Bazilica de tip sirian de la Mangalia — un monument istoric unic în Dobrogea (galerie foto)

0
416

Cer­ce­tă­ri­le arhe­o­lo­gi­ce desfă­şu­ra­te în Dobro­gea au dus la des­co­pe­ri­rea a nume­roa­se bise­rici de‑a lun­gul ţăr­mu­lui marin, mai ales în cetă­ţi­le gre­ceşti His­tria, Tomis şi Cal­la­tis, pre­cum şi pe ţăr­mul dună­rean, în aşe­ză­ri­le tra­co-gete şi roma­ne. În Isto­ria Dobro­gei, publi­ca­tă în anul 1998 de Adri­an Rădu­les­cu şi Ion Bito­lea­nu, sunt menţio­na­te 40 de bise­rici cer­ce­ta­te în spa­ţi­ul dobro­gean, toa­te con­fir­mând pro­li­fe­ra­rea arhi­tec­tu­rii bizan­ti­ne.

Înce­pând cu seco­lul al IV-lea p.Chr., reli­gia pro­vin­ci­ei Scy­thia Minor a fost lega­tă de cul­tul mono­te­is­mu­lui cre­ş­tin, fapt ce a dat o notă spe­ci­fi­că vieţii spi­ri­tu­a­le. Încer­că­ri­le de a res­ta­bili cul­te­le păgâ­ne, după cunos­cu­tul Edict de tole­ranţă de la Mila­no, din anul 313, nu au dat rezul­ta­te­le scon­ta­te.

De‑a lun­gul tim­pu­lui, la Man­ga­lia, renu­mi­ţi spe­cia­li­şti în isto­rie veche şi arhe­o­lo­gie au efec­tu­at cer­ce­tări în colţul de nord-est al Cetă­ţii Cal­la­tis, unde se află şi bazi­li­ca de tip siri­an, prin­tre cer­ce­tă­tori aflân­du-se: Vasi­le Pâr­van (1915), D.M. Teo­do­res­cu (1916), Orest Tafrali (1924), T.S. Săvea­nu (1924–1942) şi Emil Con­du­rachi (1949).

Cu pri­le­jul lucră­ri­lor de sis­te­ma­ti­za­re a ora­şu­lui Man­ga­lia, desfă­şu­ra­te în anul 1959, mai mulţi arhe­o­logi ai Insti­tu­tu­lui de Arhe­o­lo­gie al Aca­de­mi­ei R.P.R. au efec­tu­at cer­ce­tări pre­ven­ti­ve în peri­me­trul zidu­lui de nord al Cetă­ţii Cal­la­tis, dar şi în necro­po­la ele­nis­ti­că. Din colec­ti­vul de cer­ce­ta­re au făcut par­te: Emil Con­du­rachi, Radu Vul­pe, Vasi­le Cana­ra­che (res­pon­sa­bil), Gabrie­l­la Bor­de­na­che, Con­stan­tin Pre­da, Emi­li­an Popes­cu, Petre Dia­co­nu, Petre Ale­xan­dres­cu, Tri­fu Mar­ti­no­vici, Ale­xan­dru Vul­pe şi arhi­tect Dinu Theo­do­res­cu.

În urma cer­ce­tă­ri­lor rea­li­za­te în anul 1915, lân­gă zidul de nord al Cetă­ţii Cal­la­tis, D.M. Teo­do­res­cu ajun­se­se la con­clu­zia că des­co­pe­ri­ri­le repre­zin­tă o bazi­li­că cre­ş­ti­nă, iar O. Tafrali, ca urma­re a cer­ce­tă­ri­lor efec­tu­a­te în anul 1924, con­si­de­ra aces­te rui­ne ca fiind ter­me roma­ne. Săpă­tu­ri­le vechi nu au scos însă la supra­fa­ţă în între­gi­me monu­men­te­le arhe­o­lo­gi­ce de lân­gă latu­ra de nord a incin­tei cal­la­ti­e­ne, iar în cele pes­te trei dece­nii care au tre­cut (până la relu­a­rea cer­ce­tă­ri­lor în anul 1959) rui­ne­le au fost, în mare par­te, aco­pe­ri­te de depu­neri moder­ne.

Săpă­tu­ri­le s‑au desfă­şu­rat în peri­oa­da febru­a­rie — sep­tem­brie 1959 şi prin­tre pri­o­ri­tă­ţi s‑a aflat şi cer­ce­ta­rea com­ple­tă a bazi­li­cii de tip siri­an şi a pala­tu­lui epi­sco­pal. La sudul ansam­blu­lui bazi­li­cal s‑a des­co­pe­rit o stra­dă con­stru­i­tă din dale de cal­car, ce avea pre­vă­zut un canal de scur­ge­re în cen­tru. Lun­gi­mea între­gu­lui edi­fi­ciu, măsu­rat în urma cer­ce­tă­ri­lor din anul 1959, dar nefi­na­li­za­te nici până astăzi din cau­za unor clă­diri moder­ne care supra­pun zidu­ri­le anti­ce, era de 38,80 m pe latu­ra de nord şi de 38,50 m pe latu­ra de sud, iar lăţi­mea con­stru­cţi­ei în par­tea de vest era de 24,80 m, iar pe latu­ra de est — 20,00 m. Zidu­ri­le edi­fi­ci­u­lui sunt con­stru­i­te din blo­curi mari de cal­car, bine faso­na­te, cu o gro­si­me de 1,10 m, lega­te cu mor­tar cu var. Înă­lţi­mea care se mai păs­trea­ză este cuprin­să între 0,80 şi 2,00 m. Latu­ra de nord a ansam­blu­lui arhi­tec­tu­ral este repre­zen­ta­tă de zidul de incin­tă al Cetă­ţii Cal­la­tis.

Bazi­li­ca de tip siri­an

Bazi­li­ca se află în par­tea de vest a edi­fi­ci­u­lui, este orien­ta­tă cu faţa spre sud şi are for­mă rec­tan­gu­la­ră. Sala mare are urmă­toa­re­le dimen­siuni: lun­gi­mea latu­rii de vest — 17,00 m, lun­gi­mea latu­rii de est — 15,50 m, lăţi­mea latu­rii de nord — 13,40 m, lăţi­mea latu­rii de sud — 14,00 m. Sala mare a bazi­li­cii este împă­rţi­tă prin două şiruri de coloa­ne în trei nave (par­tea prin­ci­pa­lă a unei bise­rici, situ­a­tă între altar şi pro­na­os), orien­ta­te pe dire­cţia nord-sud. Urme­le unor coloa­ne se mai păs­trea­ză şi în pre­zent, la fel cum se mai păs­trea­ză şi câte­va les­pezi din pia­tră, folo­si­te la pava­rea bazi­li­cii. Pe latu­ri­le de est şi de vest fuse­se­ră ame­na­ja­te, din pia­tră necio­pli­tă, bănci lega­te cu pământ.

În nava de vest a fost des­co­pe­rit un canal care por­neş­te din­spre nord, de la nive­lul pava­ju­lui, şi mer­ge până la cana­lul exte­ri­or de sub stra­dă, adân­cin­du-se trep­tat. Lăţi­mea cana­lu­lui este de 0,30 m, este rea­li­zat din pia­tră cu mor­tar şi este pavat cu cără­mi­dă. Sala mare a bazi­li­cii are trei încă­peri în par­tea de sud, pava­te cu cără­mizi de for­mă rec­tan­gu­la­ră, încă­peri care comu­ni­că între ele. Dimen­siu­ni­le lor sunt urmă­toa­re­le: came­ra de vest — 3,30 / 6,00 m, came­ra din mij­loc — 5,50 / 6,00 m, iar came­ra de est — 2,30 / 5,25 m. Came­ra din mij­loc este pre­vă­zu­tă cu o intra­re foar­te mare, ce comu­ni­că cu exte­ri­o­rul.

Până când cer­ce­tă­ri­le vii­toa­re vor con­fir­ma exis­tenţa sau absenţa unei alte intrări în bazi­li­că, aceas­ta rămâ­ne sin­gu­ra cale de acces în lăca­şul de cult roma­no-bizan­tin. În ceea ce pri­veş­te aco­pe­ri­şul bazi­li­cii, este posi­bil ca aces­ta să fi fost rea­li­zat în şar­pan­tă. Bazi­li­ca a fost recon­stru­i­tă către sfârşi­tul seco­lu­lui al V‑lea şi înce­pu­tul seco­lu­lui al VI-lea, pro­ba­bil în tim­pul împă­ra­tu­lui Anas­ta­sie I (491–518). Atri­u­mul La est de bazi­li­că se află un atri­um — cur­te inte­ri­oa­ră nea­co­pe­ri­tă sau ori­ce ast­fel de spa­ţiu şi la alte cate­go­rii de edi­fi­cii roma­ne şi roma­no-bizan­ti­ne, încon­ju­ra­tă de coloa­ne. Atri­u­mul este încon­ju­rat pe latu­ri­le de vest, nord şi est de către un por­tic (gale­rie exte­ri­oa­ră, aco­pe­ri­tă, măr­gi­ni­tă de o colon­a­dă, une­ori cu arca­de, ce folo­seş­te ca loc de adă­post sau de plim­ba­re în jurul unei pieţe sau a unei clă­diri). Atri­u­mul fuse­se pavat cu dale de pia­tră, din­tre care doar câte­va s‑au mai păs­trat; este de for­mă drept­un­ghiu­la­ră şi are urmă­toa­re­le dimen­siuni: latu­ra de nord — 11,30 m, latu­ra de sud — 11,20 m, latu­ra de est — 8,50 m şi latu­ra de vest — 8,75 m.

Vă invi­tăm să citiți con­ti­nu­a­rea în ziuaconstanta.ro. Autor: Sorin Mar­cel Coles­niuc, 26.09.2017.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele