor, că ai încur­cat-o!

Am băgat la cap și am fost extrem de aten­tă ca nu cum­va Scor­pi­o­nul să o ia în fre­ză pe tărâm amo­ros sau în afa­ceri, iar Racul să sufe­re de vreo boa­lă. Cu asta o rezol­va­sem, și toa­tă lumea era mul­țu­mi­tă. Rămâ­neau cure­le de slă­bi­re. Îmi era tea­mă să nu pro­duc vreo neno­ro­ci­re vre­u­nei fetiș­ca­ne dur­du­lii, care s-ar fi luat după fier­tu­ri­le și inven­ți­i­le mele gas­tro­no­mi­ce. Una din­tre cure era pe bază de ceai de păpă­die, iaurt degre­sat și pâi­ne de seca­ră, alta cu roșii, morcovi, roș­co­ve și țeli­nă. Adi­că, mi-am zis eu, ce rău poa­te face cui­va o ast­fel de mân­ca­re, fiar­tă sau cru­dă? De luni până dumi­ni­că, res­pec­ti­va gră­sa­nă tre­bu­ia să înfu­le­ce numai morcovi și țeli­nă, ca un veri­ta­bil iepu­roi. Era impo­si­bil să nu dea măcar un kilo­gram jos de pe ea, dacă îmi urma pre­ți­oa­se­le sfa­turi! Și ce rău putea să-i facă? Nu știu câte au slă­bit de pe urma cure­lor, dar câte­va sigur m-au duș­mă­nit pe vecie de atunci…

Într-o zi, la redac­ție, toa­te fete­le aveau, pe lân­gă lân­gă mou­se și tas­ta­tu­ră, o legă­tu­ră de morcovi. Crăn­ță­neau de zor: cranț-cranț-cranț! Era un cor de crăn­ță­ni­toa­re. După ce haleau legu­ma, beau lap­te bătut, că așa scri­se­sem eu! Am rămas blo­ca­tă, dar n-am zis nimic. După-ami­a­za, când m-am întors din cana­le (aveam trea­bă cu niș­te copii ai stră­zii…) în redac­ție puțea a acru…

Cole­ge­le mele dan­sau step la ușa uni­cu­lui WC. Se țineau cu mâi­ni­le de bur­tă, plân­geau dis­pe­ra­te și mă înju­rau sin­cer și cu pati­mă. Cele care nu mai puteau vor­bi de dure­re, – că sufe­reau crân­cen!, – îmi ară­tau doar pum­nul sau al tre­i­lea deșt de la mână, ridi­cat în sus. Mai ales Miru­na, care avea un metru 60 și 90 de kile, (urma să se căsă­to­reas­că luna urmă­toa­re și visa, bia­ta, să înca­pă în rochia de mirea­să cum­pă­ra­tă de mă-sa mare de la Paris) mă pri­vea așa cum se uita Ghe­or­ghe Doja, în iulie 1514, la călă­ii săi, atunci când îl puse­se­ră să stea cu pos­te­ri­o­rul pe un tron înro­șit în foc… Cur­geau transpi­ra­ți­i­le pe ea, valuri, valuri, rime­lul, far­du­ri­le se duceau și ele. Grohă­ia ame­nin­ță­tor spre mine, uitând că e o inte­lec­tu­a­lă fină, sărind pes­te sti­ma față de mine, pri­e­te­nia și apre­ci­e­ri­le pe care mi le ofe­rea zâm­bind, în fie­ca­re zi:

-Neno­ro­ci­to! Dacă te prind, te bat de te caci pe tine!!! Îți rup țoa­le­le, te omo­o­o­or! Cum ai putut să scrii o ase­me­nea cură de slă­bi­re?? Uită-te la noi, ne-ai dis­trus, ne căcăm, întru­na, apă! N-am scris nimic azi…Te dăm în jude­ca­tă! Să vedem ce-i spui șefu­lui! În locul tău mi-aș da demi­sia!

Mi s-au înmu­iat picioa­re­le. Doam­ne! Oare câte femei din Româ­nia or fi pățit la fel? Dacă vin la redac­ție și mă alear­gă, am să slă­besc eu 10 kile instan­ta­neu…

Ies pe hol să ia o gură de aer și să fumez vreo 5 țigări deo­da­tă. De mine s-a apro­pi­at tan­ti Ana, feme­ia de ser­vi­ciu, care nu mai avea nevo­ie de cură de slă­bi­re, întru­cât era atât de sla­bă, că-i vedeai oase­le prin hai­ne.

-Auzi, tu? Vezi că șefa e supă­ra­tă pe tine.

-De ce?, întreb tre­mu­rând.

-Păi, feti­le de la corec­tu­ră a ple­cat aca­să, alte­le s-a dus să se cace la McDo­nal­ds, că aci­lea era coa­dă, a dat buz­na pe la vecini… Nu i-a plă­cut lu‘ șefa. A zis să te duci pe la ea când te întorci de la bos­che­tari.

Am stat trei secun­de pe gân­duri, apoi am scos din gean­tă o foa­ie de hâr­tie și, cu lite­re de-o șchi­oa­pă, am scris: DEMISIE, i-am dat hâr­tia Anei și am fugit… Din redac­ție încă se auzeau vaie­te…”.

Dana Fodor Mate­es­cu - frag­ment din Poves­tiri din Bucu­rești - edi­tu­ra Car­tea Româ­neas­că.


Vă reco­man­dăm cu căl­du­ră și car­tea Tem­be­lă până la moar­te, de ace­eași autoa­re!


MN: Arti­co­le­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu și publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News, pot fi citi­te aici. Meri­tă! 😀 În ace­lași timp, vă invi­tăm să vizi­tați și colec­ți­i­le de artă popu­la­ră de pe Artizanescu.ro și să coman­dați obiec­te­le de arti­za­nat pre­fe­ra­te. Artizanescu.ro res­pec­tă tra­di­ți­i­le româ­nești!


Man­ga­lia News, dumi­ni­că, 27 ianu­a­rie 2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele