Liceeană în America. “Am descoperit că pot să mă descurc oriunde!”

0
180
Booking.com

Mulţi din­tre copi­ii exce­pţio­nali ai judeţu­lui Con­stanţa visea­ză să înveţe, la un moment dat, pes­te hota­re. Sunt cur­ta­ţi de insti­tu­ţii de învă­ţământ de top şi fac faţă cu brio ori­că­ror pro­vo­cări. Ralu­ca Dobre a avut şan­sa de a face un an de liceu în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii şi măr­tu­ri­seş­te că, deşi a fost greu, s-ar mai întoar­ce aco­lo, pen­tru stu­di­i­le uni­ver­si­ta­re.

Ele­vă la Lice­ul „Cal­la­tis” din Man­ga­lia, Ralu­ca a câş­ti­gat o bur­să Flex şi a făcut cla­sa a XI-a într-un liceu din Con­nec­ti­cut. A reve­nit aca­să în vară şi acum se pre­gă­teş­te de cla­sa a XII-a şi susţi­ne­rea exa­me­nu­lui de baca­la­u­re­at. Spu­ne că nu o mai spe­rie nimic şi că expe­rienţa din Ame­ri­ca i-a fost extrem de bene­fi­că atât din punct de vede­re al edu­ca­ţi­ei şco­la­re, când şi al pre­gă­ti­rii sale men­ta­le pen­tru vii­tor. Des­pre cum s-a des­cur­cat la mii de kilo­me­tri depăr­ta­re de fami­lie, colegi şi pri­e­te­ni, timp de aproa­pe un an de zile, am stat de vor­bă cu Ralu­ca, zile­le tre­cu­te, şi i-am urat suc­ces în anul difi­cil care o aşteap­tă. 

- Ai făcut un an de şcoa­lă într-un liceu din Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii. A fost greu? Cum te-ai adap­tat la sis­te­mul lor de învă­ţământ?

Nu aş putea spu­ne că a fost greu, dar cu sigu­ranţă a fost un pro­ces de adap­ta­re. Din feri­ci­re, am avut un colec­tiv gro­zav în şcoa­lă (un club de busi­ne­ss, echi­pa de bas­chet şi echi­pa ce aju­tă cu recu­zi­ta în pie­sa şco­lii meri­tă menţio­na­te) care m-a aju­tat foar­te mult şi m-a susţi­nut. Pen­tru mine, una din­tre mari­le schim­bări a fost tre­ce­rea la pro­gra­mul de tip bloc, deo­a­re­ce am avut patru mate­rii într-un semes­tru, zi de zi. Asta m-a făcut să mă gân­desc foar­te seri­os la ce mă pasio­nea­ză cu ade­vă­rat şi ce hob­by-uri am, pen­tru că aceas­tă con­den­sa­re mi-a dat niş­te bătăi de cap. Într-un final, am avut un orar armo­ni­os, pen­tru că am făcut tot ce mi-am dorit, de la chi­mie şi mate­ma­ti­că, până la arte culi­na­re şi olă­rit.

- Acum poţi să com­pari un an de liceu în Româ­nia cu un an de liceu în Ame­ri­ca. Exis­tă dife­renţe între cele două moduri de a face şcoa­lă şi de a îi pre­găti pe tineri pen­tru via­ţă?

- Cred că Româ­nia nu pune mereu accen­tul pe ce este ele­vul ca om cu pro­pri­i­le lui apti­tu­dini şi inte­re­se, ci doar o per­soa­nă ce tre­bu­ie să se pli­e­ze pe un sis­tem rigid, ce nu este cro­it pen­tru a aju­ta pe toa­tă lumea. În Ame­ri­ca, având cur­suri (ale­se de fie­ca­re în par­te) de 90 de minu­te, mate­ria este apro­fun­da­tă mult mai bine şi ai oca­zia să îmbini cunoş­tinţe­le tale cu prac­ti­ca, fie că vor­bim de chi­mie, muzi­că sau infor­ma­ti­că. Absenţe­le sau chiar întâr­zi­e­ri­le sunt tra­ta­te foar­te seri­os aco­lo şi pot duce la con­se­cinţe des­tul de gra­ve, aşa că înveţi mereu să fii punc­tu­al şi cum să alergi prin­tr-un liceu de 800 de elevi în doar şase minu­te de pau­ză.

Copi­ii din Ame­ri­ca pot înce­pe să con­du­că încă de la vâr­sta de 16 ani, deci tot de atunci încep şi res­pon­sa­bi­li­tă­ți­le, cum ar fi găsi­rea unui loc de mun­că şi impli­ca­rea mai seri­oa­să în tre­bu­ri­le casei, aşa-zisul „adul­thood”, făcân­du-i să devi­nă res­pon­sa­bili mult mai repe­de, ceea ce cred că este un plus enorm.

Un alt aspect pozi­tiv al sis­te­mu­lui de învă­țământ ame­ri­can este pro­ce­sul de intra­re la facul­ta­te — exa­me­ne­le lor (SAT sau ACT) se sus­țin în tim­pul cla­sei a XI-a, iar admi­te­rea la facul­ta­te este fina­li­za­tă până la sfârşi­tul lunii mai, în majo­ri­ta­tea cazu­ri­lor. Aşa sca­pă de stres, com­pa­ra­tiv cu ele­vii români, pen­tru care ulti­ma lună din cla­sa a XII-a repre­zin­tă de obi­cei o peri­oa­dă „de foc”. Şi Româ­nia are plu­su­ri­le ei, pen­tru că aceas­tă pro­gra­mă des­tul de încăr­ca­tă m-a aju­tat enorm în Ame­ri­ca, unde toa­tă lumea era sur­prin­să că şti­am câte puţin din toa­te şi că mă des­cur­cam în ori­ce situ­a­ţie.

- Ai avut oca­zia să locu­ieşti la o fami­lie din Ame­ri­ca, în sta­tul Con­nec­ti­cut. Cum este via­ţa pe tărâ­mul făgă­du­inţei?

- Am fost găz­du­i­tă în Tol­land, Con­nec­ti­cut, un oră­șel de 10.000 de per­soa­ne, aproa­pe de coas­ta de est. Nu pot spu­ne că via­ţa mea s-a schim­bat radi­cal, dar am avut par­te de niş­te sur­pri­ze. Una din­tre ele ar fi că trans­por­tul în comun nu exis­tă, făcând foar­te grea depla­sa­rea — dat fiind şi avan­ta­jul car­ne­tu­lui obţi­nut la 16 ani. Ame­ri­ca­nii sunt mereu ocu­pa­ţi, „on the go”, şi este inte­re­sant să vezi cum reu­șesc să facă totul în doar 24 de ore. Şi o nouă fami­lie a repre­zen­tat o pro­vo­ca­re: având trei fra­ţi, patru ani­ma­le de com­pa­nie şi o cre­şă care fun­cţio­na în casă, înveţi mul­te lucruri des­pre orga­ni­za­rea tim­pu­lui şi ordi­nea în lucru­ri­le per­so­na­le, cât şi des­pre o comu­ni­ca­re cât mai bună cu cei­la­lţi.

- Cum a fost aceas­tă expe­rienţă, un an depar­te de fami­lie, prin­tre stră­ini, la capă­tul celă­lalt al lumii?

- Acest an a fost lung, plin de sui­şuri şi cobo­râşuri, dar nu regret abso­lut deloc că am por­nit în aceas­tă călă­to­rie. La înce­put recu­nosc că era totul mult prea nou şi înfri­coşă­tor, dar încet, încet lucru­ri­le au deve­nit obi­ş­nu­i­te. Am des­co­pe­rit că în colţul opus al lumii pot să mă des­curc la fel de bine ca aca­să, dar numai dacă merg ori­un­de cu ini­ma des­chi­să şi dori­toa­re de nou, fără să mă tem.

- Ce pla­nuri de vii­tor ai? Te vei întoar­ce în Ame­ri­ca?

- Momen­tan nu m-am hotă­rât ce mi-aş dori să fac după ce ter­min lice­ul, dar m-ar inte­re­sa fie ceva legat de infor­ma­ti­că, fie de diplo­ma­ție. Iau în con­si­de­ra­re şi vari­an­ta de a mă întoar­ce la stu­dii în Ame­ri­ca, dar voi vedea pe par­curs cum se aşa­ză lucru­ri­le. Cu sigu­ran­ță mă voi întoar­ce în Ame­ri­ca, măcar în vizi­tă.

Autor: Andre­ea PERHAIŢĂ, CugetLiber.ro


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele