Gabriela Apostu: Țara mea de glorii, țara mea de vis?

0
221
Booking.com

Gabrie­la Apos­tu: Dra­ga mea, încă din pri­me­le rîn­duri țin să-ți măr­tu­ri­sesc că sunt tris­tă. Tris­te­țea e în firea lucru­ri­lor, dar cînd e pre­lun­gi­tă, cam dă în boa­lă. Par­că n‑as prea vrea asta. 

Esti atît de fru­moa­să, spun unii (pen­tru că eu ți-am vizi­tat puți­ne loc­șoa­re), dar ce folos, cînd alții te coa­fea­ză ca pe o ară­ta­re, în nume­le este­ti­cii urî­tu­lui.

Te-au slu­țit, te țin mur­da­ră, fără a da soco­tea­lă cui­va, nici măcar sufle­te­lor din piep­tu­ri­le lor. Se închi­nă la icoa­ne­le tale și apoi te tră­dea­ză cu pri­ma oca­zie.

Am facut o vizi­tă într‑o țară creș­ti­nă, unde locu­ri­le erau scăl­da­te de ape si lumi­nă, unde ver­de­le se sim­țea ca la el aca­să, unde din­co­lo de comer­tul abu­ziv ca for­ma de expri­ma­re, era în schimb dra­gos­tea de țara, de pămînt, eta­la­ta cu mîn­drie, unde pia­tra nu era doar pia­tră, era buca­tă din țară, unde cără­ri­le erau bătă­to­ri­te și bine între­ți­nu­te, unde case­le erau din flori.

Și tu posezi dra­ga mea toa­te aceas­tea, doar ca nouă, cetă­țe­ni­lor tai, în majo­ri­ta­te, ne lip­seste mîn­dria… de a fi român. 

Nu mă refer la por­tul iei și la stri­gă­tul ”sunt mîn­dru că sunt român”, ci la cumin­țe­nia cu care pășim pe pie­tre­le tale, la dra­gul de a te ști cura­tă, stră­bă­tu­tă de ape lim­pezi, cura­te, la ver­de­le nemîn­jit, la copa­cii fal­nici din pădu­ri­le vir­gi­ne (dezvir­gi­na­te abu­ziv). 

Că ne furăm între noi, nu mai este un secret, că ne min­țim, știm deja, dar cu tine patrie dra­gă, pămînt româ­nesc, ce-om avea? 

Gabrie­la Apos­tu, apri­lie 2018, Man­ga­lia.


Man­ga­lia News, Mier­curi, 11.04.2018.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele