Ada Kaleh, insula cu turban din România, unde musulmanii au avut supremaţia. Amintirile lui Mahinur din Ada Kaleh-ul dispărut în urmă cu jumătate de secol [galerie FOTO]

0
540

Insu­la Ada Kaleh, pore­cli­tă şi „insu­la cu tur­ban“ dato­ri­tă supre­ma­ţi­ei musul­ma­ni­lor, a dis­pă­rut în urmă cu aproa­pe jumă­ta­te de secol, dar amin­ti­rea sa tră­ieş­te în ini­mi­le copi­i­lor care altă­da­tă aler­gau liberi prin­tre rui­ne­le cetă­ţii, care mân­cau fruc­te tro­pi­ca­le şi îngheţa­tă, susan şi rahat pe sătu­ra­te, care se jucau pe covo­rul din mos­chee şi visau că sunt în poves­tea lui Ala­din. Unde para­di­sul însem­na aca­să. 

După dis­pa­ri­ţia insu­lei sub apă, apro­xi­ma­tiv 50 de fami­lii au ales să tră­i­as­că în Con­stanţa. Prin­tre cei stră­mu­ta­ţi se afla şi Mahi­nur Hairi Apos­tol, de 57 de ani. Feti­ţa avea doar şap­te ani când a dis­pă­rut Ada Kaleh. Amin­ti­ri­le ei sunt încă vii. Copi­lă­ria ei are gust de liber­ta­te, de dul­ciuri, de mireas­ma cafe­lei făcu­te la nisip, de peş­te proas­păt de Dună­re.

Pri­me­le mele amin­tiri sunt de pe la vâr­sta de doi ani, când încă sugeam. Mer­geam cu sca­u­nul după mama, săra­ca“, îşi amin­teş­te feme­ia. Are în faţă un teanc de foto­gra­fii alb-negru. Fie­ca­re ima­gi­ne are o poves­te. Le‑a strâns şi le‑a păs­trat atâ­ta amar de ani pe toa­te. În poze apar chi­puri dragi: mama ei, Meli­ha, tata Dogan, sora sa Mai­re, dar şi alţi insu­lari. Nescri­se, dar păs­tra­te cu sfinţe­nie sunt reţe­te­le dul­ceţii de smo­chi­ne şi a bău­tu­rii numi­tă bra­gă.

Îngheţa­tă de pe Ada Kaleh

Copi­lă­ria şi‑a împărţit‑o între via­ţa libe­ră de pe insu­lă şi maga­zi­nul buni­ci­lor. Locu­ia într‑o casă situ­a­tă aproa­pe de cen­tru, con­stru­i­tă trai­nic, din cără­mi­dă, aşa cum erau şi cele ale celor­la­lţi insu­lari. „Pe la patru-cinci ani căram zahăr la ali­men­ta­ră, pen­tru bunici, care aveau auto­ri­za­ţie. O aju­tam pe buni­ca să pre­pa­re dul­ciuri renu­mi­te: dul­cea­ţă de tran­da­firi, de smo­chi­ne. Totul mer­gea la vân­za­re. Mă tri­mi­teau şi pe mine câteo­da­tă cu căru­ţul plin de bună­tă­ţi şi vin­deam. Totul era la un leu: sti­cla de suc sau bra­ga, o aca­dea, susan sau «bigi-bigi», un fel de rahat mai moa­le. Raha­tul era făcut din ingre­dien­te natu­ra­le, care ne veneau din Tur­cia, iar bom­bo­a­ne­le erau cu bana­ne sau tran­da­firi, de ţi se topeau în gură“, poves­teş­te feme­ia.

Tatăl ei se spe­cia­li­za­se vara pe îngheţa­tă. Cele mai mul­te foto­gra­fii îl înfă­ţi­şea­ză pe tână­rul musul­man lân­gă o tone­tă pe care scrie „Îngheţa­tă din Ada Kaleh“. „Era doar îngheţa­tă de vani­lie şi cacao, făcu­tă din găl­be­nu­şuri şi lap­te gras, doar cu aro­me natu­ra­le. Tata mer­gea în ţară, în Banat mai ales, şi o vin­dea“, poves­teş­te Mahi­nur.

Bra­ga este o altă bău­tu­ră a cărei reţe­tă rămâ­ne un secret. Spu­ne că ea se pre­pa­ră din cere­a­le, care tre­bu­ie fier­te trei ore, apoi licoa­rea tre­bu­ie stre­cu­ra­tă de foar­te mul­te ori pen­tru ca bău­tu­ra să iasă cre­moa­să şi să-şi piar­dă din aci­di­ta­te. În cazul în care nu se res­pec­tă aces­te teh­nici, bău­tu­ra se poa­te alco­o­li­za, ajun­gând la cinci gra­de. A simţit‑o pe pro­pria pie­le când era copil, ameţin­du-se des­tul de des.

Legu­me­le de pe insu­lă erau de ase­me­nea cele­bre în Româ­nia. Pe lân­gă cli­ma­tul medi­te­ra­ne­ean al zonei, tere­nul era deo­se­bit de fer­til după retra­ge­rea ape­lor care îl inun­dau pri­mă­va­ra. O ast­fel de gră­di­nă era chiar în spa­te­le casei buni­cii, care, cum se retră­geau ape­le, plan­ta aici vine­te, ardei, bame, ardei iute. Tot pe insu­lă, pe lân­gă cai­se dulci şi mari, roş­co­ve şi cas­ta­ne, cre­ş­teau moş­moa­ne, un fruct cu patru mus­tă­ţi, care se cocea iar­na, când cădea pri­ma bru­mă.

Cites­te mai mult: adevarul.ro/locale/constanta Autor: Mari­a­na IANCU.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele