Acad. Ioan Aurel Pop, despre îndobitocirea generațiilor viitoare prin eliminarea culturii naționale și generale din educație: Nu știu ce/cine este „Făt-Frumos din lacrimă”, nu mai știu ce să creadă despre Mihai Viteazul, dar știu sigur de Pokemoni

0
452

Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, rec­to­rul Uni­ver­si­tă­ții Babeș-Bolyai a sus­ți­nut o cuvân­ta­re des­pre impor­tan­ța cul­tu­rii și a stu­di­e­rii isto­ri­ei în școli, punând accen­tul pe nece­si­ta­tea „dimen­siu­nii isto­ri­ce din stu­di­ul moș­te­ni­rii cul­tu­ra­le a uma­ni­tă­ții și a națiunii”.

În cadrul sesiu­nii orga­ni­za­te de către Aca­de­mia Româ­nă cu oca­zia Zilei Cul­tu­rii Româ­ne, pro­fe­so­rul Pop a exem­pli­fi­cat magis­tral unde duce edu­ca­ția de tip nou din șco­li­le româ­nești, ară­tând că ast­fel se obțin gene­ra­ții întregi de anal­fa­beți funcționali.

Am văzut rela­tiv recent că, în pro­gra­me­le șco­la­re, aproa­pe ori­ce refe­rin­ță isto­ri­că din stu­di­ul lite­ra­tu­rii este eli­mi­na­tă, iar cre­a­ți­i­le sunt abor­da­te pe teme mari, gene­roa­se, dar nea­dec­va­te înțe­le­ge­rii ele­vi­lor. Ast­fel, la tema iubi­rii, se exem­pli­fi­că prin Ili­a­da, Dan­te, Emi­ne­scu, Sha­kes­pea­re, Mir­cea Căr­tă­res­cu, Mir­cea Eli­a­de și Camil Petres­cu, la roma­nul soci­al prin „Cio­co­ii vechi și noi” și prin „Răscoa­la”, la lite­ra­tu­ra reli­gi­oa­să prin Dosoftei și Arghezi, la lite­ra­tu­ra isto­ri­că prin Gri­go­re Ure­che, Wal­ter Scott, Cos­ta­che Negru­zzi și Mau­ri­ce Druon etc. Fireș­te, nimeni nu mai citeș­te ope­re­le lite­ra­re res­pec­ti­ve în între­gi­me, ci pro­fe­so­rii și ele­vii se mul­țu­mesc cu „poves­tiri” des­pre aces­te ope­re, cu pas­ti­șe, cu repro­du­ce­rea unor comen­ta­rii ale alto­ra și, rar, cu frag­men­te din lucră­ri­le în cau­ză. De ace­ea, asis­tând la ore în școli, mi‑a fost dat să aud în anii din urmă între­bări și remarci de genul: „De ce scrie Nico­lae Fili­mon așa de naiv în com­pa­ra­ție cu Mir­cea Eli­a­de?”, „De ce să‑l mai stu­di­em pe Dimi­trie Can­te­mir din moment ce Nico­lae Ior­ga a scris mai bine des­pre ace­leași teme?”, „Ce rost mai are azi Alec­san­dri, care este clar infe­ri­or lui Nichi­ta Stă­ne­scu?” etc. Dis­ci­pli­na numi­tă „Isto­rie” – atât cât mai exis­tă ea în școa­lă, la dimen­siu­nea unei ore pe săp­tămâ­nă – abor­dea­ză tot „teme mari”, relu­a­te la nivel supe­ri­or (după cum ni se spu­ne) în fie­ca­re cla­să următoare.

De exem­plu, se com­pa­ră revo­lu­ți­i­le din epo­ca moder­nă și con­tem­po­ra­nă, de la Revo­lu­ția Engle­ză din seco­lul al XVII-lea până la Revo­lu­ția Româ­nă de la 1989. La fel se întâm­plă cu răz­bo­a­ie­le sau con­flic­te­le arma­te, de la Răz­bo­i­ul Tro­ian până la Răz­bo­i­ul celor Două Roze (într‑o pri­mă eta­pă) sau de la Răz­bo­a­ie­le Napo­le­o­nie­ne la Al Doi­lea Răz­boi Mondi­al (în altă etapă). 

Ast­fel, unii elevi pot învă­ța câte ceva des­pre Napo­le­on Bona­par­te îna­in­te de a ști date des­pre Marea Revo­lu­ție Fran­ce­ză, care l‑a pro­dus pe Napo­le­on. În urma unei lec­ții de acest fel – de alt­fel, judi­cios pre­da­te de pro­fe­sor – pri­vind orga­ni­za­rea con­flic­te­lor din Anti­chi­ta­te până azi (adi­că de la cata­pul­tă până la meto­de­le digi­ta­le de lup­tă) am auzit o între­ba­re stu­pe­fi­an­tă: „Oare Iuli­us Cae­sar era un om deș­tept, din moment ce nu-și sta­bi­lea stra­te­gia de lup­tă la cal­cu­la­tor și din moment ce nu comu­ni­ca prin e‑mail?”. Des­pre Evul Mediu „întu­ne­cat” ce să mai spun? Min­ți­le tine­re se dez­o­rien­tea­ză com­plet când află că uni­ver­si­tă­ți­le sunt o „inven­ție” toc­mai a „bar­ba­ri­ei medi­e­va­le” sau când văd că, în scrip­to­ri­i­le mănăs­ti­ri­lor, călu­gă­rii tru­di­tori au copi­at manu­scri­se­le între­gii înțe­lep­ciuni anti­ce și le-au păs­trat ca pe odoa­re de preț pen­tru vii­to­ri­me”, a spus pro­fe­so­rul Pop.

Rec­to­rul Uni­ver­si­tă­ții Babeș-Bolyai a deplâns și eli­mi­na­rea com­po­nen­tei spi­ri­tu­a­le din învă­țământ, care are ca rezul­tat „pro­mo­ții ani­ma­te doar de aspec­tul mate­ri­al, de câști­gul bănesc, de com­pe­ti­ția după cât mai mul­te averi”. 

Cum s‑a putut ajun­ge la ase­me­nea abe­ra­ții edu­ca­țio­na­le? Evi­dent, prin eli­mi­na­rea dimen­siu­nii isto­ri­ce din stu­di­ul moș­te­ni­rii cul­tu­ra­le a uma­ni­tă­ții și a națiu­nii. Ele­vii nu mai știu și nu mai tre­bu­ie să știe ce a fost cla­si­cis­mul gre­co-latin, care a pre­ce­dat lite­ra­tu­ra cava­le­reas­că a Evu­lui Mediu, nici ce este uma­nis­mul sau rațio­na­lis­mul, nici cărui secol îi apar­ți­ne roman­tis­mul și nici cum s‑a mani­fes­tat ilu­mi­nis­mul. Am făcut expe­ri­men­tul nein­spi­rat de a‑i pune pe stu­den­ții mei din anul I să așe­ze în ordi­ne cro­no­lo­gi­că câte­va curen­te cul­tu­ral-lite­ra­re, anu­me ilu­mi­nism, roman­tism, sim­bo­lism (pla­sa­te de mine alea­to­riu), spu­nân­du-le că s‑au mani­fes­tat în trei seco­le suc­ce­si­ve. Marea majo­ri­ta­te au fost com­plet nești­u­tori, iar unii mi-au spus că nici nu-și obo­sesc min­tea, fiind­că pot să cau­te pe tele­fon dacă au nevo­ie. Alții, mai ver­sați în for­me­le de comu­ni­ca­re actu­a­le, au pre­tins că împăr­ți­rea aceas­ta vetus­tă pe curen­te cul­tu­ra­le, lite­ra­re, de idei este o con­ven­ție uma­nă și că lumea tre­bu­ie stu­di­ată și cunos­cu­tă glo­bal, piep­tiș, fără bari­e­re și fără dome­nii. I‑am între­bat atunci des­pre uni­ver­sa­lis­mul tita­ni­lor Renaș­te­rii sau des­pre enci­clo­pe­dis­mul din Seco­lul Lumi­ni­lor și mi-au cerut voie să cau­te pe Google.

În aces­te con­di­ții, cum să mai îndrăz­nești să întrebi ceva des­pre lip­sa de infor­ma­ții din manu­a­le pri­vind uma­nis­mul româ­nesc, cro­ni­ca­rii, Dosoftei, Var­la­am, Ienă­chi­ță Văcă­res­cu și Sado­vea­nu, Coș­buc și Goga și chiar Topâr­cea­nu și Minu­les­cu? Ți se suge­rea­ză ori ți se spu­ne clar – după pune­rea unor ase­me­nea între­bări – că ești depă­șit de vre­me, bătrân, nos­tal­gic sau, mai rău, națio­na­list și xeno­fob. Prin ast­fel de con­cep­ții ale noi­lor „pro­pa­gan­diști”, tine­rii ajung la un nivel minim de cunoș­tin­țe de cul­tu­ră gene­ra­lă și de cul­tu­ră națio­na­lă, nivel care nu‑i aju­tă deloc să se orien­te­ze în lumea con­tem­po­ra­nă. De ace­ea, se duc, de exem­plu, la Roma și te cred dacă le spui că Miche­lan­ge­lo a făcut Cape­la Six­ti­nă la 1300, ani­mat de con­cep­ții ilu­mi­nis­te! Ast­fel, prin eli­mi­na­rea com­po­nen­tei spi­ri­tu­a­le a edu­ca­ți­ei, ne tre­zim cu pro­mo­ții ani­ma­te doar de aspec­tul mate­ri­al, de câști­gul bănesc, de com­pe­ti­ția după cât mai mul­te averi. Cam­pa­ni­i­le de deni­gra­re a edu­ca­ți­ei (șco­lii) și a insti­tu­ți­ei bise­ri­cești con­duc în ace­eași direc­ție de repu­di­e­re a valo­ri­lor cul­tu­ra­le”, a afir­mat repu­ta­tul aca­de­mi­cian și istoric.

Aca­de­mi­cia­nul a deplâns men­ta­li­ta­tea unor edu­ca­tori care cred că sin­gu­re­le cunoș­tin­țe pe care tine­rii tre­bu­ie să le cunoas­că sunt cele lega­te de mân­ca­rea sănă­toa­să, bus­si­nes sau folo­si­rea cal­cu­la­to­ru­lui. Ado­les­cen­ții știu totul des­pre poke­moni, dar nu știu cine sunt mari­le per­so­na­li­tăți ale isto­ri­ei naționale.

Arti­co­lul inte­gral, aici.

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply