IN MEMORIAM — Adrian Păunescu — 70

0
232
Convorbire cu poetul Nicolae Dragoş despre Poetul Naţional ce-ar fi împlinit pe 20 iulie 70 de ani

Mă aflam la Cles­neşti, sat din comu­na gor­jea­nă Glo­go­va, cu o sea­ră mai îna­in­te. Exce­len­te­le mele gaz­de – actri­ţa Mari­a­na Cer­cel şi poe­tul Nico­lae Dra­goş – făcu­se­ră tot posi­bi­lul să mă simt bine. Cu o exce­pţie.

Maes­trul şi publi­cistul Nico­lae Dra­goş mi‑a refu­zat – cu proverbiala‑i modes­tie — un inter­viu. După o cină în fami­lia arti­ş­ti­lor, am dor­mit bine şi m‑am tre­zit inspi­rat. Îi spun dom­nu­lui Nico­lae Dra­goş că pe 20 iulie se împli­nesc 70 de ani de la naş­te­rea pri­e­te­nu­lui nos­tru comun – Adri­an Pău­ne­scu.

Şi‑i pro­pun să dis­cu­tăm des­pre cum l‑a cunos­cut domnia sa, fiind una­nim recu­nos­cu­tă rela­ţia lor ami­ca­lă de pes­te 50 de ani şi des­pre auto­gra­fe­le pri­mi­te. A accep­tat ime­di­at şi, sub umbra unei halângi de vie, ne-am pus pe tăi­fă­su­it.

- Cam de prin ce an aţi avut noro­cul să‑l cunoa­ş­teţi pe Adri­an Pău­ne­scu?

- Nici nu-mi vine să număr anii. Eram atât de tineri, fireş­te, el mai tânăr cu cinci ani ca mine, să tot fi fost 1959–1960. Mă aflam în ulti­mul an de facul­ta­te şi făceam prac­ti­că, fiind stu­dent, la revis­ta Lucea­fă­rul. Urmam o secţie de lite­ra­tu­ră şi cri­ti­că lite­ra­ră. Pre­gă­ti­rea la acea secţie să făcea şi pen­tru a pro­fe­sa în învă­ţământ, dar şi în edi­turi, la revis­te. La secţia poe­zie-redac­tori îi aveam colegi de an pe Ion Brad şi pe poe­tul Nicu­lae Sto­ian.

În acea peri­oa­dă, pe când eram la Lucea­fă­rul, a intrat în birou un tânăr zvelt, îna­lt, des­tul de îndrăz­neţ în modul de mani­fes­ta­re. S‑a reco­man­dat – par­că însoţit de conş­ti­inţa vii­toa­rei lui pre­zenţe pe sce­na lite­ra­ră

– „”Sunt Adri­an Pău­ne­scu!” Aşa am aflat că tână­rul din faţa mea, repet, zvelt, îna­lt, — poa­te fusi­form la acea vre­me -, era elev la un liceu din Bucu­reşti. Peri­oa­dă des­pre care avea să scrie mai târ­ziu că stu­dia la fos­ta Şcoa­lă de fete, fiind sin­gu­rul băi­at din cla­sa lui, res­tul numai fete.

- Şi, ca olte­ni, v‑aţi apro­pi­at repe­de?

- Ca băieţi de vâr­ste apro­pi­a­te, am comu­ni­cat fără ezi­tări şi am putut afla rapid că ele­vul Adri­an Pău­ne­scu fuse­se deja remar­cat cu pri­le­jul unei întâl­niri a redac­to­ri­lor revis­tei cu elevi ai lice­u­lui, res­pec­tiv de către Mihu Dra­go­mir şi Nicu­lae Sto­ian.

- Cunoa­ş­teţi şi cum se făcu­se remar­cat?

- Cred că măr­tu­ri­si­rea pe care mi‑a făcut‑o poe­tul Nicu­lae Sto­ian tre­bu­ie rea­du­să în pre­zent. Pen­tru că, într-un fel, îl expri­mă pe Adri­an Pău­ne­scu de atunci şi din­tot­dea­u­na. Ele­vii se aflau în sală, iar poeţii redac­tori ai Lucea­fă­ru­lui pe sce­nă. După ce Mihu Dra­go­mir, Nicu­lae Sto­ian şi cei­la­lţi au reci­tat cu par­ci­mo­nie, desi­gur, din cre­a­ţia pro­prie, şi au expri­mat une­le opi­nii des­pre pre­zent şi lite­ra­tu­ră – pro­ba­bil în limi­te­le şi ori­zon­tu­ri­le ace­lei peri­oa­de -, cine­va din­tre oas­peţi, Mihu Dra­go­mir pro­ba­bil, a între­bat dacă din­tre elevi scrie cine­va poe­zie.

S‑a ridi­cat Adri­an Pău­ne­scu, care invi­tat să citeas­că din poe­zi­i­le lui a avut par­te de pri­mul debut în public. În cali­ta­te de reci­ta­tor al pro­pri­i­lor cre­a­ţii. Avea în mână uin caiet în care scri­se­se poe­zi­i­le ace­lei vâr­ste, o par­te, desi­gur. Ajuns lân­gă tri­bu­nă – masa oas­peţi­lor lice­u­lui, nu s‑a lăsat până nu şi‑a citit întreg caie­tul.

Con­ti­nu­a­rea arti­co­lu­lui, în gorjeanul.ro, 18.07.2013.

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele