Tulburătoarea și fascinanta istorie aromânească la Sud de Dunăre prin obiectivul fraților Ianaki și Milton MANAKIA – părinții cinematografiei sud-est europene.
Frații Ianaki și Milton MANAKIA s-au născut la Avdela (azi, Grecia) în Monastir, fostul vilaet otoman. Recunoscuți drept părinții cinematografiei sud-est europene, frații Manakia aparțin marii familii a romanității balcanice. Au o moștenire impresionată: peste 10.952 de fotografii originale și peste 40 de filme de scurt metraj. Dr. Marian ȚUȚUI, care le-a dedicat un important studiu afirmă că: „Avem de-a face cu unele din primele filme etnografice din lume.”În 1905 se stabilesc în Bitolia, localitate cu un număr mare de aromâni, refugiați aici după distrugerea, în 1788, a orașului Moscopole, centrul lor economic și cultural. În Bitolia își desfășoară toată activitatea și tot aici deschid primul cinematograf în aer liber (Grădina Cinema, 1921). După doi ani, inaugurează prima sală de cinematograf din Balcani. (Cinema Manakia, 1923) La invitația regelui Carol I, participă la Marea Expoziție Jubiliară Regală din anul 1906, unde primesc medalia de aur. Cu acest prilej sunt numiți fotografi oficiali ai Curții Regale. Marți 9 februarie 2016, la CLUBUL ȚĂRANULUI a avut loc prezentarea filmelor-document realizate de frații Manakia între 1905-1918.
Dragi români, redacția România Breaking News, partener media al Evenimentului, vă invită la vizionarea înregistrării manifestării de la Clubul Țăranului Român, dedicate tulburătoarei și fascinantei istorii aromânești la Sud de Dunăre, așa cum a fost susprinsă prin obiectivul frațiilor aromâni Ianaki și Milton MANAKIA – parinții cinematografiei sud-est europene, călăuziți de invitații domnului Dr. Mihai NICOLAE, președintele INSTITUTULUI FRAȚII GOLESCUpentru românii din jurul României: jurnalistul și regizorul Marian VOICU (TVR), istoric Dr.Robert STĂNCIUGEL, Dr. Marian ȚUȚUI – cadru universitar, doctor în cinematografie și Dr. Dorin LOZOVANU, cercetător științific superior la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Republica Moldova. Vizionare plăcută.
* * *
În loc de început, zguduitorul imn al aromânilor – „Părinteasca dimândare”, interpretat de Vasile TOBĂ (Societatea de Cultură a Aromânilor din România).
„Părintească dimândare” (blestemul părintesc) este imnul aromânilor, compus de Constantin Belimace, luptător pentru drepturile românilor (aromânilor) din Balcani. Este un echivalent al imnului „Deșteaptă-te române” la aromâni, acolo, în sânul societăților și fundațiilor aromânești, unde este cântat la posturile de radio și de televiziune emise în dialect. Cântecul vorbește de cumplitul blestem ce cade asupra părinților care nu-și învață copiii limba strămoșească, limba (graiul) armânesc. Poetul Belimace s-a dovedit a fi un adevărat vizionar atunci când a compus versurile, în 1888. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa „Antologie Aromânească” o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia Dimãndarea pãrinteascã devine în foarte scurt timp atât de populară încât este consideratăadevaratul „imn” al aromânilor. După mai bine de un secol, tulburătorul imn aromânesc – „Dimândarea părintească” răsună mai actual ca oricând.
* * *
Părintească dimândare în aromână și română
Publicitatehttps://www.mangalianews.ro/
Părinteasca dimândare
Părinteasca dimândare
Nă sprigiură cu foc mare,
Fraț di mumă și di-un tată,
Noi, Armâni di eta toată.
Di sum plocili di murmințî
Strigă-a noșțî buni părințî:
„Blăstem mari s-aibă-n casă
Cari di limba-a lui si-alasă.
Care-și lasă limba lui
S-lu-ardă pira focului,
Si s-dirină viu pri loc,
Si-lli si frigă limba-n foc.
El în vatra-lli părintească
Fumeallia s-nu-și hărisească;
Di fumelli curuni s-nu bașe,
Nat în leagăn si nu-nfașe.
Care fudze de-a lui mumă
Și di părinteasca-l’i numă,
Fugă-lli doara Domnului
Și dulțeamea somnului!
Blestemul Părintesc
Parinteasca blestemare
Poruncește cu foc mare,
Frați de-o mumă și de-un tată,
Noi, Aromâni din vremea toată.
De sub lespezi de morminte
Strigă ai noștri buni părinți:
„Blestem mare să aibă în casă
(Cel) care de limba lui se lasă.
Care iși lasă limba lui
Să-l ardă para focului
Chinui-s-ar de viu pe pământ,
Frige-i-s-ar limba-n foc.
El în vatra-i părintească
Cu familie să nu se fericească,
De familie cununi să nu pupe
Prunc în leagăn să nu înfeșe.
Care fuge de a lui mumă
Și de părintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Și dulceața somnului!”
originale și peste 40 de filme de scurt metraj. Dr. Marian ȚUȚUI, care le-a dedicat un important studiu afirmă că: „Avem de-a face cu unele din primele filme etnografice din lume.” În 1905 se stabilesc în Bitolia, localitate cu un număr mare de aromâni, refugiați aici după distrugerea, în 1788, a orașului Moscopole, centrul lor economic și cultural. În Bitolia își desfășoară toată activitatea și tot aici deschid primul cinematograf în aer liber (Grădina Cinema, 1921). După doi ani, inaugurează prima sală de cinematograf din Balcani. (Cinema Manakia, 1923) La invitația regelui Carol I, participă la Marea Expoziție Jubiliară Regală din anul 1906, unde primesc medalia de aur. Cu acest prilej sunt numiți fotografi oficiali ai Curții Regale. Marți 9 februarie 2016, la CLUBUL ȚĂRANULUI a avut loc prezentarea filmelor-document realizate de frații Manakia între 1905-1918.
