Despre evenimentele de atunci. A murit Nicolae Simionescu, ultimul primar al Mangaliei de dinainte de 1989

0
459
Booking.com

Ziua de Con­stan­ta: Ieri, 2 ianu­a­rie 2018, a înce­tat din via­ță Nico­lae Simio­ne­scu, pri­mar al ora­șu­lui Man­ga­lia în peri­oa­da 1987 — 1989.

Am stat de vor­bă cu dom­nul Simio­ne­scu în toam­na anu­lui 2013, când pre­gă­team pen­tru tipar, împre­u­nă cu Ovi­diu Miha­la­che, coman­dor în rezer­vă, apa­ri­ția volu­mu­lui pe care l‑am inti­tu­lat „Revo­lu­ția din Decem­brie 1989. Valoa­rea liber­tă­ții”. Infor­ma­ți­i­le pe care le-am obți­nut de la dom­nul Simio­ne­scu, refe­ri­toa­re la modul cum s‑au des­fă­șu­rat eve­ni­men­te­le din Decem­brie 1989, la Man­ga­lia, le-am publi­cat, împre­u­nă cu alte inter­viuri, în car­tea men­țio­na­tă. Întru­cât numă­rul volu­me­lor tipă­ri­te nu a fost foar­te mare, aces­tea epu­i­zân­du-se cu pri­le­jul lan­să­rii de car­te, redau aici, pen­tru cei inte­re­sați, opi­ni­i­le dom­nu­lui Nico­lae Simio­ne­scu des­pre ceea ce s‑a întâm­plat la Man­ga­lia în Decem­brie 1989.

Ziua de 22 decem­brie a înce­put cu o ședin­ță la Con­stan­ța, con­vo­ca­tă de Mihai Mari­na, pri­mul secre­tar al Comi­te­tu­lui Jude­țean al P.C.R. Con­stan­ța. La ședin­ță ni s‑a spus că tre­bu­ie să luăm măsuri ca acti­vi­ta­tea să se des­fă­șoa­re în bune con­di­ții în toa­te insti­tu­ți­i­le din loca­li­tă­ți­le pe care le con­du­ceam. La ședin­ță am aflat că gene­ra­lul Vasi­le Milea, Minis­trul Apă­ră­rii Națio­na­le, s‑a sinu­cis.

Atunci am înce­put să ne îngri­jo­răm. Ști­am că la Timi­șoa­ra situ­a­ția era ten­sio­na­tă. Cu un ARO vechi am ple­cat către Man­ga­lia.

În fața Pri­mă­ri­ei erau adu­nați 200–300 de oameni, care stri­gau lozinci împo­tri­va lui Ceau­șes­cu. Fos­ta Mili­ție pri­mi­se deja dis­po­zi­ție să asi­gu­re ordi­nea și liniș­tea, să nu per­mi­tă dis­tru­geri. În Pri­mă­rie exis­ta un ras­tel de arma­ment al Găr­zi­lor patri­o­ti­ce și arhi­va, care tre­bu­iau secu­ri­za­te. Când am ajuns, am stat de vor­bă cu oame­nii și i‑am rugat să con­sti­tu­ie o Comi­sie, cu care să dia­lo­găm asu­pra măsu­ri­lor ce urmau a fi lua­te, după care oame­nii mi-au făcut loc să intru în Pri­mă­rie. De ase­me­nea, am rugat orga­ne­le Mili­ți­ei și Găr­zi­le patri­o­ti­ce să nu brus­che­ze popu­la­ția, să nu cre­e­ze ani­mo­zi­tăți și, mai ales, să nu tra­gă focuri de armă.

Pe cei din dele­ga­ția veni­tă la mine în birou i‑am rugat să nu devas­te­ze, pen­tru că voiau să arun­ce ope­re­le lui Ceau­șes­cu prin geam. I‑am con­vins să des­chi­dă gea­mul și să nu spar­gă nimic. După ce le-au arun­cat pe geam, au luat tele­vi­zo­rul din biro­ul meu și l‑au insta­lat în fața Pri­mă­ri­ei. L‑am sunat apoi pe dom­nul Tra­ian Lupu, care era direc­to­rul Casei de Cul­tu­ră, și l‑am rugat să tri­mi­tă o sta­ție de ampli­fi­ca­re, pen­tru ca toți cei care doreau să-și expri­me dolean­țe­le să se poa­tă face auziți.

După ce au insta­lat sta­ția de ampli­fi­ca­re, mai mulți cetă­țeni au luat cuvân­tul. Pen­tru a evi­ta even­tu­a­le inci­den­te, eu am rămas în birou. Am luat legă­tu­ra cu Arma­ta, care deja pri­mi­se ordin să înfi­in­țe­ze patru­le for­ma­te din cadre și sol­dați. Aces­te patru­le urmau să cir­cu­le prin oraș și să asi­gu­re liniș­tea.

În pri­ma noap­te am rămas în Pri­mă­ria Man­ga­lia, împre­u­nă cu ei. Tele­foa­ne­le erau la dis­po­zi­ția colec­ti­vu­lui care pre­lu­a­se coman­da, iar eu eram con­sul­tat în diver­se pro­ble­me. Coo­pe­ra­rea noas­tră a fost foar­te bună. Cu majo­ri­ta­tea eram în rela­ții foar­te bune și nu au fost inci­den­te.

În zile­le urmă­toa­re s‑a con­sti­tu­it Fron­tul Sal­vă­rii Națio­na­le. M‑au între­bat dacă vreau să fac par­te din Comi­tet, dar eu am con­si­de­rat că este mai bine să nu mă implic. Arma­ta a tri­mis un repre­zen­tant, care făcea schimb la fie­ca­re 12 ore. În frun­tea lor l‑au ales pe doc­to­rul Bogdan Dumi­tres­cu. Am stat cu ei în Pri­mă­rie până după Reve­li­on.

Cel care a pre­lu­at atri­bu­ți­i­le din par­tea F.S.N. a fost un ingi­ner din Șan­ti­e­rul 2 Mai, dele­gat de colec­ti­vul de aco­lo. Am făcut pre­da­rea-pri­mi­rea acte­lor în pri­me­le zile de după Reve­li­on, prin­tre aces­tea fiind toa­te docu­men­te­le Comi­te­tu­lui oră­șe­nesc de par­tid și tot inven­ta­rul din clă­di­rea Pri­mă­ri­ei.

În toa­tă peri­oa­da am avut spri­ji­nul celor din Comi­tet. Noap­tea dor­meam la Casa Arma­tei, la Uni­ta­tea Mili­ta­ră sau la hote­lul Doi­na din Nept­un, pen­tru a evi­ta ori­ce situ­a­ție nepre­vă­zu­tă. Soția era aca­să și per­ma­nent am ținut legă­tu­ra prin tele­fon. Men­țio­nez că nu au fost pro­ble­me.

Eu con­si­der că în Man­ga­lia nu a fost o revo­lu­ție în ade­vă­ra­tul sens al cuvân­tu­lui. A fost o tre­ce­re ami­a­bi­lă a pute­rii în mâi­ni­le Comi­te­tu­lui Fron­tu­lui Sal­vă­rii Națio­na­le. Nu au fost inci­den­te, nu s‑a spart niciun geam. Pot spu­ne că a fost o Revo­lu­ție de cati­fea, la Man­ga­lia.

La spi­tal însă au fost ceva pro­ble­me, când s‑a tras de pe mare. Au fost gău­riți câți­va pereți, dar nimeni nu a fost rănit sau ucis. Au fost și gru­puri de diver­siu­ne, dar inten­ți­i­le lor nu au avut suc­ces. Eu sunt mul­țu­mit că nu mi s‑a întâm­plat nimic în ace­le zile și nici după. Mulți cetă­țeni ai Man­ga­li­ei, și acum, după 23 de ani (dis­cu­ția a avut loc în anul 2013 — n.a.), îmi spun: «Să tră­iți domn Pri­mar!» Am lăsat întot­dea­u­na loc de «Bună ziua!» Nu am făcut abu­zuri, căci aș fi fost bogat acum. Prin toa­tă acti­vi­ta­tea pe care am desfășurat‑o, în cei apro­xi­ma­tiv trei ani, cât am fost pri­mar, am con­tri­bu­it la dezvol­ta­rea și înfru­mu­se­ța­rea ora­șu­lui.”

Dum­ne­zeu să vă odih­neas­că în pace, dom­nu­le Nico­lae Simio­ne­scu!


Des­pre Sorin Mar­cel Coles­niuc

Dr. Sorin Mar­cel COLESNIUC, cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic, a absol­vit Facul­ta­tea de Isto­rie a Uni­ver­si­tă­ții „Ovi­di­us” din Con­stan­ța și a pri­mit titlul de DOCTOR în isto­rie la Uni­ver­si­ta­tea „Lucian Bla­ga” din Sibiu. De ase­me­nea, a absol­vit un mas­ter în ști­in­țe poli­ti­ce la SNSPA Bucu­rești, spe­cia­li­za­rea „Secu­ri­ta­te și Diplo­ma­ție”. A fost direc­to­rul Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie „Cal­la­tis” Man­ga­lia în peri­oa­da 2009 – 2013, apoi șeful Muze­u­lui „Cal­la­tis” (din cadrul Com­ple­xu­lui Cul­tu­ral Man­ga­lia) în peri­oa­da 2013 – 2017. A ini­țiat și coor­do­nat sute de pro­iec­te cul­tu­ra­le și a par­ti­ci­pat la nume­roa­se con­fe­rin­țe, coloc­vii și sesiuni ști­in­ți­fi­ce, națio­na­le și inter­națio­na­le. Pen­tru acti­vi­ta­tea ști­in­ți­fi­că și cul­tu­ra­lă a pri­mit nume­roa­se pre­mii, diplo­me și dis­tinc­ții. A publi­cat opt cărți ca autor sau coa­u­tor și coor­do­na­tor ști­in­ți­fic, pes­te 70 de stu­dii în revis­te ști­in­ți­fi­ce de spe­cia­li­ta­te și pes­te 400 de arti­co­le în revis­te de cul­tu­ră și zia­re, prin care a popu­la­ri­zat isto­ria loca­lă și națio­na­lă. Cea mai impor­tan­tă rea­li­za­re a sa, în plan pro­fe­sio­nal, o repre­zin­tă recu­pe­ra­rea de la Mosco­va, în anul 2011, a sin­gu­ru­lui papi­rus antic des­co­pe­rit pe teri­to­ri­ul Româ­ni­ei. Papi­ru­sul fuse­se tri­mis la Mosco­va pen­tru con­ser­va­re și, timp de jumă­ta­te de secol, toți oame­nii de ști­in­ță din Româ­nia l‑au con­si­de­rat ca fiind pier­dut.

Sur­sa: ziuaconstanta.ro, mier­curi, 3 ianu­a­rie 2018.


 

piese-auto-mangalia.ro
Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele