Povestea neștiută a lui Nicu Covaci. ”Tăticul” Phoenix a fost la un pas să abandoneze muzica și a lucrat 8 ani ca profesor de desen

0
838

Anul aces­ta, pe 19 apri­lie, omul cu cea mai fru­moa­să poves­te din muzi­ca rock româ­neas­că, cel care se află în spa­te­le legen­dei muzi­ca­le cu nume pre­des­ti­nat Pho­e­nix, Nicu Covaci împli­neș­te 71 de ani. […]

Cei care îl des­co­pe­ră pe Nicu află cu sur­prin­de­re că este un artist poli­va­lent care, atunci când lasă chi­ta­ra jos, sculp­tea­ză, arun­că puți­nă culoa­re pe șeva­let, ori pic­tea­ză spa­ții necon­ven­țio­na­le — pereți ori săli gigant. Prea puțini știu că arta plas­ti­că i‑a făcut via­ța ușoa­ră în momen­te­le gre­le când a hotă­rât să rămâ­nă în Occi­dent, iar cei pe care i‑a scos din țară fra­u­du­los, în boxe audio (retri­mi­se fir­mei pro­du­că­toa­re în Ger­ma­nia, pen­tru cali­bra­re și modi­fi­cări) l‑au pără­sit. Și aici înce­pe poves­tea nești­u­tă a vete­ra­nu­lui artist…

Poves­tea nești­u­tă a lui Nicu Covaci.”Am repa­rat și moto­ci­cle­te”

”La înce­pu­tul ani­lor ‘80, când am rămas sin­gur în Ger­ma­nia, am cunos­cut un neamț care se ocu­pa de repre­zen­tan­ța Suzu­ki în Osna­bru­ck și care mi‑a dat un loc de mun­că într-un ate­li­er de repa­rat moto­ci­cle­te. Eram atât de dez­a­mă­git, încât nu voiam să mă întorc la muzi­că! Mai târ­ziu am reîn­ce­put să pic­tez… Mi-am amin­tit că am o mese­rie, totuși, și că nu degea­ba am fost la facul­ta­te”, poves­teș­te artis­tul care a absol­vit Arte­le Plas­ti­ce la Timi­șoa­ra, dar care a cunos­cut con­sa­cra­rea în afa­ra Româ­ni­ei.

O pic­tu­ră cât pere­te­le unui bloc

La Osna­bru­ck, unde a locu­it până la sfâr­și­tul ani­lor ’80, au rămas expu­se în exte­ri­or și inte­ri­or mul­te lucrări ale sale, cea mai mare fiind de ”Car­tea Recor­du­ri­lor” (45x 6 metri), inti­tu­la­tă ”Gla­di­a­tor 2000” și care s‑a aflat expu­să pe pere­te­le sălii spor­tu­ri­lor din oraș.

”A fost, la ora ace­ea, cea mai mare lucra­re pe pân­ză din Ger­ma­nia de Vest. Mi‑a luat două luni și am pic­tat pân­za pe o maca­ra pe care tot eu o diri­jam”, poves­teș­te artis­tul care, pen­tru un venit con­stant, a ajuns pro­fe­sor la Școa­la de Arte din Osna­bru­ck și așa a rămas timp de 8 ani. ”Am pre­dat pic­tu­ră, am făcut tabe­re de cre­a­ție la Marea Nor­du­lui, am avut mul­te expo­zi­ții și pro­iec­te în dife­ri­te sti­luri”, ada­u­gă Nicu Covaci.

”Mai­că-mea și-ar fi dorit să fiu pro­fe­sor de desen. Să am un post unde­va aproa­pe de Timi­șoa­ra, să mă căsă­to­resc și să îi fac un nepot. Numai că eu am avut alte pla­nuri”, poves­teș­te cel care, mai târ­ziu, s‑a înscris și în Uniu­nea Artiș­ti­lor Plas­tici din Româ­nia.

Aca­să, în Spa­nia, la Morai­ra, Nicu pic­te­ză mult, căci locul îl inspi­ră și îl încar­că cu ener­gie. Are pro­pri­ul ate­li­er, la sub­so­lul casei sale, pro­pri­ul stu­dio de înre­gis­trări și un mini­mu­zeu dedi­cat for­ma­ți­ei sale Pho­e­nix.

Și‑a plătit ulti­mul album din pic­turi

Citiți con­ti­nu­a­rea aici. (sur­sa: Libertatea.ro).


(Vide­o­clip pe ace­eași temă, pre­lu­at de pe You­tu­be. Ante­na 1: Nicu Covaci, inter­viu exclu­siv la “Pri­e­te­nii de la 11” — “Eu sunt pro­fe­sor de arte plas­ti­ce şi …”).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele