Din cartierul meu (Comentariu la articolul „Mangalia – oraș model în România”)

4
452

opinia_mea

Din cartierul meu

(Comen­ta­riu la arti­co­lul Opi­nii Civi­ce – Ozzy Mena­bit: „Man­ga­lia – oraș model în Româ­nia).

La alegerile locale, este important, într-adevăr, să alegem persoanele. Încerc să îmi imaginez cum se va pune în practică sistemul prin care vor fi reprezentate cartierele. Personal, l‑aș propune pe Ozzy Menabit să fie unul dintre cei 19 consilieri (căci devine din ce în ce mai clar că asta își dorește). Dar trebuie să fie votat de un cartier. Bun și așa. Să facem un exercițiu de imaginație, așadar:
1. Întrebăm 700 de familii dintr-un cartier pe cine ar alege. Cum delimităm cele 19 cartiere?
2. De la cele 700 de familii, vom avea cel puțin 4–5 nume (și la alegerile unui șef de scară se întâmplă așa ceva). Cum îl alegem pe cel reprezentativ? Dacă nu are 50% din sufragii va mai fi reprezentativ?
3. Dacă vom găsi, totuși, o modalitate de a stabili reprezentativitatea, dar respectivul nu dorește să se implice în politica orașului, la acest nivel? Mergem la următorul de pe listă (care, probabil, se situează sub 25 % din voturi)? Iarăși, problemă de reprezentativitate.
4. Trebuie ca locuitorii să își exprime opțiunea prin semnătură, să autentifice sau trebuie să avem încredere în ce care fac sondajul? (sistemul „nu contează cine votează, ci numai cine numără voturile” este deja cunoscut). Mi‑e greu să cred că vor fi mulți care să răspundă, darămite să semneze. Unii – de teamă, alții – din indiferență sau lehamite.
5. Ajungem, totuși, la propunerea ca Ozzy Menabit să reprezinte un cartier (oricare ar fi delimitarea). Va candida independent sau pe o listă de consilieri? Lista presupune o formă de organizare politică. Independenții nu sunt băgați în seamă, după spusele domnului sus-menționat: „votantul care a votat un independent este înșelat”. În cealaltă variantă – ajungem tot la politică, partide.
6. Ozzy Menabit este ales consilier local. Trebuie să susțină interesele unui cartier, în fața intereselor altor 18 cartiere. Face alianțe, face compromisuri pentru a‑și atinge scopurile? Dar dacă interesul este unul general, al Mangaliei în întregime (exemple: locurile de muncă, infrastructura din stațiuni, locuințe pentru tineri etc)? Va vota pentru acestea sau are primordial interesul cartierului?
Mi se pare evident că Ozzy Menabit încearcă să se promoveze printr‑o campanie în tot orașul. Ce îl recomandă să fie el „vocea poporului”? În ce s‑a implicat până acum pentru interesul cetățeanului? De ce ar fi omul-soluție, ce anume îi dă girul de responsabil cu activitatea civică? Oare este în campanie personală pentru primărie și încearcă să o facă deocamdată mascat sau este plin de bune intenții pe care nu i le-am cunoscut încă?

(Din car­ti­e­rul meu este pse­u­do­ni­mul sub care a fost pos­tat comen­ta­ri­ul de mai sus).


MangaliaNews.ro, Luni, 14 mar­tie 2016.


 

 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

4 COMENTARII

  1. În prin­ci­piu, citind arti­co­lul lui Ozzy și eu am avut ace­eași opi­nie ca cea expri­ma­ta mai sus, lega­tă de rea­lis­mul pro­pu­ne­ri­lor, viziu­ni­lor lui. În ceea ce pri­veș­te opi­ni­i­le lui, eu cred ca el este un tip bine inten­țio­nat, poa­te ușor pati­maș ( ca mulți alții), care și=a expri­mat frus­tră­ri­le, dorințele.…și foar­te bine a făcut. Nu l‑am auzit vreo­da­tă auto­de­cla­rîn­du-se omul-solu­ție. Fap­tul că tre­sa­re și are curaj să vor­beas­că este foar­te bine. Nu ne împie­di­că nimeni și pe noi cei­lalți să avem păreri, să le eta­lăm, să avem ati­tu­di­ne civi­că sau solu­ții civice…este chiar reco­man­dat să o facem, respectîndu=ne unii pe alții. Eu per­so­nal, de căte­va ori am avut opi­nii dife­ri­te fața de ale lui, pe care mi le-am expri­mat, fară să‑l jig­nesc în vre­un fel. Ide­ea de bază este să ne impli­căm, să o facem decent, matur și fără să ne rupem gîtul unul altuia.

  2. D‑ul Mena­bit da sfa­turi des­pre ce se dores­te in Man­ga­lia dar nu cunoas­te „Isto­ria Man­ga­li­ei„ E nece­sar sa mai citeas­ca si apoi sa aiba opi­nii. Este depa­sit , se vede ca pos­tea­za ce visea­za noap­tea. Daca ar sti ce sfa­turi sa dea ar fi ramas in strai­na­ta­te un „OM PROSPER ;; si nu ar fi reve­nit in Man­ga­lia sa se chinuie

  3. Apla­u­ze, ade­va­rat ai grăit. 

    Am fost om pros­per la Bucu­res­ti chiar. Atat de pros­per incat altii nu îndrăz­nesc sa viseze.
    La un momen­dat am renun­țat la tot ce aveam ca por­nind de la zero sa ajung iar pros­per. In total am facut dru­mul asta de 3 ori. Si nu pros­pe­ri­ta­tea a fost sco­pul, ci rea­li­ză­ri­le au fost. Pros­pe­ri­ta­tea a fost o consecinta. 

    Si cand am ple­cat la Bucu­res­ti eram un mic pros­per de Man­ga­lia. Doar am lucrat 6 ani in vamă la Vama Veche, când era coa­da de auto­ca­re 1 kilo­me­tru. Si am ple­cat renun­țând la tot ce aveam, sa ajung necu­nos­cut in mare­le Bucu­res­ti. Iar dupa 1 an umblam prin cele mai selec­te loca­ții cu body­gu­arzi dupa mine. 

    Vreti sa va dau tot CV-ul meu?
    Am fost la FBI Quan­ti­co, am fost invi­tat de US Secret Ser­vi­ce in schimb de expe­rien­ta, am fost la UN, am fost la Bun­des­po­li­zei, am fost la US Cus­tom & Bor­der Pro­tec­tion, etc., am facut si mul­te afa­ceri care si astazi func­tio­nea­za dupa for­mu­la inven­ta­ta de mine, am facut din pro­du­se necu­nos­cu­te bran­duri in Roma­nia, con­su­ma­te din Satu Mare pana in Vama Veche.
    Am lucrat cu mili­oa­ne de eur si nu ma mai impre­sio­nea­ză ast­fel de valori. 

    Si in pre­zent ma chi­nui sa supra­vie­țu­iesc facand man­ca­re. Ma poti con­si­de­ra un mare pier­ză­tor al vie­ții. Am trait mai mul­ta via­ta decat un prost de vâr­sta mea. Și nu o zic pen­tru expe­rien­ta pros­pe­ri­tă­ții, ci pen­tru ca mi‑a pla­cut sa invat, exis­ta o bucu­rie a inva­ta­rii, o glo­rie a acțiu­nii, o bine­cu­vân­ta­re a cunoasterii. 

    La 13 ani ora­sul des­pre a cărui isto­rie spu­neti ca nu o cunosc mi‑a facut fes­ti­vi­ta­te de inves­ti­re cu “ceta­tean de onoa­re al ora­șu­lui” pen­tru ca am cas­ti­gat olim­pi­a­de de matematica. 

    Asta asa, ca te-ai apu­cat sa vor­bes­ti des­pre per­soa­na mea. Cand pana si asta este gre­sit, deo­a­re­ce la o dis­cu­tie des­pre idei dta vor­bes­ti des­pre per­soa­na. Com­ba­te ide­ea cu argu­men­te, nu prin atac la per­soa­na. De dărâ­mat ori­ci­ne poa­te, de con­stru­it e mai greu. 

    Bănu­iesc ca iti pare irealizabil.
    La mul­te din via­ta mea mi s‑a spus “Nu-ti dau sanse, dar apre­ciez cura­jul.” Nu m‑am uitat în gura nimă­nui, le-am realizat.
    Dar sunt con­vins ca nu poti per­ce­pe logi­ca cum un om poa­te renun­ta de 3 ori la “pros­pe­ri­ta­tea” pe care altii nu îndrăz­nesc sa o doreas­că. Posi­bil sa mai prind via­ta sa o mai fac cel putin o data. Ceea ce con­si­deri dta pros­pe­ri­ta­te — ave­re si bani — nu sunt un scop pen­tru mine. Nu a fost nici­o­da­tă. Am renun­țat si din dra­gos­te la averi si pozi­ții, ori pen­tru alt motiv. Si cu ulti­mii mei bani am sal­vat via­ta unei fetițe in 2011, care astazi are 15 ani.
    Sigur ca sunt nebun. Si toa­te ide­i­le care s‑au rea­li­zat le-am visat noaptea. 

    Asta daca tot con­tești cali­ta­tea mea de a avea o opi­nie. Pana si ide­ea cu care vrei sa ma ataci este dez­gus­tă­toa­re: “Ai fost mare, acum te chi­nui. Daca erai bun nu cădeai asa jos, incat sa te chi­nui acum.” Eh, da, asa este. Dar eu am fost aco­lo sus pe Eve­rest. Stiu cum este. Si stiu cum se urca. 

    Si inca ceva: “Doar un nefe­ri­cit stie ce este fericirea.”

  4. Îmi pare rău că atunci când cine­va încear­că să zică ceva, alt­ce­va decât apla­u­da­cii sis­te­mu­lui, apar oameni, care în loc să dez­ba­tă civi­li­zat ide­i­le, încep să scor­mo­neas­că prin mocir­lă și să azvâr­le cu noroi. Nu pri­vim ide­i­le, ci scor­mo­nim după can­ca­nuri, scan­da­luri și încer­căm să deni­grăm ori­ce nu se înca­drea­ză în tipa­rul accep­tat de partide.
    Lăsând la o par­te moti­ve­le, indi­fe­rent care ar fi ele, mi se pare inte­re­sant că cine­va are cura­jul să adu­că idei, solu­ții. Noi, cei­lalți ne mul­țu­mim să ne plân­gem, să pro­tes­tăm, poa­te, și să mer­gem la vot ca tur­me­le, lăsân­du-ne păcă­liți cu bună ști­in­ță de pro­mi­siuni care nu se vor rea­li­za nici­o­da­tă, dar care dau bine pe hârtie.
    Și, în loc să cău­tăm împre­u­nă, cum­va, chiar și aici, pe un site care ne ofe­ră posi­bi­li­ta­tea de a ne expu­ne opi­ni­i­le, în loc să îmbu­nă­tă­țim nea­jun­su­ri­le ide­i­lor celor­lalți, noi ne mul­țu­mim doar să com­ba­tem și să‑l luam la rost pe cel care a avut o idee.
    Din expe­rien­ța mea știu că pen­tru un răs­puns bun, e nevo­ie de o între­ba­re bine pusă. Și solu­ția pen­tru noi, man­ga­li­o­ții, și nu numai, ar fi să punem între­bă­ri­le care tre­bu­ie. Iar din punc­tul meu de vede­re, între­ba­rea actu­a­lă este : Cum tre­bu­ie să ara­te Man­ga­lia? Oraș cu pro­fun­de rădă­cini isto­ri­ce, un site arhe­o­lo­gic viu sau o sta­țiu­ne turis­ti­că modernă?
    Și mai e ceva, să nu uităm că de ”gâtul” Man­ga­li­ei atâr­nă 6 sta­țiuni, care sunt între­ți­nu­te numai din buge­tul celor 30 000 de locu­i­tori (nu știu cifra exac­ta și-mi asum asta). Com­pa­ra­tiv Con­stan­ța între­ți­ne o sin­gu­ră sta­țiu­ne: Mamaia.
    Și poa­te mai mul­tă con­si­de­ra­ție, mai mul­tă înțe­lep­ciu­ne nu ne-ar strica!

Leave a Reply